Profesor pentru învățământ primar, Școala Gimnazială „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, Sighetu Marmației
Ambasador eTwinning • Formator național • Metodist ISJ Maramureș
Cofondator al proiectului eTwinning „Happy World Team”

            Într-o societate în care provocările globale influențează tot mai mult viața copiilor, școala are responsabilitatea de a forma elevi capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc, să gândească critic și să acționeze responsabil. Pornind de la această idee, a luat naștere proiectul internațional eTwinning „Happy World Team”, un demers educațional colaborativ care promovează cetățenia globală, protecția mediului și utilizarea responsabilă a tehnologiei prin activități desfășurate în parteneriat cu școli din mai multe țări europene.
            În calitate de cofondator al proiectului, am avut oportunitatea de a contribui activ la proiectarea și dezvoltarea acestuia, alături de profesori dedicați din Europa, convinși că educația poate deveni un instrument real pentru schimbare. Încă din etapa de planificare, ne-am propus să construim un proiect în care elevii să nu fie simpli participanți, ci adevărați exploratori ai problemelor contemporane și creatori de soluții.
Tema centrală a proiectului a vizat dezvoltarea competențelor de cetățenie globală prin activități interdisciplinare, colaborative și digitale. Elevii au analizat probleme precum incendiile de vegetație, poluarea, risipa apei, schimbările climatice și consumul responsabil, învățând să identifice cauzele acestora și să propună soluții adaptate comunităților din care fac parte. Activitățile au fost integrate firesc în curriculum, valorificând conținuturi din comunicare, matematică, științe ale naturii, arte vizuale și educație civică.
          Un element definitoriu al proiectului a fost colaborarea internațională. Elevii au lucrat în echipe mixte, au participat la întâlniri online, au realizat produse comune și au descoperit perspective culturale diferite asupra acelorași provocări globale. Acest schimb permanent de idei a contribuit la dezvoltarea competențelor interculturale, a comunicării în limba engleză și a respectului pentru diversitate.
Tehnologia a reprezentat un mijloc de colaborare și învățare, nu un scop în sine. În cadrul proiectului au fost utilizate numeroase instrumente digitale precum TwinSpace, Canva, Padlet, Google Forms, LearningApps, Wordwall, Genially și aplicații bazate pe inteligență artificială. Acestea au facilitat realizarea de chestionare, jocuri educaționale, prezentări interactive, materiale multimedia și produse colaborative care au stimulat creativitatea și implicarea elevilor.
          În școala noastră, activitățile au fost adaptate nivelului de vârstă al elevilor din ciclul primar. Copiii au participat la sondaje privind comportamentele ecologice, au exprimat opinii despre problemele de mediu, au colaborat la realizarea unor materiale digitale și au reflectat asupra modului în care fiecare persoană poate contribui la protejarea planetei. Jocurile educaționale, activitățile interactive și provocările digitale au transformat procesul de învățare într-o experiență atractivă și autentică.
