Prof. Socaciu Delia Neluța
                                                                                           Grăd. P.P. “Căsuța Fermecată” Gherla

“Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului”-George Enescu
Cei mai mulți dintre noi, când ne gândim la muzică, avem în vedere în primul rând melodia. Pentru unii, e aproape același lucru - melodia înseamna muzică. Și, într-un fel, au dreptate, pentru că ce este muzica în fond, altceva decât sunetele care se schimbă și se desfășoară în timp? Ca artă a sunetelor cântate, muzica declanșează trăiri profunde și de durată, emoții intense mai mult sau mai puțin conștientizate, educă sensibilitatea, dezvoltă sentimentele cu rezonanță biologică cum ar fi: bucuria, tristețea, mânia, durerea. Putem spune că muzica reprezintă tot ceea ce înseamnă dragoste pentru frumos, sensibilitate, emoții, sentimente, viață.
Atât în grădiniță , cât și în clasele primare, se face educație muzicală în mod organizat și sistematic, cu mijloace și procedee specifice fiecărui ciclu. Cu cât ele se realizează mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai bogate și se răsfrâng mai puternic asupra dezvoltării armonioase a copilului. De la cea mai fragedă vârstă,muzica bună captează interesul copiilor datorită specificului de a se adresa vieții afective a acestora, aceștia trăind adevărate emoții artistice la auzul ei. Pornind de la această constatare, în activitatea mea am avut în vedere îmbinarea armonioasă a elementelor de structură muzicală cu cele de metodică, de utilizare a proceselor de fixare și conștientizare a sunetului muzical în memoria copiilor preșcolari și de asimilare a acestuia, în așa manieră încât copiii să nu simtă constrângerea de a participa, ci bucuria de a avea prilejul să asculte sau să acționeze. D.G.Kiriac spunea: ”Soarta muzicii se hotărăște în școală prin educație, dar educația însăși se pregătește la începutul școlii prin cântec.”
Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe estetice, dar un rol deosebit revine activităţilor de educaţie muzicală. Muzica le produce copiilor emoţii plăcute si puternice.Structurile sonore şi ritmice intuite în primii ani de viață , sunt continuate în grădiniţă în cadrul procesului instructiv-educativ. Prin îmbinarea armonioasă a mijloacelor de realizare a educaţiei muzicale ( cântecul, jocul muzical, audiţia muzicală ) şi folosirea mijloacelor audio-vizuale ,contribuim la consolidarea cunoştinţelor şi a deprinderilor muzicale.
Muzica are deosebite valenţe formative, învăţarea şi practicarea ei constituind o adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preşcolar. Ea educă şi dezvoltă o serie de procese psihice : gândirea,memoria,atenţia,afectivitatea,voinţa,etc.De asemenea, are valenţe cognitive, afective şi voliţionare ,contribuind la socializarea copiilor. Atunci când preşcolarul cântă , urmărim să fie atent la multe operaţii care, însumate, dau viaţă cântecului: trebuie să-şi amintească textul cântecului; în cadrul jocurilor muzicale să respecte anumite reguli; să dea dovadă de acuitate auditivă şi să fie disciplinat în joc. Perceperea clară, bine dirijată a unor materiale ( tablouri, imagini ) ,familiarizarea cu conţinutul cântecelor şi apoi, povestirea acestora le dezvoltă copiilor spiritul de observație, le îmbogăţeşte cunoştinţele şi vocabularul cu cuvinte noi. Cântecele, jocurile cu cântec sau jocurile muzicale interpretate de copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator,a aparatului vocal şi asigură o mai bună oxigenare a sângelui,mişcările executate ritmic dau corpului supleţe şi frumuseţe, dezvoltă gustul pentru frumos şi sensibilitatea copiilor.  Jocurile muzicale îmbină în mod specific elementele din joc cu melodia și trec de la simpla executare motorie la o stare afectivă.Muzica le ridică tonusul, activează și provoacă dorința de mișcare. Adesea se întâmplă ca veselia copiilor să se nască independent de intenția educatoarei, numai la auzul muzicii. Jean Lupu spunea: “ Să-i învăţăm pe copiii noştri cum să cânte frumos şi astfel vor avea muzica în ei toată viaţa“.
