În a doua jumătate a secolului al XX-lea nu exista încă o viziune normativă asupra activității tipografice. Emil Ruder definește tipografia ca fiind supusă unui scop precis și anume transmiterea unui mesaj. Potrivit lui, ”opera tipărită, dacă nu poate fi citită, este un nonsens” (Ruder, 1977, pag. pag. 5). În același sens se exprimă și Robert Bringhurst postulând că ”tipografia este meseria prin care se îmbogățește limbajul uman cu o formă vizuală” (Bringhurst, 1997, pag. 11).

În spațiul francofon Richadeau a încercat să formuleze o teorie unitară a regulilor tipografice în funcție de destinația lucrării, conform schemei din Figura 1, în funcție de aspectele cantitative și calitative ale lecturii:

Figură 1-1 Teoria lui Richaudeau privind principiile aranjării în pagină (Richaudeau, 1977)

1. Uniformă pentru lectură integrală a mesajului tipărit și interes egal;
2. Ierarhizată pentru lectură integrală dar cu interes variabil;
3. Punctuală pentru lectură selectivă cu interes egal;
4. Modulară pentru lectură selectivă cu interes variabil;
5. Ritmică pentru cercetarea cu interes egal a informației;
6. Mozaicată pentru lectură de cercetare cu interes variabil.

Figură 1-2 Cele șase moduri principale de lectură

Richaudeau definește rolul tipografie ca fiind construirea unei structuri vizuale a mesajului în funcție de destinație și destinatarul vizat.

Figură 1-3 Cele șase structuri tipografice de bază

Pe baza acestor reguli tipografice autorul citat formuleză și opt legi ale comportamentului ochiului lectorului:
A. Ochiul occidentalului este educat să parcurgă informația de la stânga la dreapta și de sus în jos;
B. Ochiul este atras de formele groase, care ies în evidență în pagină;
C. Ochiul alege mai întâi blocurile tipografice sau imaginile colorate cu contrast puternic;
D. Capacitatea ochiului de a discrimina între ierarhiile tipografice pe aceeași pagină este limitată;
E. Dacă cititorul dorește să caute informație într-o lucrare va respect regula de sus în jos, pe latura dreaptă a lucrării (căutare impară). Căutare riguroasă se face pe stânga paginii (căutare pară);
F. Cu cât o ilustrație ocupă mai mult spațiu în pagină, cu atât ea este mai vizibilă;
G. Imaginile în culori vii atrag mai mult decât cele în alb negru sau tonuri de gri;
H. Combinarea oricăror și oricâtor legi anterioare poate genera noi legi care să ușureze lizibilitatea tipăriturii (Richaudeau, 1977).
Același autor propune și un set de reguli pentru imprimare în condițiile utilizării tehnologiilor digitale în formatarea materialului de imprimat sau vizualizat.(Richaudeau, 1998).

Aceste principii ar trebui să stea la baza elaborării materialelor didactice în format online, indiferent de tipologia lor.

Bibliografie
BRINGHURST, Robert, The elements of typographic style, second editione, Hartley&Marks Publishers, 1996
RICHAUDEAU, Francois, Pour un nouveau code typographique simplifie. În Communication et langage, nr. 115, 1er semestre, 1998. Dossier: La television en mutation, pg. 58-80
RICHAUDEAU, Francois, Pour une theorie unitaire typographique, În Communication et langage, nr. 36, 4eme semester, 1977, p. 44-63
RUDER, Emil, A Manual Of Design, 3rd Edition 1977 (Download PDF - Typographie: A Manual Of Design, 3rd Edition 1977 [PDF] [7gmkn11i4ri0] (vdoc.pub)) consultat 19.11.2022