COORDONATE EDUCAȚIONALE ÎN CONTEXT EUROPEAN

Dorina Dulceac — Mon, 13 Apr 2015 21:59:02 +0300

Raportul asupra educației din martie 2010 se intitula sugestiv Ieșirea școlii din mediocritate. Autorul acestui articol vorbea de o definire a competențelor cheie și de o reașezare a programelor școlare, a manualelor, a întregului curriculum național, de problematica apariției riscului modificării conținutului învățământului. Iată că la trei ani de la această implementare a ideii mult discutate de reformare profundă, la firul ierbii se pregătesc noi coordonate ale cadrului de referință a curriculumului național pentru învățământul preuniversitar. Se încearcă trecerea de la un învățământ bazat pe pasivitate, pe umplerea recipientelor cu cât mai multe informații, la un învățământ bazat pe formarea de competențe.
            Într-o societate bazată pe cunoaștere și pe tehnologie avansată, reformele educaționale trebuie să promoveze inovarea, adaptarea și reconsiderarea la nivelul curriculumului pentru a asigura schimbarea la toate celelalte componente din educație. La nivel european, aceste reforme trebuie să vizeze promovarea diversității în unitate, iar ca membră a Uniunii Europene România se aliniază la recomandările de sincron dintre politici și structuri.
            În vederea realizării unui spațiu european extins, Uniunea Europeană a notat progrese remarcabile în adoptarea următoarelor abordări: educația este modalitatea fundamentală de dezvoltare personală și de afirmare socială; impunerea centrării educației pe formarea de competențe pentru a mai bună și eficientă integrare socială și economică a absolvenților, recunoscându-se realizarea învățării în toate contextele educaționale (formale, nonformale, informale); asigurarea calității în educație, articulând expectanțele sistemului de învățământ cu cele ale actorilor implicați: elevi, părinți, cadre didactice și societatea, în general.
            Având în vedere că ultimul Cadru de Referință cu relevanță pentru Curriculumul Național a apărut în 1998, într-o etapă socială diferită, cu preocupări doar pentru anumite niveluri de învățământ, se impune o reconsiderare a componentelor acestuia, datorită schimbărilor ce s-au produs în tabela de valori a educației, în epistemologia și metodologia cunoașterii științifice, în înțelegerea mecanismelor învățării și a inovațiilor în teoria și practica educațională. În acest sens, noua Lege a Educației trasează liniile unui nou Curriculum Național cu noi abordări teoretice, practice și metodologice.
             Implementarea unui nou Curriculum școlar depinde și de opțiunile de politică educațională ale unei țări, în cazul României de reperele stabilite la nivel european; standardele calității în educația realizată la nivel național derivă (sau vor deriva) din reperele reglementate la nivel european. Acestea fac referire la:
 Competențele ca vector al reformelor curriculare europene
 Abordările crosscurriculare, integrate
 Studierea de noi dimensiuni ale educației, noile educații
 Abordarea personalizată a procesului didactic, din perspectiva centrării pe elev
 Portofoliul de educație permanentă – importantă metodă de evaluare
              Unul dintre cei mai importanți piloni ai construcției curriculare din învățământul preuniversitar românesc îl constituie centrarea pe competențe, ce plasează elevul în centrul propriei formări, contribuind la sporirea calității în educație.

Asigurarea calității

Curriculum
național

                               Centrarea     Centrarea
                          pe competențe                                              pe elev