   Pentru atingerea obiectivelor prevăzute în Curriculumul pentru educaţie timpurie  am  organizat activităţi şi jocuri, exerciţii prevocale şi vocale care pregătesc aparatul vocal al copiilor pentru cântarea corectă şi expresivă, am selectat cântece şi jocuri muzicale care să faciliteze dezvoltarea aptitudinilor artistice la această vârstă.În colecţiile de cântece şi jocuri muzicale pentru preşcolari se urmăreşte ca îmbinarea dintre text şi muzică să se sudeze perfect, astfel încât să fie o unitate, pentru a putea reda frumosul, adevărul, dreptatea, toate acestea în versuri care respectă puterea de înţelegere a preşcolarului . Având în vedere că jocul este activitatea predominantă la vârsta preşcolară, tranziţiile trebuie să reprezinte pentru copii o perioadă de joacă şi relaxare. Astfel, ele se pot realiza prin: versuri improvizate, fragmente din poezii cunoscute, versuri sau proză rimată sau ritmată, cântece, jocuri cu text şi cânt, jocuri muzicale şi imitative, dansuri ritmice cunoscute de copii,mers/alergare/sărituri însoţite de mişcări/recitări, jocuri liniştitoare, recitative, numărători. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat:”După mine-n pas vioi”, a unei activități care se desfășoară pe muzică : „ În poiana verde”, „Câte unul pe cărare”, „Scaunele muzicale”, sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, un joc cu text și cânt, cu anumite mișcări cunoscute deja de copii.În cadrul Întâlnirii de dimineață, activitatea de grup și gimnastica de înviorare pot fi desfășurate cu muzică și pe muzică.Rolul educatoarei este acela de a căuta și insera în programul zilnic acele tranziţii care se armonizează cu celelalte activităţi şi creează împreună scenariul zilei, dar care în același timp se potrivesc cu specificul și nevoile grupei. 
Folosirea unor mijloace tehnice noi (negativul) în activitatea de educaţie muzicală, sporeşte interesul copiilor pentru muzică, ajută la dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor muzicale, la dezvoltarea creativităţii şi originalităţii în interpretarea unor piese muzicale, însuşirea unor tehnici noi de interpretare.  Alegerea acompaniamentului potrivit are în vedere caracterul cântecului, asigurarea expresivității lui, dar și bucuria copiilor datorită aportului lor la îmbogățirea sonorității cântecului.Jocul de-a artiştii (cântăreţii) este o bucurie pentru ei, o competiţie permanentă, copiii înșiși pot realiza un acompaniament ritmic, cu mișcări corporale (bătăi din palme, bătăi ale palmelor pe genunchi sau pe piept, frecarea palmelor, a tălpilor,pocnirea degetelor, etc.) sau lovirea diferitelor obiecte sonore aflate la îndemână, cu jucării muzicale. Bucuria lor  a  fost  cu atât mai  mare  atunci  când le-am spus  că aşa cântă pe scenă şi cântăreţii cunoscuţi de ei, pe un  fond muzical orchestral înregistrat într-un studio specializat şi suprapunând în ritmul cerut, cuvintele. Acest mijloc tehnic nou, l-am folosit în activităţi complementare,în serbări, proiecte educaționale, parteneriate sau la Corul  grădiniței.
Procesul educațional din grădiniță presupune și forme de muncă didactică complementară: activitățile extracurriculare ,care se desfășoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor și îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor.Vizionările și spectacolele  constituie o altă formă de activitate extracurriculară, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Există momente în viața personală a copiilor preșcolari care sintetizează în ele amintiri dragi. Printre acestea se numără și activitățile artistice care au un farmec aparte: serbările și programele distractive. În cadrul acestor activități avem prilejul să le formăm unele deprinderi de a cânta melodios, de a recita expresiv, de a dansa elegant,etc. Dar,succesul și adevărata valoare pedagogică a serbărilor nu se obțin prin fast și abundență de efecte exterioare , ci prin sentimentul măsurii artistice și pedagogice ,prin conținut și organizare.
