Muzica in viata copiilor prescolari

Publicat în 20. 07. 2020 de Delia-Neluța Socaciu

MUZICA ÎN VIAȚA COPIILOR PREȘCOLARI

Prof. Socaciu Delia Neluța
Grăd. P.P. “Căsuța Fermecată” Gherla

“Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului”-George Enescu
Cei mai mulți dintre noi, când ne gândim la muzică, avem în vedere în primul rând melodia. Pentru unii, e aproape același lucru - melodia înseamna muzică. Și, într-un fel, au dreptate, pentru că ce este muzica în fond, altceva decât sunetele care se schimbă și se desfășoară în timp? Ca artă a sunetelor cântate, muzica declanșează trăiri profunde și de durată, emoții intense mai mult sau mai puțin conștientizate, educă sensibilitatea, dezvoltă sentimentele cu rezonanță biologică cum ar fi: bucuria, tristețea, mânia, durerea. Putem spune că muzica reprezintă tot ceea ce înseamnă dragoste pentru frumos, sensibilitate, emoții, sentimente, viață.
Atât în grădiniță , cât și în clasele primare, se face educație muzicală în mod organizat și sistematic, cu mijloace și procedee specifice fiecărui ciclu. Cu cât ele se realizează mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai bogate și se răsfrâng mai puternic asupra dezvoltării armonioase a copilului. De la cea mai fragedă vârstă,muzica bună captează interesul copiilor datorită specificului de a se adresa vieții afective a acestora, aceștia trăind adevărate emoții artistice la auzul ei. Pornind de la această constatare, în activitatea mea am avut în vedere îmbinarea armonioasă a elementelor de structură muzicală cu cele de metodică, de utilizare a proceselor de fixare și conștientizare a sunetului muzical în memoria copiilor preșcolari și de asimilare a acestuia, în așa manieră încât copiii să nu simtă constrângerea de a participa, ci bucuria de a avea prilejul să asculte sau să acționeze. D.G.Kiriac spunea: ”Soarta muzicii se hotărăște în școală prin educație, dar educația însăși se pregătește la începutul școlii prin cântec.”
Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe estetice, dar un rol deosebit revine activităţilor de educaţie muzicală. Muzica le produce copiilor emoţii plăcute si puternice.Structurile sonore şi ritmice intuite în primii ani de viață , sunt continuate în grădiniţă în cadrul procesului instructiv-educativ. Prin îmbinarea armonioasă a mijloacelor de realizare a educaţiei muzicale ( cântecul, jocul muzical, audiţia muzicală ) şi folosirea mijloacelor audio-vizuale ,contribuim la consolidarea cunoştinţelor şi a deprinderilor muzicale.
Muzica are deosebite valenţe formative, învăţarea şi practicarea ei constituind o adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preşcolar. Ea educă şi dezvoltă o serie de procese psihice : gândirea,memoria,atenţia,afectivitatea,voinţa,etc.De asemenea, are valenţe cognitive, afective şi voliţionare ,contribuind la socializarea copiilor. Atunci când preşcolarul cântă , urmărim să fie atent la multe operaţii care, însumate, dau viaţă cântecului: trebuie să-şi amintească textul cântecului; în cadrul jocurilor muzicale să respecte anumite reguli; să dea dovadă de acuitate auditivă şi să fie disciplinat în joc. Perceperea clară, bine dirijată a unor materiale ( tablouri, imagini ) ,familiarizarea cu conţinutul cântecelor şi apoi, povestirea acestora le dezvoltă copiilor spiritul de observație, le îmbogăţeşte cunoştinţele şi vocabularul cu cuvinte noi. Cântecele, jocurile cu cântec sau jocurile muzicale interpretate de copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator,a aparatului vocal şi asigură o mai bună oxigenare a sângelui,mişcările executate ritmic dau corpului supleţe şi frumuseţe, dezvoltă gustul pentru frumos şi sensibilitatea copiilor. Jocurile muzicale îmbină în mod specific elementele din joc cu melodia și trec de la simpla executare motorie la o stare afectivă.Muzica le ridică tonusul, activează și provoacă dorința de mișcare. Adesea se întâmplă ca veselia copiilor să se nască independent de intenția educatoarei, numai la auzul muzicii. Jean Lupu spunea: “ Să-i învăţăm pe copiii noştri cum să cânte frumos şi astfel vor avea muzica în ei toată viaţa“.
