Strategii didactice interactive folosite in educatia muzicala a prescolarilor

Publicat în 04. 07. 2020 de Delia-Neluța Socaciu

Strategii didactice interactive folosite în educația muzicală a preșcolarilor
Prof.Socaciu Delia Neluța
Grădinița cu P.P.“Căsuța Fermecată”Gherla

Vocea este principalul instrument în comunicarea interumană. Activitatea profesională a educatoarelor depinde de utilizarea corespunzătoare a vocii. Sănătatea vocală este de o importanţă crucială în societatea actuală, orientată spre comunicare, dar consider că vocii nu i se acordă recunoaşterea publică şi aprecierea pe care le merită. Prevalenţa problemelor vocale la cadrele didactice este extrem de ridicată conform studiilor statistice: profesorii prezintă afecţiuni vocale de 32 ori mai frecvent comparativ cu populaţia generală; ei reprezintă 4% din populaţia activă, dar în acelaşi timp reprezintă 20% din pacienţii cu afecţiuni vocale; 20% dintre profesori sunt nevoiţi, la un moment dat, să-şi întrerupă activitatea din cauza problemelor vocale.
Ziua Mondială a Vocii” este sărbătorită în întreaga lume pe data de 16 aprilie, sub numele “World Voice Day”, cu scopul de a atrage atenția asupra problemelor vocale, dar și pentru a conștientiza importanța vocii umane în activitatea socio-profesională. Inițiativa acestei celebrări a fost luată în 1999, în Brazilia, la început sub denumirea de Ziua Națională a Vocii, fiind preluată ulterior și în alte țări. În România a fost marcată pentru prima dată în 2013 la Cluj, iar în București începând cu anul 2014. Am sărbătorit și noi, printr-o pledoarie pentru voce, având în vedere faptul că educatoarea este considerată un profesionist vocal, ea utilizând prelungit vocea în cadrul unei zile iar corzile vocale vibrând pe zi de aproximativ un milion de ori. Din cauza unor obiceiuri vocale solicitante și personalității comunicative a educatoarei, apar anumite afecțiuni respiratorii. Este necesar să ne ghidăm după sloganul “Vocea ta contează!”și să o menținem sănătoasă. Este de preferat să folosim metode de încălzire a vocii dimineața , înainte da a intra la clasă -acel “fitness vocal”, pentru o respirație costodiafragmatică bună și o emisie corectă .
În viața fiecărui om există copilăria, o vârstă a sincerității, a bucuriei și veseliei, a viselor fără granițe, o vârstă în care toți suntem frumoși. Idealul este realizabil de către toți cei pentru care meseria de profesor reprezintă mai mult decât o slujbă, pentru care aceasta a devenit în timp, slujire. Abordările mele didactice nu au altă menire decât aceea de a oferi un posibil traseu, o cale care poate va conduce către implicarea tuturor actorilor interesaţi direct (copii, profesori, părinţi), în procesul de dezvoltare muzicală al celor mici, de a-i implica în activități diverse, antrenante, de a nu-i lăsa să devină privitori pasivi, dar mai ales îmi doresc ca ele să constituie un ajutor pentru oricine este interesat și preocupat de soarta copiilor . Poți contribui la dezvoltarea armonioasă a copiilor prin muzică și vei deveni cel mai îndrăgit educator . Poți să înveselești copiii și să îi înveți în același timp muzică.
Educatoarea folosește jocul în activităţile educative tot timpul . Şi Platon recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.” Ne dorim să oferim copiilor noștri șansa să experimenteze muzica și să înțeleagă beneficiile ei majore. Accesibilă copiilor înaintea cuvântului, muzica impresionează de timpuriu pe copii. Ea le trezește în suflet stări emoționale plăcute și puternice, le dezvoltă treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor muzicale și sentimentelor estetice. Se promovează abordarea educației muzicale exclusiv prin joc. Perceperea, însușirea și interpretarea muzicii reprezintă premisa de bază în formarea unor deprinderi muzicale, în cultivarea unor atitudini. Copilul este familiarizat cu elementele muzicii accesibile înțelegerii lui, cu ritmul și melodia în activitățile de cânt și joc. Treptat, începând cu grupa mică, se dezvoltă la toți copiii simțul ritmului și auzul muzical. Copiii se mișcă în ritmul muzicii, interpretează cântecele potrivite vârstei lor; sunt deprinși să asculte muzica, s-o simtă, s-o înțeleagă și să o țină minte pentru a o putea executa, cântând sau jucând în colectiv sau individual.
În educația muzicală a preșcolarilor, jocul didactic muzical este frecvent folosit și prin varietatea și diversitatea lui dezvoltă imaginația, creativitatea, stimulează spiritul de inițiativă si de echipă. Jocul didactic muzical (pe suport muzical sau fără suport muzical) este acea activitate ce contribuie la exersarea, consolidarea curriculumului şcolar sau modelează comportamentul copiilor în faţa muzicii sau a oricărei sonorităţi din lumea vie ce-l înconjoară pe copil. Jocurile muzicale se clasifică, în funcţie de mijlocul cu care se combină, în : jocuri cu cântec, jocuri-exerciţiu, jocuri-audiţii, iar în funcţie de elementele muzicii, de deprinderile muzicale ce urmează a fi formate, în : jocuri melodice, jocuri ritmice, jocuri armonico-polifonice.