Rolul cadrului didactic este de a încuraja creativitatea copiilor, de a le forma acele priceperi şi deprinderi care pentru unii dintre ei, mai târziu pot deveni profesiuni. Un copil descoperit la această vârstă fragedă cu  aptitudini muzicale, îndrumat spre o formă de învăţământ muzical, poate transforma aptitudinea în profesiune. Educatoarea trebuie să respecte ideile , iniţiativele copiilor, interacţionând cu ei, învăţându-i pe lângă deprinderile muzicale ce înseamnă spiritul de echipă, ajutorul reciproc,competitivitatea, dezvoltând dispoziţiile speciale ale unor copii ,care se vor transforma ulterior în aptitudini sau chiar talent.Vocea, darul natural al omului este principalul și cel mai la îndemână mijloc de redare, de executare și de interpretare a muzicii. Tema aceasta face parte integrantă din noua viziune asupra învăţământului românesc, care dă cadrului didactic libertatea să abordeze conţinuturile prin metode cât mai variate. Pot da exemplu, participarea cu copiii la concursul județean “Primăvara copiilor”, la mai multe ediții și participarea cu momente artistice  la Zilele orașului .
În grădiniță copiii învață și cântece din folclorul copiilor, familiarizându-se astfel de timpuriu cu creația populară. “Folclorul copiilor este reprezentat prin realizări literare, legate de gestică, mișcare, joc, cântate sau scandate;  având nu numai o utilitate distractivă ci, în același timp, educativă–didactică ce dezvoltă spiritul de cooperare, de acțiune, dezvoltarea limbajului, a sensibilității, a percepției verbale și muzicale, punându-i în mișcare forțele spirituale și corporale-pedagogică și socială : învață să numere, să-și cunoască părțile corpului, zilele săptămânii,etc- înainte de faza școlarizării “.Tot în folclorul copiilor vom descoperi acele cântece–formulă, creaţii populare, majoritatea produse ale copiilor ce contribuie la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei preşcolarului. Copiilor le plac rimele. Ei se bucură să le asculte şi, de bună seamă, se bucură să le creeze. În acest fel, copiii își dezvoltă limbajul, memoria, imaginaţia. Preşcolarilor le place cântecul melcului , cântecul curcanului sau cântecul lunii .Scriitori de seamă din toate timpurile s-au aplecat cu înţelegere şi interes asupra universului copilăriei, culegând, creând şi inserând în operele lor „mici bijuterii” din folclorul copiilor.Creat de copii şi transmis tot de ei, folclorul copiilor constă în cântece glumeţe, cântece pentru socoteli (cântece numărătoare), cadenţe onomatopeice, cântece (descântece) pentru vietăţi sau fenomene din natură, frământări de limbă.Culegeri în acest sens ne oferă  Ana Motora-Ionescu şi G. Breazul  care vede copilul astfel: “ un mugur prins de o ramură, ca o mlădiţă dintr-o tulpină, ca o sămânţă ce încolţeşte, prinde rădăcină şi creşte în solul sufletesc al neamului nostru” iar manifestările muzicale ale copilăriei sunt  acele exprimări sonore ale bucuriei, plăcerii, satisfacţiei.
Dansul şi muzica sunt cele mai complexe dintre arte, acestea produc copiilor bucurie, plăcere, deschidere, confort. Euritmia, ca formă de comunicare artistică, este un gen care dobândeşte o tot mai largă extensiune. Elementul emoţional oferă mişcării atractivitate şi motivaţie,mobilizează forţele copilului şi-i produce bucurie şi mulţumire. „Muzica este singurul obiect de învăţământ care se adresează ambelor emisfere cerebrale,dezvoltând atât afectivitatea ,relaţiile interumane,imaginaţia ,creeativitatea -de care răspunde emisfera dreaptă,cât și gândirea logică rațională, care-și are cenţii în emisfera stângă.”Pedagogii susţin că o oră de muzică face celelalte ore care urmează după ea mai productive,oferind posibilitatea unei odihne active ,potenţând astfel infinită capacitatea intelectuală a copiilor. Educatoarei îi revine   menirea ca ,treptat, cu răbdare și înțelegere,să lucreze pentru conștientizarea elementelor muzicale la copii, fiind convinsă că ceea ce înregistrează copilul la această vârstă devine hotărâtor pentru evoluția sa ulterioară. Educaţia modernă dă răspunsul la întrebarea: „pentru ce înveţi?”- „pentru ca să ştim ce să facem cu ceea ce am învăţat.”
