iTeach: blogul Elena Daniela Floricică

8 martie la grădiniță

Elena Daniela Floricică — Wed, 28 Jan 2026 18:46:42 +0200

Ziua de 8 Martie – Ziua Internațională a Femeii – reprezintă un prilej special de bucurie, emoție și recunoștință, mai ales în mediul educațional preșcolar. La grădiniță, această zi capătă o semnificație aparte prin activitățile desfășurate de educatoare împreună cu copiii și părinții, activități care consolidează relațiile afective și sprijină dezvoltarea armonioasă a celor mici.

Activitățile dedicate zilei de 8 Martie oferă copiilor ocazia de a-și exprima dragostea și aprecierea față de mame, bunici și toate femeile importante din viața lor. Prin cântece, poezii, jocuri creative și ateliere de lucru manual, copiii învață să comunice emoții, să ofere și să primească afecțiune, dezvoltându-și empatia și sensibilitatea.

Implicarea părinților în aceste activități este esențială. Prezența lor în grădiniță creează un mediu cald și sigur, în care copiii se simt încurajați și apreciați. În același timp, părinții au ocazia să observe progresul copiilor, modul în care aceștia interacționează și se implică în activități educative, consolidând astfel parteneriatul grădiniță–familie.

Rolul educatoarei este unul central în organizarea și desfășurarea acestor momente speciale. Prin creativitate, răbdare și dedicare, educatoarea reușește să transforme activitățile de 8 Martie în experiențe memorabile, adaptate vârstei și nevoilor copiilor. Ea ghidează copiii în realizarea surprizelor pentru mame și coordonează activitățile astfel încât fiecare copil să se simtă valoros și implicat.

Activitățile de 8 Martie realizate la grădiniță, împreună cu părinții și copiii, au un impact educativ și emoțional deosebit. Ele contribuie la dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, întăresc legătura dintre familie și instituția de învățământ și creează amintiri frumoase, care vor rămâne în sufletul tuturor participanților. Astfel de momente demonstrează încă o dată cât de importantă este colaborarea dintre educatoare, copii și părinți în formarea unor valori solide încă din primii ani de viață.

„Copiii nu pot deveni echilibrați într-o lume fără limite. ”

Elena Daniela Floricică — Tue, 27 Jan 2026 15:48:20 +0200

Am citit o afirmație care mi-a rămas în minte: „Copiii nu pot deveni echilibrați într-o lume fără limite.” Și nu pot să nu fiu de acord.

Limitele nu sunt pedepse. Ele sunt ghiduri care oferă copilului siguranță și claritate. Fără ele, copilul rătăcește între dorințe și confuzie, fără să învețe cum să își gestioneze emoțiile sau cum să relaționeze cu ceilalți.

Copiii au nevoie să înțeleagă că anumite reguli există pentru binele lor: când să spună „nu”, cum să respecte cealaltă persoană și cum să facă alegeri responsabile.

O lume fără limite transmite mesajul că totul e opțional, că autoritatea poate fi ignorată și că consecințele nu contează. Rezultatul? Oameni care se simt îndreptățiți să sfideze regulile, să-și impună dorințele și să ignore nevoile celorlalți.

Limitele, aplicate cu iubire și consistență, formează caractere echilibrate și încrezătoare. Ele nu restricționează libertatea, ci oferă un cadru în care libertatea poate fi explorată în siguranță.

Dacă ne dorim copii echilibrați, empatici și responsabili, trebuie să înțelegem că granițele nu sunt opționale. Ele sunt fundamentul educației și al dezvoltării sănătoase.

