Construcția personajelor în opera lui Alphonse Daudet
De ce am ales opera lui Alphonse Daudet?
Pentru a încerca să discern misterul frumuseţii sale şi să răspund la întrebarile: cum să interpretăm viața oamenilor în opera sa? de ce să fim pasionați de întâmplări inventate în romane și să plângem soarta personajelor care au existat sau nu? Eu nu pot dovedi elevilor mei că gustul meu pentru literatură este mai bun decât al lor, dar pot să le dovedesc că un anumit text exprimă o viziune a lucrurilor, o privire asupra vieții, un raport la existență, o reflexie asupra limbii, ceea ce îl fac interesant de studiat.
Acest memoriu este structurat în patru mari capitole: primul prezintă viaţa şi operele lui Alphonse Daudet, al doilea descrie construcţia personajelor în opera sa, al treilea sunt abordările teoretice și metodologice ale textului literar în orele de franceză iar capitolul patru este Dosarul pedagogic, în care am analizat fragmente din opera lui Daudet, pentru a le folosi în orele de limbă franceză.
   Naturalismul este « o mișcare literară care, în ultimele decenii ale secolului XIX, caută să introducă în romane metoda științelor umane și sociale aplicată în medicină de Claude Bernard. Mișcarea este în parte creată de Émile Zola.»  Naturalismul a produs opere de valoare, dar romancierii evadează adesea în afara limitelor doctrinei: Émile Zola prin  imaginația sa, Guy de Maupassant prin umanitatea sa și Alphonse Daudet prin poezia sa. Pentru Daudet, ca și pentru Zola, renovarea pe care o aduce naturalismul în roman constă în a « pune direct cititorul în raport cu realitatea pentru a-i atinge sensibilitatea și pentru a-l face să regăsească experiențele dureroase pe care ni le oferă existența ». Asta implică o viziune negativă a relității: este real ceea ce este insatisfacție, suferință, nefericire. Daudet își conduce  personajele la moarte sau la eșec.  
Alphonse Daudet s-a născut la Nîmes în 1840. Intră la liceul Ampère, după ce urmează cursurile institutului Canivet la Nîmes. In 1856, tatăl său, comerciant de mătăsuri, se ruinează iar Daudet
  trebuie să renunțe la bacalaureat și devine pedagog la colegiul din Alès. Această experiență dificilă va constitui materialul autobiografic al primului său roman Le Petit Chose (1868). Ernest, fratele său, în cartea intitulată Mon frère et moi, oferă dovezi ale precocității talentului lui Alphonse și afirmă că primul său roman, scris la 15 ani, ar fi fost demn să figureze în colecția de opere actuale. Va publica în 1858 o culegere de versuri Les Amoureuses – o colecție de poeme. In Fanfaronnade, are o atitudine aparent sceptică și dezinvoltă. După ce a debutat cu versuri, în volume de fantezie și vis, s-a întors foarte repede înspre noul roman, roman de moravuri și observație. Scrie povești, cronici și o culegere de fantezii sub titlul Le Roman du chaperon rouge în 1862. Daudet își petrece vara lui 1864 la Fontvieille, aproape de Arles, unde adună cronici provensale, note și impresii, care regrupate vor deveni Les Lettres de mon moulin (1869). In ianuarie 1867, o ia de soție pe Julie Allard care îi va da primul său fiu - Léon.
In timpul războiului și al asediului Parisului, el se află în garda națională, apoi părăsește capitala în aprilie 1871.
  Daudet se orientează atunci pe un nou drum și devine romancier de moravuri contemporane. Primul său roman realist, Fromont jeune et Risler aîné, triumfă în 1874. El pictează ghinioniști ( Jack, 1876), puternici ai zilei( Le Nabab, 1877), amintiri distruse( les Rois en exil, 1879), politicieni( Numa Roumestan,1881); denunță răutățile fanatismului religios( Évangeliste, 1883), descrie culisele Academiei(Immortel, 1890). Succesul său nu încetează să crească și atinge operele sale precedente: Les lettres de mon moulin care vor deveni opera sa cea mai cunoscută. Daudet suferă atunci primele crize ale unei boli incurabile ale coloanei vertebrale, dar continuă să publice până în 1895. Se stinge din viață în 16 decembrie 1897 la Champrosay. Romane autobiografice: în Le Petit Chose (1868) el evocă experiența sa de pedagog la colegiul din Alès, primii săi ani la Paris apar în Numa Roumestan (1881), iar Sapho (1884) reia lunga sa legătură cu Marie Rieu. Putem aminti apoi romanele sale realiste, evocând diverse medii ale vieții contemporane: fabricile și atelierele din Marais în Fromont jeune et Risler aîné (1874), industria siderurgică în Jack (1877); și de asemenea culegerile satirice, de parodie sau imitațiile : Tartarin de Tarascon, și continuarea sa Tartarin sur les Alpes (1885) in care satirizează entuziasmul pentru călătoria în Alpi, cât și Port-Tarascon (1890), care povestește cum Tarasconezii, urmându-l pe Tartarin și visurile sale de paradis terestru, pornesc să fondeze o colonie pe o insulă polineziană de fantezie.
Dacă pentru pictori culorile sunt cele care contează, pentru sculptori este piatra, iar pentru Alphonse Daudet cuvintele sunt materia primă pentru a executa o operă. In epoca lui Daudet limba era în plin proces de purificare, pentru a exclude termenii învechiți sau cuvintele străine. Revoluția vocabularului a deschis ușa limbii literare și chiar în această epocă Daudet a început să-și exercite activitatea de scriitor. Având nevoie de un vocabular bogat, pentru a trata subiecte diverse, Daudet a recurs la dialecte meridionale, în special la limba d’oc. In mai multe din romanele sale, Daudet ne dezvăluie o largă galerie de personaje, tipuri caracteristice, care nu sunt persoane comune, mergând până la caricatură. La început el caută liste de paronime, care vor fi atribuite protagoniștilor în funcție de personalitatea lor.  Dorința de a face să se potrivească conversațiile cu personajele este frapantă. In Numa Roumestan, Daudet ia cuvântul, el însuși, pentru a ne explica limbajul mătușii Portal. Lettres de mon moulin

Marele farmec al acestui volum este acela de a reda mirosurile din Provence și de a fixa acolo personaje pitorești: preotul gurmand, îndrăgostitul, poetul, ciobanul,căntărețul la fluier, călătorii cu diligența.
In această operă Daudet reușește de asemenea să combine tandrețea și răutatea. El râde cu gentilețe de maniile unui papă din Avignon, de vameșii leneși, de un preot epicurian, sau de o femeie ușoară. Aceste scurte povestiri constituie un imn adus regiunii natale a autorului adică-Provence, mai precis împrejurimilor Arles și Avignon, unde și-a petrecut copilăria. Devenit adult, Daudet face aici numeroase călătorii și sfârșește prin a se instala într-o moară veche la Fontvieille, pentru a compune Lettres de mon moulin. Este încântat de natură, de viața la țară și de situațiile uneori amuzante, uneori tragice la care este martor.