Bibliografie   :  
1. Lupu ,Jean- Educarea auzului muzical dificil, Ed.Muzicală, București, 1988
2. Breazul, George- Observații relative la învățământul muzical, Ed. Muzicală, București, 1985
3. Comișel , Emilia - Folclorul copiilor, Ed.Muzicală, București, 1982

Vocea este principalul instrument în comunicarea interumană. Activitatea profesională a educatoarelor  depinde de utilizarea corespunzătoare a vocii. Sănătatea vocală este de o importanţă crucială în societatea actuală, orientată spre comunicare, dar consider că vocii nu i se acordă recunoaşterea publică şi aprecierea pe care le merită. Prevalenţa problemelor vocale la cadrele didactice este extrem de ridicată conform studiilor statistice: profesorii prezintă afecţiuni vocale de 32 ori mai frecvent comparativ cu populaţia generală; ei reprezintă 4% din populaţia activă, dar în acelaşi timp reprezintă 20% din pacienţii cu afecţiuni vocale; 20% dintre profesori sunt nevoiţi, la un moment dat, să-şi întrerupă activitatea din cauza problemelor vocale.
Ziua Mondială a Vocii” este sărbătorită în întreaga lume pe data de 16 aprilie, sub numele “World Voice Day”, cu scopul de a atrage atenția asupra problemelor vocale, dar și pentru a conștientiza importanța vocii umane în activitatea socio-profesională. Inițiativa acestei celebrări a fost luată în 1999, în Brazilia, la început sub denumirea de Ziua Națională a Vocii, fiind preluată ulterior și în alte țări. În România a fost marcată pentru prima dată în 2013 la Cluj, iar în București începând cu anul 2014. Am sărbătorit și noi, printr-o  pledoarie pentru voce, având în vedere faptul că educatoarea este considerată un profesionist vocal, ea utilizând prelungit vocea în cadrul unei zile iar corzile vocale vibrând pe zi de aproximativ un milion de ori. Din cauza unor obiceiuri vocale solicitante și personalității comunicative a educatoarei, apar anumite afecțiuni respiratorii.     Este necesar să ne ghidăm după sloganul “Vocea ta contează!”și să o menținem sănătoasă. Este de preferat  să folosim metode de încălzire a vocii dimineața , înainte da a intra la clasă -acel “fitness vocal”, pentru o respirație costodiafragmatică bună și o emisie corectă .
În viața fiecărui om există copilăria, o vârstă a sincerității, a bucuriei și veseliei, a viselor fără granițe, o vârstă în care toți suntem frumoși. Idealul este realizabil de către  toți cei pentru care meseria de profesor reprezintă  mai mult decât o slujbă, pentru care aceasta a devenit  în timp,  slujire.  Abordările  mele didactice nu au altă menire decât aceea de a oferi un posibil traseu, o cale care poate va conduce către implicarea tuturor actorilor interesaţi direct (copii, profesori, părinţi), în  procesul de dezvoltare muzicală al celor  mici, de a-i implica  în activități diverse, antrenante, de a nu-i lăsa să devină privitori pasivi,  dar mai ales  îmi doresc ca ele să constituie un ajutor  pentru oricine este interesat și preocupat de soarta copiilor . Poți contribui la dezvoltarea armonioasă a copiilor prin muzică și vei deveni cel mai îndrăgit educator . Poți să înveselești copiii și să îi înveți în același timp muzică.