Rolul Activităților de dezvoltare personală

Elena Daniela Floricică — Sun, 09 Feb 2025 20:13:57 +0200

Grădiniţa introduce copilul într-o colectivitate care începe prin a fi un grup neorganizat şi
are menirea de a contribui la dezvoltarea lui psihică şi mai ales la dezvoltarea identităţii şi a
identificării cu modele sociale mai complexe.Toți copii au nevoie de dragoste, de acceptare și
de siguranță, de aprijin din partea unui adult până ce își dobândesc independența, își dezvoltă
încrederea în sine, își formează personalitatea.Grădinița asigură această formare prin
activitățile de dezvoltare personală.
Conform Curriculumului, activităţile de dezvoltare personală în perioada (3-6/7 ani),
includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amiezii (pentru grupele cu program
prelungit ), inclusiv activităţile opţionale.
Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele
acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele
înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul
dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după
amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale
aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.
Sosirea şi plecarea copiilor se vor face într-o atmosferă destinsă, astfel încât
copilul să perceapă acţiunile ca fiind fireşti şi să nu fie supus stresului schimbării.
Aceste momente capată un bogat conţinut educativ, relaţia educatoare-copil-părinte
conferindu-le o veritabilă valoare pedagogică: obişnuirea copiilor de a veni şi de a
pleca aproximativ la aceeaşi oră, formarea şi dezvoltarea sentimentului de răspundere
pentru curăţenia corporală şi ţinuta vestimentară, precum şi cunoaşterea şi respectarea
unor reguli legate de sănătate şi regimul de viaţă. Se formează deprinderi de a saluta
adulţii şi copiii la venirea şi plecarea din grădiniţă, de a aşeza ordonat hăinuţele şi
încălţămintea în spaţiul destinat, de a acorda prioritate adulţilor şi fetiţelor (băieţilor), de
a aşeza gentuţele la cuier în ordine. Exemple de teme: ,,Sunt copil politicos!’’, ,,Sunt
mic, dar binecrescut!’’, ,,Dulăpiorul fermecat’’, ,,Fiecare la locul lui’’, ,,Ne îmbrăcam/
dezbrăcăm singuri’’, ,,Fac ordine în dulapul cu haine’’, ,,Poftiti, vă rog!’’, ,,Respect pe
oricine.Ştiu că e frumos şi bine’’.
Spălarea pe mâini îi oferă educatoarei ocazia de   formare a deprinderilor de a se
spăla pe mâini înainte şi după masă, de a se spăla pe mâini după folosirea toaletei.
Exemple de teme:,,Nu uitaţi!’’, ,,Primul lucru mă spăl’’ , ,,Curat şi sănătos’’.
Servirea mesei nu este un act de sine, ci şi un prilej pentru formarea unor
deprinderi alimentare favorabile, un stil de viaţă sănătos. Copiii vor fi îndrumaţi cu
răbdare   şi perseverenţă pentru a folosi corect serveţelul la masă, de a strânge resturile
alimentare şi de a le duce la coşul de gunoi, de a mânca singuri fără să se
murdărească, să mestece bine şi să înghită, de a avea o atitudine corespunzătoare în
timpul mesei: să vorbească încet, să nu se joace, să formuleze politicos dorinţele.
Exemple de teme: ,,Facem ordine după ce am luat masa’’, ,,Ce mese curate’’, ,,Sunt
mare mă descurc singur!’’, ,,Te rog să-mi dai!’’, ,,Acum mâncăm, joaca mai târziu’’,etc.
