”Investiția în cunoaștere plătește întotdeauna cea mai bună dobândă.” – Benjamin Franklin
Evaluarea este un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare și a procesului didactic în ansamblul său.(Ion T. Radu)
O altă definiție aparține lui Ioan Cerghit, a evalua înseamnă a enunța o judecată de valoare, în baza unor criterii precis stabilite, cu privire la o entitate determinată, în scopul adoptării unei decizii referitoare la ameliorarea sau viitorul acestei entități.
Constantin Cucoș: Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulteerioare.
Indiferent de definiția utilizată, marea majoritate a autorilor în domeniu sunt de acord cu faptul că evaluarea didactică are un caracter procesual, incluzând în structura sa o serie de etape care se află într-o complexă relație de intercondiționare reciprocă.
Teoria şi practica pedagogică distinge între metodele tradiţionale şi cele complementare / alternative de evaluare. Sunt păreri diferite în ceea ce priveşte modul de utilizare a metodelor de evaluare, însă soluţia cea mai potrivită este îmbinarea cât mai eficientă a acestora şi nu folosirea în exces a unora în detrimentul altor metode.
La nivelul practicii educaționale întâlnim numeroase tipuri de evaluare, clasificate după mai multe criterii. Cea mai frecvent întâlnită clasificare este cea realizată din perspectiva moduluui de obiectivare a performanței școlare, făcându-se astfel distincția între evaluarea scrisă, evaluarea orală și analiza produselor activității. Fiecare dintre aceste  tipuri de evaluare prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.
Indiferent de tipul de evaluare utilizat, cadrul didactic trebuie să acorde o atenție special elaborării sarcinilor de lucru, luând în calcul câteva exigențe metodologice: nivelul de dificultate, claritatea formulării sarcinii de lucru, timpul de lucru.
În prezent, metodele tradiţionale de evaluare sunt îmbogăţite cu noi strategii de evaluare, concretizate în instrumente de evaluare, pe care practica pedagogică le pune în evidenţă. Spre deosebire de metodele tradiţionale de evaluare, care realizau evaluarea rezultatelor preşcolarilor obţinute pe un timp limitat, metodele complementare prezintă cel puţin două caracteristici: realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu învăţarea; privesc rezultatele obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea unor competenţe şi schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare ( G. Tomşa ). Metodele alternative de evaluare presupun o investigare de mai lungă durată a comportamentului preşcolarilor. Astfel, procedeuri tradiţionale, precum observarea curentă a comportamentului copiilor, întrebări de evaluare, exerciţii, probe scrise şi practice, etc. sunt completate de teste de diagnostic, fişe de evaluare, chestionare, studii de caz, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, de aptitudini, formative, fişe individuale de progres, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii, elaborări şi eşantionări de proiecte. În ultima perioadă s-au făcut diverse eforturi de a integra anumite tehnologii noi în procesul măsurării şi aprecierii, spre exemplu, tehnicile bazate pe utilizarea calculatorului, tehnicile video, de înregistrare audio,ş.a. Educatoarele sunt încurajate să pregătească propriile lor probe de diagnostic, acestea fiind utile pentru depistarea greşelilor copiilor şi pentru analizarea şi explicarea lor.
În situația pandemiei de Covid 19, când întreaga societate a fost bulversată. învățământul a fost grav afectat prin întreruperi a activității instructive-educative, modificarea structurii anului școlar, desfășurarea activității de învățământ în sistem on-line, astfel încât toate cadrele didactice au folosit drept sprijin în actul de predare-evaluare mijloacele specific tehnologiei informației și a comunicațiilor. 
În această perioadă, cu foarte multe restricții, nesiguranță în timpul anului școlar, cadrul didactic trebuie să se perfecționeze, să se adapteze, să integreze cât mai bine mijloacele tehnologiei informației și a comunicațiilor în strategiile alese pentru toate disciplinele școlare, nu doar pentru cele care se bazează exclusive pe această componentă.
În continuare menționez câteva modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare, pentru preșcolari:
– Google Classroom: Google Classroom este un serviciu web gratuit, dezvoltat de Google pentru școli, care își propune să simplifice crearea, distribuirea și clasificarea sarcinilor într-un mod care să nu implice hârtia. Scopul principal al clasei Google este de a eficientiza procesul de partajare a fișierelor între profesori și elevi
-ZOOM: Zoom Meetings este un program software propriu de teleconferință video dezvoltat de Zoom Video Communications. Planul gratuit permite până la 100 de participanți concurenți, cu o restricție de timp de 40 de minute.
- Puzzlegarage: locul în care sunt stocate cele mai bune mii de puzzle-uri .
-LEARNINGAPPS: se pot crea jocuri educative ce pot fi accesate  și jucate cu ușurință.
- Jigsawplanet:  se pot crea puzzle-uri, se pot accesa și juca, acestea pot fi distribuite pe grupurile de whatsapp, pe facebook.
Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care se pliază pe nevoile clasei, cel pe care oamnenii îl vor folosi cu ușurință.
Învățământul la distanță reprezintă o nouӑ experiențӑ de învățare, pe care elevii noștri, o experimentează.

Bibliografie:
Sinteze de pedagogie generală, (coordonatori) Ion Albulescu, Horațiu Catalano, Ed. Didactica Publishing House, București, 2020
Webgrafie:
https://learningapps.org/
https://www.jigsawplanet.com/
https://puzzlegarage.com/collections/