Educatoarea  folosește  jocul în activităţile educative tot timpul . Şi Platon recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.” Ne dorim să oferim copiilor noștri șansa să experimenteze muzica și să înțeleagă beneficiile ei majore.  Accesibilă copiilor înaintea cuvântului, muzica impresionează de timpuriu pe copii. Ea le trezește în suflet stări emoționale plăcute și puternice, le dezvoltă treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor  muzicale și sentimentelor estetice. Se promovează abordarea educației muzicale exclusiv prin joc. Perceperea, însușirea și interpretarea muzicii reprezintă premisa de bază în formarea unor deprinderi muzicale, în cultivarea unor atitudini. Copilul este familiarizat cu elementele muzicii accesibile înțelegerii lui, cu ritmul și melodia în activitățile de cânt și joc. Treptat, începând cu grupa mică, se dezvoltă la toți copiii simțul ritmului și auzul muzical. Copiii se mișcă în ritmul muzicii, interpretează cântecele potrivite vârstei lor; sunt deprinși să asculte muzica, s-o simtă, s-o înțeleagă și să o țină minte pentru a o putea executa, cântând sau jucând în colectiv sau individual.
În educația muzicală a preșcolarilor, jocul didactic muzical este frecvent folosit și prin varietatea și diversitatea lui dezvoltă imaginația, creativitatea, stimulează spiritul de inițiativă si de echipă. Jocul  didactic muzical (pe suport muzical sau fără suport muzical) este  acea activitate ce contribuie la exersarea, consolidarea curriculumului şcolar  sau modelează comportamentul copiilor  în faţa muzicii sau a oricărei sonorităţi din lumea vie ce-l înconjoară pe copil. Jocurile muzicale se clasifică, în funcţie de mijlocul cu care se combină, în : jocuri cu cântec, jocuri-exerciţiu, jocuri-audiţii, iar în funcţie de elementele muzicii, de deprinderile muzicale ce urmează a fi formate, în : jocuri melodice, jocuri ritmice, jocuri armonico-polifonice.
Înainte de a putea cânta o melodie, copilul preșcolar își manifestă simțul pentru ritm. Ritmul reprezintă mișcare și este „ elementul muzical care dă viață muzicii”. Muzica are trei elemente ,dintre care copilul preșcolar le folosește pe primele două: ritmul și melodia (al treilea element – armonia). Fără ritm, celelalte elemente nu pot exista. Prin diversitatea jocurilor ritmice ca: „Răspunde cântând”, „Numără sunetele”, „Bate cum auzi”, „De-a dirijorul”, a versurilor populare și a numărătorilor ritmice se constituie cea mai bună bază pentru dezvoltarea simțului ritmic. Aceasta dă copilului bucuria unor manifestări spontane şi originale pe muzică, acte menite să-i trezească în final interesul şi atracţia pentru muzică, încrederea în capacitatea sa de a opera cu muzica. Cele mai importante și mai des utilizate jocuri didactice muzicale sunt cele melodice și ritmice; ex. „Ursul și păsările”, „Cloșca cu pui”, „Desenează ce cânt”, care aduc importante contribuții la formarea deprinderilor  de a executa și de a valorifica elementele melodice.