Somnul de zi al copiilor nu este numai o cerinţă fiziologică, ci şi un prilej
oferit copiilor de a câştiga independenţa prin exersarea unor deprinderi individuale
privind îmbrăcarea şi dezbrăcarea. Exemple de teme:,,Ne pregătim de culcare’’, ,,Când e
patul aşezat, eu sunt gata de culcat’’, ,,Moş Ene a venit pe la gene’’.
Întâlnirea de dimineaţă ocupă un rol important în cadrul programului zilnic,
reprezintă un moment prin care se creează o atmosferă vioaie, prietenoasă, în cadrul
căreia copiilor li se exersează deprinderi şi abilităţi importante, de raportare pozitivă la
cei din jur, de recunoaştere a valorii fiecăruia. Durata întâlnirii de dimineață este în
general de 15-25 de minute, iar locul de desfășurare este același pe tot parcursul anului.
Structura întâlnirii de dimineaţă
 Salutul. Acest moment cultivă norme de bază în comportamentul copiilor, îi
învaţă respectul pentru cei din jur şi creează premizele pentru formarea unui
colectiv sudat, bazat pe prietenie. În fiecare zi salutul va fi diferit, distractiv,
respectuos şi mobilizator. Exemple:,,Bună dimineaţa, Ana.Mă bucur că te văd!’’,
,,Bună dimineaţa, Maria.Ce frumoasă eşti azi!’’, ,,Bună dimineaţa, albinuţelor’’,
,,Bună dimineaţa, copii isteţi!’’, ,,Bună dimineaţa, greieraşilor’’, etc.
 Prezenţa .Fiecare copil are un cartonaş cu un semn individual şi numele lui scris
pe el. Pe măsură ce evoluează, copiii îşi recunosc cu uşurinţă desenul şi numele
şi pot să-şi plaseze cartonaşul în locul pentru ei.
 Împărtăşirea cu ceilalţi- este cel mai important moment al întâlnirii de
dimineaţă, deoarece copiii schimbă impresii, opinii, păreri cu ceilalţi. Ei îşi
transmit, cu sinceritate, grijile, problemele, experienţele proprii, părerile despre un
anumit eveniment, întâmplări la care au fost martori. Pot fi ajutaţi de educatoare
cu întrebări:,,Ce ai văzut în drum spre grădiniţă?’’, ,,Văd că mama te-a
îmbrăcat mai gros/ mai subţire.De ce?’’, ,,Te-am văzut ieri în parc.Cu cine te
jucai?’’,etc.Aceste întrebări au rolul de a demara discuţia sau de a le oferi
subiecte de discuţie, puncte de plecare într-o convorbire liberă.
 Activitatea de grup. Activitatea de grup încurajează
exprimarea
liberă,
comunicarea, învăţarea socială, într-un mediu bazat pe încredere şi susţinere.
Fiecare membru al grupului se integrează jucându-se, cântând, luând parte, alături
de grup, la activităţi distractive, plăcute, energizante,non-competitive.Acest tip de
activitate promovează dezvoltarea unităţii grupei, cooperarea şi rezolvarea unor
problem..Activităţile de grup pot cuprinde: cântece, jocuri muzicale, jocuri cu text
şi cânt, activităţi de limbaj, matematice, fizice şi de mişcare, jocuri distractive,
jocuri intelectuale şi sociale,etc.
 Noutăţile zilei- reprezintă partea finală a întâlnirii de dimineaţă. Noutăţile
reprezintă mesaje scurte şi directe, scrise sau desenate şi afişate, astfel încât să fie
vizibile pentru toţi. Se pot face anunţuri verbale, scurte, clare, care fac trecerea la
următoarele etape ale programului zilnic din grădiniţă. Noutăţile zilei pot cuprinde:
o formulă de salut specială, informaţii calendaristice, un mesaj despre o nouă şi