   Pentru atingerea obiectivelor prevăzute în Curriculumul pentru educaţie timpurie am organizat activităţi şi jocuri, exerciţii prevocale şi vocale care pregătesc aparatul vocal al copiilor pentru cântarea corectă şi expresivă, am selectat cântece şi jocuri muzicale care să faciliteze dezvoltarea aptitudinilor artistice la această vârstă.În colecţiile de cântece şi jocuri muzicale pentru preşcolari se urmăreşte ca îmbinarea dintre text şi muzică să se sudeze perfect, astfel încât să fie o unitate, pentru a putea reda frumosul, adevărul, dreptatea, toate acestea în versuri care respectă puterea de înţelegere a preşcolarului . Având în vedere că jocul este activitatea predominantă la vârsta preşcolară, tranziţiile trebuie să reprezinte pentru copii o perioadă de joacă şi relaxare. Astfel, ele se pot realiza prin: versuri improvizate, fragmente din poezii cunoscute, versuri sau proză rimată sau ritmată, cântece, jocuri cu text şi cânt, jocuri muzicale şi imitative, dansuri ritmice cunoscute de copii,mers/alergare/sărituri însoţite de mişcări/recitări, jocuri liniştitoare, recitative, numărători. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat:”După mine-n pas vioi”, a unei activități care se desfășoară pe muzică : „ În poiana verde”, „Câte unul pe cărare”, „Scaunele muzicale”, sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, un joc cu text și cânt, cu anumite mișcări cunoscute deja de copii.În cadrul Întâlnirii de dimineață, activitatea de grup și gimnastica de înviorare pot fi desfășurate cu muzică și pe muzică.Rolul educatoarei este acela de a căuta și insera în programul zilnic acele tranziţii care se armonizează cu celelalte activităţi şi creează împreună scenariul zilei, dar care în același timp se potrivesc cu specificul și nevoile grupei.
Folosirea unor mijloace tehnice noi (negativul) în activitatea de educaţie muzicală, sporeşte interesul copiilor pentru muzică, ajută la dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor muzicale, la dezvoltarea creativităţii şi originalităţii în interpretarea unor piese muzicale, însuşirea unor tehnici noi de interpretare. Alegerea acompaniamentului potrivit are în vedere caracterul cântecului, asigurarea expresivității lui, dar și bucuria copiilor datorită aportului lor la îmbogățirea sonorității cântecului.Jocul de-a artiştii (cântăreţii) este o bucurie pentru ei, o competiţie permanentă, copiii înșiși pot realiza un acompaniament ritmic, cu mișcări corporale (bătăi din palme, bătăi ale palmelor pe genunchi sau pe piept, frecarea palmelor, a tălpilor,pocnirea degetelor, etc.) sau lovirea diferitelor obiecte sonore aflate la îndemână, cu jucării muzicale. Bucuria lor a fost cu atât mai mare atunci când le-am spus că aşa cântă pe scenă şi cântăreţii cunoscuţi de ei, pe un fond muzical orchestral înregistrat într-un studio specializat şi suprapunând în ritmul cerut, cuvintele. Acest mijloc tehnic nou, l-am folosit în activităţi complementare,în serbări, proiecte educaționale, parteneriate sau la Corul grădiniței.
Procesul educațional din grădiniță presupune și forme de muncă didactică complementară: activitățile extracurriculare ,care se desfășoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor și îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor.Vizionările și spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Există momente în viața personală a copiilor preșcolari care sintetizează în ele amintiri dragi. Printre acestea se numără și activitățile artistice care au un farmec aparte: serbările și programele distractive. În cadrul acestor activități avem prilejul să le formăm unele deprinderi de a cânta melodios, de a recita expresiv, de a dansa elegant,etc. Dar,succesul și adevărata valoare pedagogică a serbărilor nu se obțin prin fast și abundență de efecte exterioare , ci prin sentimentul măsurii artistice și pedagogice ,prin conținut și organizare.