Rolul meu în cadrul proiectului a depășit coordonarea activităților desfășurate la clasă. Am contribuit la planificarea etapelor proiectului, elaborarea resurselor educaționale, integrarea curriculară, organizarea activităților colaborative și dezvoltarea paginilor TwinSpace. De asemenea, am realizat materiale digitale, prezentări, jocuri educaționale și instrumente de evaluare care au sprijinit desfășurarea activităților și au evidențiat progresul elevilor.
Un aspect deosebit de important l-a reprezentat diseminarea rezultatelor. Consider că valoarea unui proiect european crește atunci când experiențele și resursele create sunt împărtășite comunității educaționale. În acest sens, proiectul a fost prezentat în cadrul activităților metodice desfășurate la nivelul școlii, în cadrul Comisiei profesorilor, unde au fost prezentate obiectivele, activitățile și produsele realizate. Totodată, experiența proiectului a fost promovată prin intermediul blogului educațional personal, unde au fost publicate exemple de bune practici, materiale realizate împreună cu elevii și resurse care pot fi valorificate și de alți profesori interesați de implementarea proiectelor internaționale.
           Impactul proiectului s-a reflectat atât asupra elevilor, cât și asupra cadrelor didactice. Elevii și-au dezvoltat competențele digitale, capacitatea de colaborare, gândirea critică și responsabilitatea față de mediul înconjurător. Ei au înțeles că problemele globale pot fi abordate prin acțiuni locale și că fiecare gest contează în construirea unei societăți sustenabile. Profesorii implicați au avut posibilitatea de a colabora într-un context internațional, de a împărtăși metode inovatoare și de a integra noi tehnologii în activitatea didactică.
Participarea la proiect a consolidat și dimensiunea europeană a școlii noastre, oferind elevilor acces la experiențe autentice de învățare și demonstrând că educația colaborativă poate depăși granițele geografice. În același timp, proiectul a confirmat faptul că platforma eTwinning reprezintă un spațiu valoros pentru inovare pedagogică, dezvoltare profesională și construirea unor comunități educaționale bazate pe colaborare și încredere.
         „Happy World Team” nu este doar un proiect despre protejarea mediului sau despre utilizarea tehnologiei în educație. Este un proiect despre oameni, despre cooperare și despre formarea unor copii capabili să înțeleagă provocările lumii de astăzi și să participe activ la găsirea soluțiilor. Prin activitățile desfășurate, elevii au învățat că responsabilitatea, empatia și colaborarea sunt competențe esențiale pentru viitor și că școala poate deveni locul în care acestea se formează în mod natural.
Experiența acumulată în cadrul acestui proiect reconfirmă convingerea că proiectele eTwinning reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de a transforma procesul educațional într-o experiență relevantă, interdisciplinară și conectată la realitatea europeană. Pentru mine, ca profesor, formator și ambasador eTwinning, „Happy World Team” a însemnat încă un pas important în promovarea unei educații moderne, bazate pe colaborare, inovație și învățare autentică, în beneficiul fiecărui elev.