interesantă temă de discuţie, surprize, evenimente.
Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină
la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse
momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în
funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru
didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei
activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a
unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu momentul de
tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.De
exemplu:
Jocurile / poeziile liniştitoare sunt de mare folos înaintea începerii activităţilor.
              ,,Ne jucăm, ne jucăm                                ,,Unu-i soarele pe cer
                Cu degetul mare ,ne jucăm                        Bine e la soare.
                Când degetul mare a obosit                        Două aripi duc în zbor
                Arătătorul a şi sosit…’’                              Raţa călătoare...’’
Frământările de limbă, structurile ritmate şi numărători pentru captarea atenţiei   copiilor
în timpul jocurilor şi al activităţilor în grădiniţă.Exemple:
         ,,Patru urşi de plastilină                         ,,Un,doi,trei,patru,cinci,
           Au găsit o mandarină                             Baba cumpără opinci,
           Şi-au tăiat patru felii                             Cumpără şi-o portocală,
           Şi le-au pus în farfurii.’’                     Dumneata să ieşi afară!’’
          Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de
dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de
către părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de
către Consiliul director al unităţii. Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei
sau de un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Timpul afectat unei activitati
optionale este in medie 15-45 minute; in general activitati de 15-20 de minute pentru nivelul 3-5 ani
(grupa mica si grupa mijlocie), si activitati de 30-35 de minute pentru nivelul de 5-6 ani (grupa
mare).În acest context, se va desfăşura cel mult un opţional pe săptămână, pentru copiii cu
vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel mult două, pentru copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani). Ca propuneri făcute către grădinițe pentru cursurile opționale în grădiniță sunt foarte
multe,precum:literatură,creație,folclor, ecologiștii, limbi moderne, matematică distractivă,
teatru de păpyși, muzică, pictură, micul gospodar, micii sculptori, tehnici de modelaj,
confecționare jucării, educație pentru securitatea personală, cum circulăm.
         Activităţile desfăşurate în perioada după – amiezii sunt activităţi recuperatorii
pe   domenii de învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor- sunt tot
activităţi de învăţare. Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi
aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânii/ tema proiectului şi
cu celelalte activităţi din programul zilei.
        Prin urmare rolul acestor activități de dezvoltare personală este, așa cum spune și
J.J.Rousseau:„Să-l sfătuim pe copil să observe, să cerceteze şi să descopere.’’.