Rolul cadrului didactic este de a încuraja creativitatea copiilor, de a le forma acele priceperi şi deprinderi care pentru unii dintre ei, mai târziu pot deveni profesiuni. Un copil descoperit la această vârstă fragedă cu aptitudini muzicale, îndrumat spre o formă de învăţământ muzical, poate transforma aptitudinea în profesiune. Educatoarea trebuie să respecte ideile , iniţiativele copiilor, interacţionând cu ei, învăţându-i pe lângă deprinderile muzicale ce înseamnă spiritul de echipă, ajutorul reciproc,competitivitatea, dezvoltând dispoziţiile speciale ale unor copii ,care se vor transforma ulterior în aptitudini sau chiar talent.Vocea, darul natural al omului este principalul și cel mai la îndemână mijloc de redare, de executare și de interpretare a muzicii. Tema aceasta face parte integrantă din noua viziune asupra învăţământului românesc, care dă cadrului didactic libertatea să abordeze conţinuturile prin metode cât mai variate. Pot da exemplu, participarea cu copiii la concursul județean “Primăvara copiilor”, la mai multe ediții și participarea cu momente artistice la Zilele orașului .
În grădiniță copiii învață și cântece din folclorul copiilor, familiarizându-se astfel de timpuriu cu creația populară. “Folclorul copiilor este reprezentat prin realizări literare, legate de gestică, mișcare, joc, cântate sau scandate; având nu numai o utilitate distractivă ci, în același timp, educativă–didactică ce dezvoltă spiritul de cooperare, de acțiune, dezvoltarea limbajului, a sensibilității, a percepției verbale și muzicale, punându-i în mișcare forțele spirituale și corporale-pedagogică și socială : învață să numere, să-și cunoască părțile corpului, zilele săptămânii,etc- înainte de faza școlarizării “.Tot în folclorul copiilor vom descoperi acele cântece–formulă, creaţii populare, majoritatea produse ale copiilor ce contribuie la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei preşcolarului. Copiilor le plac rimele. Ei se bucură să le asculte şi, de bună seamă, se bucură să le creeze. În acest fel, copiii își dezvoltă limbajul, memoria, imaginaţia. Preşcolarilor le place cântecul melcului , cântecul curcanului sau cântecul lunii .Scriitori de seamă din toate timpurile s-au aplecat cu înţelegere şi interes asupra universului copilăriei, culegând, creând şi inserând în operele lor „mici bijuterii” din folclorul copiilor.Creat de copii şi transmis tot de ei, folclorul copiilor constă în cântece glumeţe, cântece pentru socoteli (cântece numărătoare), cadenţe onomatopeice, cântece (descântece) pentru vietăţi sau fenomene din natură, frământări de limbă.Culegeri în acest sens ne oferă Ana Motora-Ionescu şi G. Breazul care vede copilul astfel: “ un mugur prins de o ramură, ca o mlădiţă dintr-o tulpină, ca o sămânţă ce încolţeşte, prinde rădăcină şi creşte în solul sufletesc al neamului nostru” iar manifestările muzicale ale copilăriei sunt acele exprimări sonore ale bucuriei, plăcerii, satisfacţiei.
Dansul şi muzica sunt cele mai complexe dintre arte, acestea produc copiilor bucurie, plăcere, deschidere, confort. Euritmia, ca formă de comunicare artistică, este un gen care dobândeşte o tot mai largă extensiune. Elementul emoţional oferă mişcării atractivitate şi motivaţie,mobilizează forţele copilului şi-i produce bucurie şi mulţumire. „Muzica este singurul obiect de învăţământ care se adresează ambelor emisfere cerebrale,dezvoltând atât afectivitatea ,relaţiile interumane,imaginaţia ,creeativitatea -de care răspunde emisfera dreaptă,cât și gândirea logică rațională, care-și are cenţii în emisfera stângă.”Pedagogii susţin că o oră de muzică face celelalte ore care urmează după ea mai productive,oferind posibilitatea unei odihne active ,potenţând astfel infinită capacitatea intelectuală a copiilor. Educatoarei îi revine   menirea ca ,treptat, cu răbdare și înțelegere,să lucreze pentru conștientizarea elementelor muzicale la copii, fiind convinsă că ceea ce înregistrează copilul la această vârstă devine hotărâtor pentru evoluția sa ulterioară. Educaţia modernă dă răspunsul la întrebarea: „pentru ce înveţi?”- „pentru ca să ştim ce să facem cu ceea ce am învăţat.”
Bibliografie   :
1. Lupu ,Jean- Educarea auzului muzical dificil, Ed.Muzicală, București, 1988
2. Breazul, George- Observații relative la învățământul muzical, Ed. Muzicală, București, 1985
3. Comișel , Emilia - Folclorul copiilor, Ed.Muzicală, București, 1982