Jocul cu cântec este „ un cântec simplu, care angajează pe cei mici într-o activitate multilaterală: cântatul în grup, dialogul, mişcările şi gesturile, acompaniamentul ritmic”( Liviu Comes). Are un rol important în coordonarea mişcărilor copiilor, care devin astfel mai ritmice şi mai expresive. Aceste jocuri le ridică tonusul, activează şi provoacă dorinţa de mişcare. Elementele de joc înlătură crisparea şi transformă cântatul într-o activitate vie, complexă şi deosebit de plăcută copiilor. Frumuseţea jocului cu cântec stă în simplitatea, armonia şi naturaleţea lui, în participarea copiilor la joc cu tot elanul. Demonstrarea educatoarei trebuie să fie vioaie,expresivă,naturală. Am urmărit întotdeauna să nu lipsească elementele de joc : veselie, întrecere, surpriză, ghicire, diverse variaţii hazlii.  Putem dinamiza o activitate de cântare prin elemente ce pot fi: stabilite prin indicaţii de desfăşurare și prin indicaţii de regie: „Ciocănele” , „La pădure”;sugerate de melodie: „Coroana”, „Câte unul pe cărare”;de ritm: „Lanţul”, „Cântec de primăvară”; de textul cântecului : „Bat din palme”,”Bate vântul crengile”.Unele din aceste jocuri reflectă aspecte de muncă, cum ar fi : ”Brutarii”, ”Moara”, în care copiii imită diferite mișcări specifice muncii. Altele oglindesc variate aspecte din viața lor: ”Bat din palme”, ”Nani ,nani”, jocuri cu prilejul cărora sunt reproduse mișcări foarte variate de trunchi, mâini, picioare. Unele jocuri cu cântec se referă la caracteristici ale animalelor și prin care copiii reproduc diferite mișcări: mersul animalelor, zborul păsărelelor sau glasul specific al animalelor: ”Vrăbiuța”, ”La pădure”, ”Piticii”, ”Căsuța din pădure”.  Mişcarea pe muzică  la această vârstă, înseamnă: bătăi din palme, pe genunchi, pe piept etc.;paşi egali, pe loc sau în deplasare; paşi simpli de dans;ridicare ritmică pe vârfuri;mişcări ale braţelor, ale trunchiului ;mişcări sugerate de textul cântecului ; mânuirea jucăriilor muzicale .
Familiarizarea copiilor cu muzica de factură cultă se poate realiza printr-un set de tehnici care  să le stimuleze implicarea și înțelegerea prin elemente de joc și motricitate. “Mai multă educație muzicală în școli“ poate fi dictonul oricărei educatoare interesată de educația muzicală a copiilor. În acest sens, am încercat folosirea cu copiii a unor  metode și strategii didactice de felul: jocuri muzicale ritmice sau melodice cu obiecte obișnuite: hârtie de copt pe melodia “Radetzki March”-Strauss (diferență sunet-zgomot) sau  “Clap-Clap-Song”-The Klaxons; jocul “Orchestra mea ritmică”-instrumente neconvenționale ; jocul “Mimul”- cu palmele, pe melodia ”Trisch Trasch Polca” ; dans în perechi-“Can Can”;cu șosete (A.Ponchielli)-inventând povești pe muzică , metode preluate de la prof.Ana Maria Rusu- profesor MERITO 2018, metode muzicale surprinzătoare dar cu rezultate neașteptate.
Cântecul ocupă locul cel mai important în educaţia muzicală a copiilor, cu condiţia ca ambitusul,linia melodică, structura ritmică, conţinutul de idei şi îmbinarea textului cu melodia să respecte capacitatea vocală şi particularităţile de vârstă ale copiilor. Educatoarea trebuie să folosească  mereu procedee noi, atractive pentru copii, care să transforme acest proces mecanic într-unul viu şi eficient .
Bibliografie:1.E. Gheorghian; M. Taiban –„Metodica jocului și a altor activități la copiii preșcolari” – EDP, București, 1979
                  2. Crenguța ,Oprea- „Strategii didactice interactive”, EDP, București, 2007.
 

Muzica clasică oferă multe posibilități! Ne provoacă să ascultăm, să ne mișcăm, să dansăm, să cântăm alături . Batia Strauss a fost profesor de muzică în Israel și a dezvoltat o metodă de a trezi și capta interesul copiilor pentru muzica clasică în mod holistic. Deplasându-se, însoțit de instrumente Orff sau participare scenică, ea realizează o ascultare activă, precisă și curiozitate din partea copiilor.  Copiii sunnt introduşi ca jucători  în epocile diferiților compozitori și, întâmplător, descoperă lumea lor de viață și diferite instrumente. Datorită varietății de muzică și a diverselor aporturi senzoriale, se experimentează un repertoriu variat! În plus, o introducere și o perspectivă sunt prezentate în multitudinea de purtători de sunet oferite pe piață în segmentul „Muzică clasică pentru copii”: ce face un sunet de înaltă calitate? ; ce criterii trebuie luate în considerare?