Disciplina în învățare

Elena Daniela Floricică — Fri, 31 Jan 2025 10:12:55 +0200

Termenul de „disciplinare” este folosit pentru a denumi modalitatea de a rezolva probleme de comportament ale copiilor, dar sensul acestui cuvânt este mult mai larg și se referă la un proces continuu prin care copilul este pregătit pentru a gestiona propriile comportamente, abilități și cunoștințe. Astfel „ a disciplina” înseamnă a sprijini elevii să învețe comportamente noi, să-și dezvolte competențe și simțul responsabilității propriei acțiuni.
În practică, acest lucru înseamnă reguli clare și stricte, accent pe comportament, punctualitate, respect pentru personalul didactic, consecințe pentru slaba performanță sau nerezolvarea sarcinilor și un cod de ținută impus.
Elevii învaţă cum să se comporte prin felul în care profesorul gestionează modul de a se comporta zi de zi al elevilor şi situaţiile problematice. Ceea ce face sau nu face învăţătorul transmite elevilor un mesaj de învăţare (un comportament problematic care trece neobservat îi poate învăţa că există posibilitatea de a încălca regulile fără a-şi asuma vreo consecinţă, dacă învăţătorul ridică tonul pentru a fi ascultat, elevii învaţă că aceasta este modalitatea prin care cineva se poate face remarcat sau poate rezolva o problemă; observaţi clasele în care învăţătorul foloseşte un ton ridicat – elevii folosesc acelaşi ton ridicat între ei şi în clasă este un nivel mai ridicat de zgomot). Mesajele implicite (nonverbale sau paraverbale) pe care le transmite adultul au de multe ori un impact mai mare decât cele declarate: copilul învaţă mai mult din ceea ce face profesorul decât din ceea ce spune acesta.
Pentru a dezvolta şi a menţine o clasă disciplinată este important ca prin activităţi să avem în atenţie şi să ne asigurăm că: se dezvoltă rutine eficiente ale clasei, pentru aspectele administrative. Acestea asigură un mediu clar şi nu lasă prea mult loc situaţiilor ambigue sau problematice ( copiii îşi verifică lucrurile din ghiozdan la ieşirea din clasă, se asigură că banca a rămas curată, salută, ies din clasă în rând, ridică mâna când vor să răspundă ). Astfel de rutine sunt monitorizate şi încurajate de învăţător.
O clasă disciplinată nu înseamnă o clasă în care nu apar comportamente problematice. Dacă ne-am propune un astfel de obiectiv acesta ar fi nerealist şi nesănătos, în sensul în care pentru atingerea lui s-ar realiza acţiuni care să aibă impact negativ asupra sănătăţii emoţionale şi sociale a copiilor.
De cele mai multe ori neregulile din clasă influențează neagtiv realizările academice ale elevilor. Profesorii trebuie să mențină disciplina pentru a crea un mediu de învățare eficient. Menținearea disciplinei în clasă reprezintă principalul obiectiv al învățării școlare, iar realizarea lui ca permite atingerea scopurilor de natură socio-emoțională și academică.
Problemele de disciplină pot fi la fel de nefaste și în cazul în care nu se respectă regulile minore (mestecarea gumei, vorbitul în situații nepermise, joaca în timpul orei etc.) ca și neregulile majore, periculoase (violență, chiul etc.). Dacă problemele minore nu sunt abordate în mod corespunzător, ele vor deveni, în cele din urmă, probleme mai mari, mai greu de controlat. Tactici precum critica, insultarea și umilirea, produc efecte negative asupra elevilor. Mai degrabă decât să dorească să coopereze cu profesorii lor, elevii se răzvrătesc împotriva tratamentului nedrept și se comportă agresiv sau pasiv-agresiv. De asemenea, disciplina bazată pe teamă va crea un mediu cu resentimente, mai degrabă decât o colaborare pozitivă.
Strategiile de disciplinare a clasei de elevi vizează mai întâi comportamentul profesorului în raport cu elevii, relația profesor-elev, apoi colaborarea cu părinții și în ultimă instanță relația elev-elev. Profesorul R. B. Iucu propune următoarele strategii pentru disciplinarea clasei de elevi. Sugestiile pe care el le aduce sunt dedicate profesorului, întrucât disciplinarea în clasa de elevi este coordonată de el, elevii nefiind întotdeauna capabili să se autodisciplineze. Astfel, profesorul trebuie: să utilizeze tăcerea ca mijloc corectiv, să încerce să nu se adreseze clasei până când nu are certitudinea că toţi elevii ascultă, să încerce să stabilească un contact vizual permanent cu elevii, să fie gata să schimbe metoda de lucru ( mai ales când simte că elevul a obosit), să-i orienteze pe elevi către operațiunea de extragere a unor principii de viață din conținutul predat, să recunoască cele mai mici îmbunătățiri în comportamentele elevilor, să comunice cu elevul indisciplinat, să aibă răbdare, să recunoască că atunci când un elev este indisciplinat (acest fapt este un semn al unei nevoi, de obicei nevoia de dragoste sau atenție), să evite pedepsele care umilesc elevul, să-i laude și să-i încurajeze pe elevi, să discute cu părinții, să evite sarcasmul, să trateze comportamentul nedorit individual, fără a culpabiliza întreaga clasă.
Prin urmare, disciplina școlară este un proces pozitiv, bazat pe relații de grijă și preocupare pe termen lung, între profesor și elevi.

