Multiplele transformări social – profesionale actuale, implică prin diversitatea şi dinamismul ,, realului “, în mod special, în activitatea didactică formarea competenţelor practic – aplicative.
Contextul actual al învăţării şcolare, centrată pe elev şi pe profesor, are ca atribute esenţiale realizarea unor obiective educativ – informaţional – formative. Acestea  antici-pează asimilarea conţinuturilor noţionale prin dezvoltarea competenţelor de tip practic –    
- aplicative şi sunt optimizate maximal prin aplicarea metodelor activ – participative, atât
în procesul învăţării, cât şi în activitate.
Confruntat cu elevi care au disponibilităţi variate de inteligenţă, contexte şi nevoi diferite de dezvoltare socială şi profesională, profesorul modern este exponentul aplica-bilităţii imediate a metodelor de învăţare active, atât în propria sa formare şi dezvoltare, cât şi în formarea şi dezvoltarea personalităţii elevilor săi.
În procesul de învăţământ, formarea şi dezvoltarea continuă a cadrelor didactice
şi a elevilor se realizează preponderent, în mod intrinsec, prin activităţile de mentorat.
Acestea, vizează implicarea atentă şi conştientă a fiecărui profesor în utilizarea metodelor active de învăţare şi de lucru în mod diferenţiat şi centrat, pe conţinutul învăţării şi pe activitatea propriu – zisă, aplicate în cazuri particulare de către elevi şi în contexte generalizate de către profesori.