         „Copiii nu vor proteja niciodată ceea ce nu au avut ocazia să descopere.”
         Într-o lume în care tehnologia apropie continente, iar diversitatea culturală devine parte din viața de zi cu zi, școala are responsabilitatea de a forma copii capabili să înțeleagă, să respecte și să valorifice patrimoniul comun al Europei. Educația nu mai înseamnă doar transmiterea unor informații, ci crearea unor experiențe care dezvoltă curiozitatea, colaborarea și sentimentul apartenenței la o comunitate mai largă. Din această convingere s-a născut proiectul eTwinning Culture Bridges: Building Bridges with STEAM.
        Am avut bucuria de a participa în acest proiect în calitate de cofondator, alături de profesori dedicați din Grecia, Italia, Turcia și România. Încă din etapa de planificare ne-am propus să depășim modelul tradițional al prezentării unor informații despre monumente sau tradiții. Ne-am dorit ca elevii să descopere patrimoniul cultural explorând, construind, investigând și colaborând, transformând fiecare activitate într-o experiență autentică de învățare.
       Ideea proiectului a fost simplă, dar profundă: patrimoniul cultural nu aparține trecutului, ci viitorului. El continuă să existe doar dacă generațiile tinere îl cunosc, îl înțeleg și îl apreciază. De aceea, fiecare activitate a fost construită astfel încât copiii să devină exploratori ai propriei culturi și, în același timp, descoperitori ai valorilor europene. Abordarea STEAM a oferit cadrul ideal pentru această explorare. Știința, tehnologia, ingineria, arta și matematica nu au funcționat ca discipline separate, ci ca instrumente prin care elevii au analizat monumente, au descoperit simboluri culturale, au creat modele digitale, au rezolvat provocări și au colaborat pentru realizarea unor produse comune. Fiecare sarcină a avut un scop clar: dezvoltarea competențelor-cheie prin contexte reale și interdisciplinare.
          Pe parcursul proiectului, elevii au călătorit virtual prin Europa, au descoperit locuri reprezentative, au prezentat monumente emblematice, au explorat tradiții și au identificat elementele care unesc comunități aflate la sute sau mii de kilometri distanță. Dincolo de informațiile acumulate, au învățat să privească patrimoniul cultural ca pe o resursă vie, care poate inspira creativitate, dialog și colaborare.
          Unul dintre cele mai valoroase aspecte ale proiectului a fost colaborarea internațională. Copiii au lucrat împreună cu elevi din alte țări, au participat la întâlniri online, au comunicat, au schimbat idei și au construit produse comune. Diferențele de limbă, cultură sau tradiții nu au reprezentat bariere, ci oportunități de învățare. În fiecare activitate s-a consolidat ideea că identitatea europeană se construiește prin respect reciproc și prin valorificarea diversității.
          Tehnologia a fost prezentă permanent, dar nu ca element spectaculos, ci ca instrument educațional. Platformele digitale, aplicațiile interactive și resursele colaborative au oferit elevilor posibilitatea de a crea conținut, de a comunica și de a împărtăși rezultatele muncii lor. Website-ul proiectului, paginile TwinSpace, expozițiile digitale, jocurile educaționale și resursele multimedia au devenit dovezi ale unei învățări active și autentice.
         În calitate de cofondator, am contribuit la organizarea și dezvoltarea proiectului prin realizarea unor produse colaborative, integrarea instrumentelor digitale, dezvoltarea paginilor TwinSpace, elaborarea materialelor de diseminare și coordonarea activităților dedicate elevilor. O componentă importantă a fost realizarea website-ului proiectului, conceput ca un spațiu deschis în care toate activitățile, produsele și resursele să fie reunite într-o structură coerentă și ușor accesibilă. Un loc aparte îl ocupă cartea digitală colaborativă „Maya's European STEAM Adventure”, în care fiecare partener a contribuit la construirea unei povești comune. Mai mult decât un produs final, această carte reprezintă simbolul colaborării internaționale și al creativității colective. Personajul Maya devine ghidul unei călătorii prin Europa, iar fiecare pagină reflectă identitatea culturală a unei țări și contribuția elevilor implicați în proiect.
         Impactul asupra copiilor a fost vizibil încă din primele activități. Curiozitatea, dorința de a cerceta și bucuria de a lucra împreună au transformat fiecare întâlnire într-o experiență memorabilă. Elevii au devenit mai încrezători, și-au dezvoltat competențele digitale și de comunicare, au învățat să colaboreze și au descoperit că patrimoniul cultural poate fi explorat cu ajutorul tehnologiei, fără a-și pierde autenticitatea.
         Din perspectiva profesorului, proiectul a reprezentat o experiență complexă de învățare profesională. Colaborarea într-o echipă internațională presupune responsabilitate, planificare, flexibilitate și deschidere către idei noi. Fiecare întâlnire cu partenerii a devenit o oportunitate de schimb de bune practici, iar fiecare produs realizat în comun a demonstrat că educația capătă valoare atunci când este construită împreună.
         Astăzi, când proiectul se apropie de final, rămân mult mai multe decât produse digitale și certificări. Rămân prietenii profesionale, o comunitate europeană de profesori care împărtășesc aceleași valori și sute de copii care au înțeles că patrimoniul cultural nu este doar despre trecut, ci despre identitatea pe care o construim împreună.
        Culture Bridges a demonstrat că punțile cele mai trainice nu se construiesc din piatră sau oțel. Se construiesc prin educație, prin colaborare și prin fiecare copil care descoperă că diversitatea nu ne separă, ci ne îmbogățește. Acesta este, poate, cel mai valoros rezultat al proiectului și cea mai importantă lecție pe care o putem lăsa generațiilor viitoare.