Înainte de a putea cânta o melodie, copilul preșcolar își manifestă simțul pentru ritm. Ritmul reprezintă mișcare și este „ elementul muzical care dă viață muzicii”. Muzica are trei elemente ,dintre care copilul preșcolar le folosește pe primele două: ritmul și melodia (al treilea element – armonia). Fără ritm, celelalte elemente nu pot exista. Prin diversitatea jocurilor ritmice ca: „Răspunde cântând”, „Numără sunetele”, „Bate cum auzi”, „De-a dirijorul”, a versurilor populare și a numărătorilor ritmice se constituie cea mai bună bază pentru dezvoltarea simțului ritmic. Aceasta dă copilului bucuria unor manifestări spontane şi originale pe muzică, acte menite să-i trezească în final interesul şi atracţia pentru muzică, încrederea în capacitatea sa de a opera cu muzica. Cele mai importante și mai des utilizate jocuri didactice muzicale sunt cele melodice și ritmice; ex. „Ursul și păsările”, „Cloșca cu pui”, „Desenează ce cânt”, care aduc importante contribuții la formarea deprinderilor de a executa și de a valorifica elementele melodice.
Jocul cu cântec este „ un cântec simplu, care angajează pe cei mici într-o activitate multilaterală: cântatul în grup, dialogul, mişcările şi gesturile, acompaniamentul ritmic”( Liviu Comes). Are un rol important în coordonarea mişcărilor copiilor, care devin astfel mai ritmice şi mai expresive. Aceste jocuri le ridică tonusul, activează şi provoacă dorinţa de mişcare. Elementele de joc înlătură crisparea şi transformă cântatul într-o activitate vie, complexă şi deosebit de plăcută copiilor. Frumuseţea jocului cu cântec stă în simplitatea, armonia şi naturaleţea lui, în participarea copiilor la joc cu tot elanul. Demonstrarea educatoarei trebuie să fie vioaie,expresivă,naturală. Am urmărit întotdeauna să nu lipsească elementele de joc : veselie, întrecere, surpriză, ghicire, diverse variaţii hazlii. Putem dinamiza o activitate de cântare prin elemente ce pot fi: stabilite prin indicaţii de desfăşurare și prin indicaţii de regie: „Ciocănele” , „La pădure”;sugerate de melodie: „Coroana”, „Câte unul pe cărare”;de ritm: „Lanţul”, „Cântec de primăvară”; de textul cântecului : „Bat din palme”,”Bate vântul crengile”.Unele din aceste jocuri reflectă aspecte de muncă, cum ar fi : ”Brutarii”, ”Moara”, în care copiii imită diferite mișcări specifice muncii. Altele oglindesc variate aspecte din viața lor: ”Bat din palme”, ”Nani ,nani”, jocuri cu prilejul cărora sunt reproduse mișcări foarte variate de trunchi, mâini, picioare. Unele jocuri cu cântec se referă la caracteristici ale animalelor și prin care copiii reproduc diferite mișcări: mersul animalelor, zborul păsărelelor sau glasul specific al animalelor: ”Vrăbiuța”, ”La pădure”, ”Piticii”, ”Căsuța din pădure”. Mişcarea pe muzică la această vârstă, înseamnă: bătăi din palme, pe genunchi, pe piept etc.;paşi egali, pe loc sau în deplasare; paşi simpli de dans;ridicare ritmică pe vârfuri;mişcări ale braţelor, ale trunchiului ;mişcări sugerate de textul cântecului ; mânuirea jucăriilor muzicale .
Familiarizarea copiilor cu muzica de factură cultă se poate realiza printr-un set de tehnici care să le stimuleze implicarea și înțelegerea prin elemente de joc și motricitate. “Mai multă educație muzicală în școli“ poate fi dictonul oricărei educatoare interesată de educația muzicală a copiilor. În acest sens, am încercat folosirea cu copiii a unor metode și strategii didactice de felul: jocuri muzicale ritmice sau melodice cu obiecte obișnuite: hârtie de copt pe melodia “Radetzki March”-Strauss (diferență sunet-zgomot) sau “Clap-Clap-Song”-The Klaxons; jocul “Orchestra mea ritmică”-instrumente neconvenționale ; jocul “Mimul”- cu palmele, pe melodia ”Trisch Trasch Polca” ; dans în perechi-“Can Can”;cu șosete (A.Ponchielli)-inventând povești pe muzică , metode preluate de la prof.Ana Maria Rusu- profesor MERITO 2018, metode muzicale surprinzătoare dar cu rezultate neașteptate.
Cântecul ocupă locul cel mai important în educaţia muzicală a copiilor, cu condiţia ca ambitusul,linia melodică, structura ritmică, conţinutul de idei şi îmbinarea textului cu melodia să respecte capacitatea vocală şi particularităţile de vârstă ale copiilor. Educatoarea trebuie să folosească mereu procedee noi, atractive pentru copii, care să transforme acest proces mecanic într-unul viu şi eficient .
Bibliografie:1.E. Gheorghian; M. Taiban –„Metodica jocului și a altor activități la copiii preșcolari” – EDP, București, 1979
2. Crenguța ,Oprea- „Strategii didactice interactive”, EDP, București, 2007.