Fig. 1 - Cei 3 piloni ai educației (Coordonate ale unui cadru de referință al curriculumului național, Dan Potolea și colaboratorii, pagina 35)
              Dacă obiectivul principal al educației era asigurarea calității și centrarea elevului în propriul proces de formare, competențele sunt introduse și în învățământul primar, odată cu formarea clasei pregătitoare la acest nivel de școlaritate. Văzute ca și capacități de selectare, combinare și utilizare adecvată a informațiilor, competențele reprezintă valori și atitudini necesare rezolvării cu succes a diferite categorii de situații de muncă și învățare, în vederea dezvoltării profesionale și personale, eficace și eficient. Operează la toate nivelurile de școlaritate, la toate ariile curriculare și disciplinele de învățământ și la fiecare modul al unei discipline. Vorbim de competențe cheie, competențe transversale, generice, specifice fiecărui modul, competențe profesionale.
               Curriculumul Național pentru învățământul obligatoriu se axează pe 8 competențe cheie, finalități explicite și asumate ce determină profilul de formare al elevului. Aceste competențe sunt definite în spațiul european ca un „pachet transferabil și multifuncțional de cunoștințe, abilități și atitudini de care toată lumea are nevoie pentru dezvoltarea și împlinirea personală, incluziune și angajare. Acestea ar trebui să fie dezvoltate până la terminarea/finalizarea educației sau formării obligatorii și ar trebui să constituie fundația procesului viitor de învățare, ca parte a învățării pe tot parcursul vieții”. Definite ca „precondiții pentru o performanță adecvată în viața adultă, în muncă și pentru procesele de învățare ulterioare” (Eurydice Study, Key Competencies, pag. 6), competențele-cheie se dezvoltă începând cu ciclul preșcolar, continuând cu clasa pregătitoare, pentru a fi cristalizate și maturizate la nivelul învățământului obligatoriu și asigurând un fundament solid pentru absorția achizițiilor următoare.
              Caracteristicile celor 8 competențe-cheie propuse de Parlamentul European reprezintă schemă standard europeană pe care ar trebui să o urmărească sistemul educațional din fiecare stat din UE:
 Comunicarea în limba maternă: capacitatea de a exprima și de a interpreta mesaje orale și scrise și de a interacționa adecvat și creativ în diferite contexte culturale și sociale;
 Comunicarea în limbi străine: pe lângă principalele dimensiuni ale comunicării în limba română și abilități de mediere și înțelegere interculturală;
 Competențe în matematică și competențe elementare în științe și tehnologie: capacitatea de a dezvolta și aplica gândirea logico-matematică pentru a rezolva diferite probleme cotidiene, precum și aplicarea metodologiilor pentru explicarea a diverse fenomene ale lumii înconjurătoare. În felul acesta se pot înțelege schimbările cauzate de activitatea umană și responsabilitățile fiecărui individ în calitate de cetățean;
 Competențe în utilizarea noilor tehnologii informaționale și de comunicație: abilități în utilizarea tehnologiei informației și comunicării;
 Competențe pentru a învăța să înveți: abilitățile de organizare a propriei învățări, conform propriei nevoi, conștientizând metodele și oportunitățile, dar și amenințările ce pot să apară;
 Competențe de relaționare interpersonală și competențe civice: dobândirea acelor competențe sociale ce permit fiecărei persoane să participe, eficace și constructiv, la viața socială și profesională, la construirea propriei bunăstări; cunoașterea conceptelor și structurilor social-politice înlesnește participarea activă și democratică a oamenilor la dezvoltarea societății;
 Spirit de inițiativă și antreprenoriat: capacitatea de a transforma ideile în acțiune, de a planifica cu creativitate și inițiativă proiecte, prin asumarea de riscuri în propria guvernare;
 Sensibilizare culturală și exprimare artistică: capacitatea de apreciere a expresiilor, ideilor, experiențelor și emoțiilor culturale, prin diverse canale.
             Prin urmare, putem considera competența unul dintre pilonii centrali, principalul organizator al reconstrucției curriculumului, dar și instrument al calității și performanței în activitatea profesională și socială, obiectiv al programelor de formare și rezultat al învățării. Rolul atât de important al competențelor reiese și din documentele europene, elaborate pentru a justifica și susține interesul acestea, referențiale și principiale pentru programele și politicile educaționale.

Bibliografie: - Dan Potolea (coord.), Proiectarea modulară a programelor şcolare,
Ghid metodologic , București, 2012
- Mihai Stanciu, Didactica postmodernă, Iași, 2007

iTeach: Blog: COORDONATE EDUCAȚIONALE ÎN CONTEXT EUROPEAN

COORDONATE EDUCAȚIONALE ÎN CONTEXT EUROPEAN