Prof. înv. primar, ambasador eTwinning  Adina Veronica GODJA
Școala Gimnazială „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”
Sighetu Marmației, Maramureș

         Există proiecte care completează activitatea de la clasă și există proiecte care schimbă modul în care privești procesul de învățare. Pentru mine, Living Math Explorers face parte din cea de-a doua categorie. Nu a fost doar un proiect eTwinning și nici o succesiune de activități internaționale. A fost demonstrația că matematica poate deveni una dintre cele mai atractive discipline atunci când este desprinsă din paginile manualului și așezată în lumea reală. În cei peste treizeci de ani petrecuți la catedră am învățat că elevii nu resping matematica. Ei resping matematica fără sens. Atunci când un copil descoperă simetria într-un fluture, măsoară distanțe într-un parc, identifică forme geometrice într-o clădire sau rezolvă o provocare împreună cu un coleg dintr-o altă țară, matematica încetează să mai fie o colecție de exerciții. Devine experiență.
         De aici a pornit și ideea proiectului Living Math Explorers, construit împreună cu profesori din Turcia, Italia, Ucraina și România. În calitate de cofondator, am participat la proiectarea structurii pedagogice, la organizarea activităților colaborative și la dezvoltarea produselor digitale care au susținut întregul parcurs educațional. Încă din etapa de planificare ne-am propus un obiectiv clar: să demonstrăm că matematica poate fi explorată, nu doar predată. Am renunțat la abordările centrate exclusiv pe exerciții repetitive și am construit contexte autentice de învățare. Elevii au devenit exploratori. Au ieșit în comunitate, au observat, au măsurat, au comparat, au estimat, au fotografiat, au analizat și au colaborat. Au descoperit că matematica este prezentă în natură, în arhitectură, în artă, în tehnologie și chiar în jocurile pe care le folosesc zilnic. Fiecare activitate a avut în spate o intenție pedagogică bine definită. Nu am urmărit doar formarea competențelor matematice, ci și dezvoltarea gândirii critice, a creativității, a colaborării și a autonomiei în învățare. În loc să ofere răspunsuri, profesorii au creat contexte în care copiii au învățat să pună întrebări, să formuleze ipoteze și să caute soluții împreună.
        Dimensiunea internațională a proiectului a adăugat o valoare pe care niciun manual nu o poate oferi. Copiii au lucrat în echipe mixte, au participat la întâlniri online, au schimbat idei și au realizat produse comune cu elevi din alte sisteme educaționale. Dincolo de matematică, au învățat să comunice, să respecte perspective diferite și să descopere că, indiferent de limba vorbită, logica și curiozitatea reprezintă un limbaj universal.
        Tehnologia nu a fost utilizată ca scop în sine, ci ca instrument pentru învățare. Canva, Genially, Padlet, Google Workspace, LearningApps, Wordwall și alte aplicații au fost integrate firesc în activități, oferind elevilor posibilitatea de a crea, nu doar de a consuma conținut digital. Website-ul proiectului a devenit spațiul în care toate aceste produse au fost reunite și valorificate, oferind transparență, accesibilitate și sustenabilitate rezultatelor obținute.
        Unul dintre aspectele de care sunt deosebit de mândră este integrarea curriculară a proiectului. Activitățile nu au fost dezvoltate paralel cu programa școlară și nici percepute ca o sarcină suplimentară. Dimpotrivă, ele au fost integrate în lecțiile de matematică, științe, arte vizuale și educație digitală, demonstrând că proiectele europene pot susține direct atingerea competențelor prevăzute în curriculum. Pe parcursul implementării am realizat împreună cu partenerii jocuri educaționale, provocări matematice, materiale interactive, produse colaborative și resurse digitale care rămân disponibile și după încheierea proiectului. Aceste rezultate nu reprezintă doar dovezi ale activității desfășurate, ci resurse deschise care pot inspira și alte cadre didactice interesate de o abordare modernă a matematicii.
        Privind în urmă, cel mai valoros rezultat nu este numărul activităților sau al produselor create. Este schimbarea pe care am observat-o în atitudinea copiilor. Elevi care priveau matematica cu teamă au început să participe cu entuziasm, să propună soluții și să caute singuri provocări noi. Au înțeles că greșeala face parte din învățare, că fiecare problemă poate avea mai multe căi de rezolvare și că succesul se construiește împreună.
        Pentru mine,„Living Math Explorers” confirmă încă o dată că educația de calitate se construiește prin colaborare, nu prin competiție. Într-o perioadă în care școala este chemată să formeze competențe pentru viitor, proiectele eTwinning oferă cadrul ideal pentru a transforma lecțiile în experiențe relevante, iar profesorii în arhitecți ai unor contexte autentice de învățare.
        La finalul acestui proiect nu rămân doar materiale digitale, certificate sau produse colaborative. Rămâne o comunitate de profesori care au învățat unii de la alții, o rețea de copii care au descoperit Europa prin educație și convingerea că matematica poate fi trăită cu bucurie. Aceasta este, în fond, cea mai importantă lecție pe care ne-a oferit-o „Living Math Explorers”: matematica nu începe în manual și nu se termină la tablă. Ea este pretutindeni, iar misiunea noastră, ca profesori, este să-i ajutăm pe copii să o descopere.