Ascultarea activă a muzicii este una dintre metodele de vârf în introducerea muzicii clasice în educație la toate nivelurile. Autorul său, Batia Strauss ,din muzica clasică și muzica populară a dezvoltat o formă de prezentare combinând ascultarea, jocul, dansul și cântul cu elemente de pantomimă, dramă, diverse metode artistice. Această metodă poate fi folosită de profesorii de grădiniță, precum și cei de la școli în introducerea copiilor (elevilor) în lumea muzicii clasice, oferind  participanților multă energie bună și relaxare (dansuri și jocuri muzicale bazate pe metoda de ascultare activă a muzicii conform lui Batia Strauss). Prin metoda de ascultare activă copiii vor dobândi competențele necesare în educația muzicală  din învățământul preșcolar. Copiii vor avea ocazia să învețe și să exerseze singuri și atunci când lucrează într-un grup,  toate tehnicile și instrumentele pe care Batia Strauss le-a dezvoltat în metoda sa.
Batia Strauss este pianist, pedagog și profesor de pian din Israel, a vizitat Polonia în 1997. Voia să aducă muzică clasică copiilor și după mulți ani de căutare, a găsit o cale eficientă. Astfel, a creat o metodă de ascultare activă a muzicii care integrează diverse forme de activitate: ascultarea muzicii, cântarea instrumentelor, dansul și cântarea cu elemente de pantomimă, dramă și diverse forme artistice. Datorită acestui fapt, el descoperă non-verbal diferite aspecte ale operei muzicale: forma sa, tempo-ul, ritmul, dinamica. Copiii ascultă cântecul și fac mișcări ritmice simple în timp ce stau sau dansează conform instrucțiunilor profesorului. Pentru copiii mai mici, acestea sunt mișcări simple care ilustrează povestea scurtă asociată fiecărei piese de muzică.
              Profesorii care folosesc această metodă au posibilitatea de a dezvolta o activitate creativă, proprie și cea a elevului, chiar dacă au o experiență muzicală mai mică.  Metoda Batia Strauss le oferă copiilor posibilitatea de a participa la o piesă muzicală , de a se infiltra în structura ei și, în consecință, de a primi o primire veselă și inteligentă a operei. Copiii simt și experimentează bucuria unei comunități de creație, accesibilă doar artiștilor. Metoda de ascultare activă permite muzică pentru un schimb gratuit de roluri pe care copiii îl pot juca într-o piesă de muzică dată, cândva jucând ca interpret și într-o clipă jucând rolul de dirijor. Datorită acestei metode, își educă imaginația sonică. Iar piesa, în ciuda ascultărilor repetate, nu își pierde atractivitatea.
De ce să folosim metoda de ascultare activă a muzicii ?
• pentru a introduce cu ușurință muzica clasică;
• pentru a învăța mișcări ritmice și dans simple prin ascultare activă, îmbunătățind în același timp mintea, corpul și precizia mișcărilor;
• pentru a afla despre structura unei piese muzicale prin mișcare și pentru a recunoaște schimbările din muzică și pentru a diferenția între părțile sale;
• pregătirea copiilor pentru cântarea instrumentelor de percuție prin jocuri ritmice;
• pentru a contura imaginația sonică a unui copil.   
Batia Strauss adaptează mișcarea, dansul și activitatea instrumentală a copiilor la muzica clasică și oferă astfel copiilor posibilitatea de a se juca cu muzica. Scopul grupelor cu elemente de creativitate este următorul: copiii să se exprime cu vocea, mișcarea și muzica lor. Este inițiativa sau nevoia de a crea copilul ceva, permite dezvoltarea copiilor, precum și creativitatea.  Aptitudinile  dobândite  se pot  folosi  în   pregătirea diverselor feluri   de festivități   de grup- serbări preşcolare,festivaluri.
Astfel de activități oferă posibilitatea de: exersarea independenței și creativității; stimularea sensibilității la muzică; dezvoltarea tiparelor de vorbire datorate cântării, ritmului textelor; instruirea percepției auditive; exprimarea musucului cu gest, mișcare; creșterea coordonării motorii ; ascultare activă de muzică (pictură, joacă, dans); depășirea timidității, pasivității, fricii; declanșarea de  emoții pozitive și uneori calmarea, relaxarea.