Ce știm despre apă? Un articol pe înțelesul copiilor preșcolari.

Elena Daniela Floricică — Tue, 28 Jan 2025 18:57:58 +0200

Începutul lumii este viața, iar viața este apă...Marea carte a Universului ne vorbește despre o substanță miraculoasă. Odinioară erau ceruri și un pământ. Dumnezeu se plimba deasupra adâncului de ape ale Pământului, iar cu puterea sa a transformat acea întindere de ape în sute de mii de specimene. Viața, cum o știm noi azi, a apărut în apă și cu ajutorul apei. În cartea Universului, această substanță miraculoasă este personajul principal, așa cum Dumnezeu a lăsat omul să fie personajul principal al lumii. Eu sunt om, sunt personajul principal în lumea mea, iar lumea mea este parte din Univers. Cine v-ar putea spune cel mai bine povestea apei sau a Picăi, dacă nu eu, un om care trăește alături de Pica și care nu ar putea trăi fără ea.
Pica s-a născut cu milioane de ani în urmă, pe Terra, acolo unde locuiesc și eu. Pica a crescut rapid și a ajuns să ocupe trei sferturi din suprafața pământului. De aceea planeta sa a primit denumirea de Planeta albastră, căci dacă priveai de oriunde din Univers îl zăreai pe Pica albastră ca cerneala.
De când s-a născut, Pica a demonstrat că poate face lucruri mărețe. Pe lângă faptul că a crescut într-o zi, cât cresc alții în 10, Pica a descoperit că are în ea o putere magică numită viață și pentru că se simțea cam singură a decis să primească alături de ea noi prieteni. Așa s-au dezvoltat primele vietăți care trăiesc în apă.Pica trăiește și în zilele noastre. Între timp și-a mai descoperit o serie de puteri magice: stările de agregare. Este ca un cameleon: devine solidă și se ascunde sub numele de Zăpadă și Ghețar, devine ca un gaz și se ascunde sub numele de Vapori și lichidă și atunci își spiune Mare, Ocean, Fluviu sau Apă subterană.
Ca să treacă de la o stare la alta Pic este ajutat de prietenii săi: Soarele, Aerul rece și Temperatura. Ca să treacă de la starea solidă la starea gazoasă, Pica este încălzită de Soare până de transformă în vapori de apă. Acest proces este numit evaporare. Din vapori de apă, Pica formează norii care atunci când se întâlnesc cu Aerul rece se transformă în picături de ploaie. Acest fenomen se numește condensare. Temperatura rece o transformă pe Pica în Zăpadă, astfel trece la starea solidă printr-un proces numit solidificare. Când temperatura crește, Pica revine la starea lichidă printr-un proces numit topire.
Natura a devenit casa lui Pic. Cu apariția fiecărui anotimp, Pica se transformă. Asta se întâmplă de milioane de ani încoace și este cunoscută de prietenii lui Pica sub numele de Circuitul apei în natură.
Pe Pica,oamenii o cunosc sub denumirea de apă. Pentru ei este foarte importantă, însă ei nu știu că Pica are puteri miraculoase. Oamenii știu doar că fără Pica nu pot trăi. Pentru ei, Pica sau apa acoperă 70% din suprafața planetei, dar pentru ei este important doar acel 1% care reprezintă apa proaspătă. 1% reprezintă dărnicia Picăi ,ceea ce ea împarte cu oamenii. Însă Pica este dezamăgită de oamenii care nu văd că ea este într-adevăr miracolul vieții și continuă să-l rănească:profită de bunătatea lui și risipesc apa, o murdăresc cu deșeuri, substanțe chimice sau diferiți poluanți de câte ori au ocazia. Sătul de această tortură Pic le-a spus oamenilor:
- Murdărindu-mă vă distrugeți viața. Dacă eu voi fi bolnavă, toxică sau nu voi mai fi,nici voi nu veți mai trăi pentru că viața voastră depinde de mine. Sunteți 75% din mine, iar dacă nu m-ați avea v-ar fi mereu sete. Vă rog, renunțați să mai aruncați deșeurile menajere, îngrășămintele chimice, pesticidele și ierbicidele în apă, renunțați la obiceiul de a lăsa lăsa robinetul pornit chiar dacă nu-l folosiți și încercați să faceți duș, așa veți avea grijă de mine.
Însă Pica are și un prieten foarte bun prin rândul oamenilor, Stanislau Cannizzarro, cel care a alintat-o spunându-i H2O.
Omul are nevoie de Pica în permanență pentru a trăi. Igiena, prepararea hranei, curățenia locuinței și a gospodăriei, adăparea animalelor, irigațiile, pescăriile, industria energetică, procesele de fabricație, mijloacele de transport, agrementul și sportul, medicina, toate acestea depind de puterile Picăi.
Pica este viață. La fel cum omul are viață și rațiune, însă totuși greșește și Pica a avut de-a lungul timpului greșelile lui. Una din aceste greșeli a fost catastrofa transatlanticului Titanic. Titanicul a fost victima unei anomalii a apei, ciocnindu-se de un aisberg, cel mai mare pachebot s-a scufundat la 4 Km adâncime. Astfel de abateri ale Picăi sunt și inundațiile sau seceta.
Povestea lui Pic se continuă și azi când totul de la plante la animale și om este alcătuit din apă. Pic va dăinui veșnic pe pământ dacă noi, oamenii, vom învăța să prețuim miracolul vieții –Apa, așa cum o face idolul meu Leonardo da Vinci care spune că „Apa esteseva vieții”.