Prof. înv.primar, ambasador eTwinning Adina-Veronica GODJA

Școala Gimnazială „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”

Sighetu-Marmației, Maramureș

IVANA CRISTINA,G.P.P,,ION CREANGĂ ,,SLATINA

Pregătirea treptată a copilului preşcolar pentru intrarea în şcoală, antrenarea proceselor memoriei, stimularea limbajului său exterior și mai ales al celui interior,ca şi activizarea diferitelor procese sunt obiective deosebit de importante în pregatirea preşcolarului pentru regimul de viaţă şcolară.
La vârsta preşcolară problemele muncii educative sunt şi mai complexe în comparaţie cu vârstele anterioare. De modul în care sunt valorificate posibilităţile native ale copilului şi caştigurile obţinute până la această vârstă depinde foarte mult evoluţia lui ulterioară,atât pe plan psihic cat şi pe plan social.
Perioada preşcolarităţii reprezintă vârsta la care se creează fundamentul personalităţii copilului, grădiniţele şi educatoarele din întreaga lume desfăşurând un demers educativ intens şi complex, ale cărui rezultate să se repercuteze în dezvoltarea copilului pe tot parcursul vieţii acestuia. Se impune astfel tuturor educatoarelor să cunoască “provocările” lumii contemporane şi să-şi proiecteze şi evalueze propriile resurse pedagogice, în acord cu acestea, găsind o strategie optimă de răspuns. În acest sens reforma declanşată în învăţământ vizează schimbări de amploare în ceea ce priveşte organizarea şi structurarea procesului didactic, schimbare ce impune o nouă abordare a procesului de predare – învăţare.
Etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre se confruntă cu o explozie informaţională puternică, bazată pe mijloace moderne de informare, în principal calculatorul şi internetul, la care au acces copiii de la cea mai fragedă vârstă. În această situaţie gradul de alterare a volumului de cunoştinţe a crescut într-o măsură greu de controlat şi stăpânit.
Copilul este parte integrantă a acestui sistem informaţional, de aceea el caută să se adapteze schimbărilor şi solicitărilor care-i sunt adresate. Pentru a rezista acestei etape dinamice, procesul de pregătire începe din grădiniţă, prima instituţie în care copilul primeşte cunoştinţele sistematizate pe diferite arii de cunoaştere.
Pentru copil – cuvântul ţine locul explicaţiei şi al justificării. Limbajul copiilor este egocentric şi socializat.
Cadrele didactice au obligaţia de a stimula permanent comunicarea între elevi, de a ţine seama de nevoile comunicării spontane ale acestora, de a cultiva această tendinţă, intervenind pentru corectarea stilului şi clarificarea ideilor formulate de elevi.
La nivelul preşcolarităţii şi a şcolii primare esenţial este ca educatorul să pună bazele, să cultive dragostea pentru limba şi literatura română şi respectul pentru expresia artistică. Capacitatea de comunicare a elevilor se poate educa şi forma încă din perioada preşcolară prin încurajarea copilului de a se exprima şi de a ,,citi” imagini din poveştile şi poeziile învăţate. Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare putem preveni stările de afectivitate negativă, care îi marchează pe adolescenţi şi care au consecinţe negative multiple.
Şcoala reprezintă un spaţiu axiologic prin excelenţă, un câmp de negociere şi de validare valorică; este un univers uneori calm, alteori tensionat; iar tensiunile redefinesc valorile prin discutarea, confruntarea şi ameliorarea acestora.
Climatul şcolar este creaţie colectivă, evoluează sub grija colectivului, modifică relaţiile dintre elevi şi are atribute specifice : într-o ambianţă favorabilă educatorul primeşte dorinţele elevului ; decelează interesele fiecăruia, creează un mediu polivalent, incitator la creativitate, furnizează securitate şi ajutor discret pentru copii, îi stimulează în căutarea unor surse noi de informare, favorizează comunicarea, ajută la depăşirea situaţiilor de tensiune sau blocaj.
Climatul educaţional este o valoare şi interacţionează cu alte valori, exprimate în comportamente specifice. Ambianţa educaţională este climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea reacţiilor afective ale celor doi poli – emiţătorul şi receptorul – ca fiinţe umane. O ambianţă educativă în care domină optimismul, buna dispoziţie şi încrederea reciprocă se răsfrânge în mod pozitiv asupra întregii acţiuni educaţionale. Conţinutul şi sensul stărilor afective pe care le include ambianţa sunt determinate în primul rând de personalitatea subiectului acţiunii.
Din punct de vedere psihologic ambianţa este cea care conferă o semnificaţie specific umană comunicării, stările afective ale agentului şi receptorului având un puternic rol motivaţional. Omul se dezvoltă şi trăieşte în concordanţă cu mediul – într-un mediu fizic ce reprezintă totalitatea condiţiilor economice, politice şi culturale. Mediul familial este centrat pe relaţiile de tip informal, încărcate de o gamă diversă de trăiri emoţionale.
Mediul grădiniţei este uşor formalizat, se creează o tranziţie necesară către cel de tip şcolar, mult mai riguros, mai exigent şi mai normativ. Programul grădiniţei oferă prilejul unei educaţii asistate, supervizate, în cadrul unui mediu educativ destul de diferit de cel familial şi destul de neasemănător cu cel de tip şcolar.
Lărgirea relaţiilor cu mediul, complicarea procesului de comunicare cu ceilalţi oameni, sporirea cunoştinţelor copilului despre obiectele şi fenomenele lumii reale, presupun şi determină o însemnată creştere a vocabularului. Viaţa omului nu este posibilă în afara comunicării pentru că omul comunică în mediul în care trăieşte. Pentru construirea personalităţii este necesar atât un conţinut al educaţiei bine structurat cât şi un mediu educaţional optim.