În activitatea educativă și didactică de zi cu zi, îi putem  ajuta pe copii să învețe despre diferite forme de artă, deoarece dorim să îi inspirăm pe copii să acționeze, să trăiască și să își construiască propriul sistem de valori. În timpul activităților  spunem o poveste, ficționăm o melodie, combinând ascultarea cu mișcări ritmice simple, interpretăm dansul cântecului, cântăm la  instrumente, vorbim despre muzică.  Lucrul cu această metodă implică adesea ascultarea repetată a aceleiași melodii, dar schimbarea rolurilor este atât de atractivă încât nu prezintă obstacole pentru copii. Melodiile selectate pentru această metodă au adesea o structură ABA (repetitivă).
              Cu siguranță, dificultatea de a lucra cu această metodă este necesitatea de a avea abilități muzicale selectate, cum ar fi un sentiment de ritm, tempo, dinamică, memorie auditivă și vizuală. Melodia trebuie interpretată corect- atât profesorul, cât și copilul trebuie să audă și să interpreteze bine muzica, să-și amintească anumite momente musicale. În plus, un profesor care dorește să lucreze cu această metodă trebuie să fie bine pregătit, trebuie să cunoască lucrul, construcția operei, ilustrația specifică a mișcării etc. Este o metodă creativă, dacă o activitate este dificilă sau imposibil de efectuat, ea poate fi omisă sau înlocuită cu o altă activitate, astfel încât cel mai important este să te distrezi, să te bucuri de muzică, relaxare mentală și  satisfacție din creația sa independentă , deci merită cu adevărat să o folosești în munca  cu copiii preşcolari.
Lucrările  folosite de B. Strauss , atent selectate și furnizate  cu un gust muzical excelent, au provenit din baroc, clasicism, romantism și secolul XX. Pe lângă repertoriul de muzică artistică, au apărut și cântece populare. B. Strauss a lucrat la ei pentru ei: acompaniament pe instrumente simple (Orff la instrumente , instrumente  realizate de copii sau alte obiecte) ; forme de ficțiune a exemplelor de muzică prezentate ; însoțire prin aplaudare sau lovitură ; cântat sau melorecitare ; mișcare cu muzică, forme de dans simple, folosind adesea diverse recuzite .
Iată câteva dintre piesele dezvoltate de Batii Straus (melodii de utilizat) : “Dance country” - JF Handel;  “Aymara Fiesta” - mel . folk – Argentina; “Galop” - D. Kabalewski; “Dans maghiar” - J. Brahms; “Pizzicato “- L. Delibes; “Marșul lui Radeczki” - J. Strauss; “Tarantella” – melodie italiană. Ascultând muzica conform lui Batia Strauss, așa-numitul „Batimusicizing” copiii integrează diverse forme de activitate: joacă, dansează, recită poezii scurte sau numărători ritmice , repetă gesturi simple, încercări de a cânta linii melodice ale melodiilor ascultate sau spunând ritmic și orice poveste. Cea mai mare bucurie a copiilor este atunci când pot interacționa cu muzica, intrând activ în diverse roluri (dirijor, muzician) folosind diferite instrumente, bastoane, inele,săculeţi cu granule,etc. Experimentând această metodă, pot afirma că aceste activități nu sunt plictisitoare deloc , dimpotrivă sunt dorite, deoarece copiii vreau să asculte melodia de mai multe ori,  de fiecare dată pot intra într-un rol diferit, pot folosi un instrument diferit, îşi pot schimba partenerul de dans. Este o metodă creativă, inovatoare, deosebit de educativă.
Bibliografie:
1.M.Skiba, Ascultare  activă de muzică în conformitate cu Batia Strauss, Educația în grădiniță, 2009.
2. Bieniaś, Bożena, Activitate muzicală și motorie: Metoda Batia Strauss pentru copii preșcolari , 2014 , Sfaturi practice de la un profesor de grădiniță folosind metoda Batia Strauss.