Vrei sa fii mama mea? sau

Maine vine mama mea, crezi ca ma ia acasa?

 A fost prima data in viata mea cand intram intr-o sala cu copii si aveam inima sfasiata de atatea priviri inocente intrebatoare! Se agatau cu manutele de gatul nostru si erau in stare sa stea asa cate o ora fara sa se miste. A fost o munca istovitoare, psihologic vorbind,  de trei luni care m-a invatat sa privesc numai inainte, sa nu judec prea mult ceea ce vad si sa invat sa simt numai bucuria pe care o imprastii eu, la aparitia mea in cadrul copiilor institutionalizati in acel Centru.

Am fost surprinsa, uimita sa vad cum un adolescent, care fusese in Centru le-a adus prajituri, sucuri, a stat de vorba cu ei ca vechi prieteni... au povestit despre cadrele care-i ingrijeau.... pareau atat de multumiti de vizita tanarului.

Incercati aceste experiente! Acum consider ca ar trebui sa incepem munca de pedagogi cu aceste experiente ca sa invatam sa ne tinem in frau mania impotriva oamenilor-mame.

Daca cineva din grup a avut o astfel de experienta as vrea sa citesc ce crede ca ar trebui facut pentru binele acestor ingerasi.

Trasaturi comune intalnite analizand cooperarea si competitia,ambele sunt practici care se intalnesc in scoala contemporana si sunt necesare.

Cel mai important argument pentru stimularea invatarii prin cooperare in scoala il reprezinta rezultatele numeroaselor cercetari ,dar si efectele celor observate de catre profesorii care au introdus metode specifice invatarii prin colaborare la clasa.

Metoda invatarii prin colaborare are meritul de a incuraja elevii sa se sprijine in activitatea de invatare corectandu si reciproc greselile.Instruirea in grupuri mici constituie o alternativa din ce in ce mai utilizata.Munca in echipa dezvolta capacitateaelevilor de a lucra impreuna o competenta importanta pentru viata si activitatea viitorilor cetateni.

Invatarea prin cooperare se bazeaza pe urmatoarele principii-egalitarist,antiierarhic,antiautoritar,precum si cel al tolerantei fata de opiniile celorlalti si al evitarii etichetarii.Profesorul se integreza in activitate putand fi unul dintre membrii,oferindu-si ajutorul ori animand si stimuland activitatea .

Invatarea prin cooperare respecta principiul tolerantei fata de opiniile celorlalti si al evitarii etichetarii.

Beneficiile invatarii prin cooperare sunt:

-din punct de vedere al performantei scolare:mai mult efort penrtu a reusi;

-din punct de vedere al relatiilor interpersonale:relatii mai profunde si mai calde;

-din punct de vedere al identitatii personale :intarirea eului si a identitatii de sine.