iTeach: Blog Elena Moncea

Teorii cu privire la joc

Elena Moncea — Wed, 06 Jul 2022 19:45:12 +0300

Teorii cu privire la joc
Teoriile explicative cu privire la natura şi funcţiile jocului pot fi împărţite în două mari curente: teorii biologizante şi teorii psihosociale. Fiecare dintre aceste două mari categorii de interpretări are adepţi şi reprezentanţi importanţi, care-şi susţin argumentele, mai mult sau mai puţin puternice.
Teoriile biologizante au ca punct comun ideea că jocul are ca finalitate satisfacerea unei nevoi de natură biologică: descărcarea unui surplus de energie, manifestarea spiritului de imitaţie, satisfacerea dorinţei de dominare, contracararea unor porniri dăunătoare, împlinirea unor dorinţe ce nu pot fi satisfăcute în realitate, satisfacrea rolului de exerciţiu pregătitor pentru viaţă, precum şi altele.
Teoriile psihosociologice văd jocul ca un mijloc de dezvoltare psihică şi fizică şi de integrare în viaţa socială. Acest tip de teorii despre joc îşi pun mai mult problema importanţei jocului în dezvoltarea personalităţii celor care participă la el. Prin joc sunt dezvoltate laturi ale pesonalităţii umane care ţin de formarea identităţii, de cunoaştere şi autocunoaştere.
Cei mai importanţi reprezentanţi ai teoriilor biologizante despre joc sunt: Karl Gross cu teoria pre-exerciţiului pentru viaţă; H. Carr cu teoria exerciţiului complementar sau a compensaţiei; Stanley Hall cu teoria repetiţiunii..
Toate aceste teorii despre joc îşi aduc contribuţia la dezvoltarea conceptului de joc ca activitate umană şi nu numai, dar au, alături de puncte tari şi puncte slabe, ce sunt combătute de adepţii teoriilor psihosociale, care acordă alte valenţe jocului şi rolului acestuia.
Teoria pre-exerciţiului pentru viaţă a lui Karl Gross, după cum sugerază şi numele acesteia, spune că jocul are rolul de a exersa zestrea nativă a individului în vederea maturizării. Acestă teorie nu face o distincţie majoră între jocul la specia umană şi jocul la specia animală, iar punctul ei slab este acela că ignoră total prezenţa sentimentului şi a creativităţii în jocul copiilor. Totuşi, teoria lui K. Gross este de reţinut deoarece presupune corect faptul că jocul este diferenţiat în funcţie de evoluţia fiinţelor aflate pe scara filogenetică pe un nivel mai înalt.
H. Carr completează prin a sa teorie a exerciţiului complementar sau a compensaţiei, ideile teoriei lansate de K.Gross. H.Carr spune, prin teoria sa, că jocul nu are menirea de a perfecţiona instinctele deja existente, ci este un exerciţiu care întreţine tendinţe şi instincte. Ceea ce aduce nou teoria exerciţiului complementar sau a compensaţiei, faţă de concepţia lui Karl Gross este admiterea ideii că jocul are un rol de purificare (cathartic) a fiinţei umane de unele porniri cu caracter războinic, considerate antisociale, şi face acest lucru nu anulându-le, ci canalizând personalitatea, degajând-o de opresiunea lor.
H. Stanley este tot un reprezentat al teoriilor biologizante despre joc şi adoptă o teorie numită teoria repetiţiunii, care preia ideile teoriei lui H. Carr. Teoria repetiţiunii a lui H. Stanley are ca punct de plecare ideea lui Haeckel, că ontogeneze repetă filogeneza. În continuarea acestei idei, Stanley spune că, prin joc, fiinţa umană repetă unele manifestări primitive din zorii evoluţiei umanităţii. Punctul slab al teoriei repetiţiunii este acela că desconsideră total funcţiile jocului şi chiar existenţa acestuia la vârsta adultă.
Ca o concluzie, teoriile biologizante asupra fenomenului ludic la specia umană sunt limitate, acordând prea mare importanţă laturii biologice, de satisfacere a unor nevoi de natură biologică, dar sunt importante prin faptul că analizează unele aspecte legate de legătura dintre jocul la om şi la alte specii, precum şi prin faptul că recunosc rolul jocului, ca fiind foarte important în evoluţia personalităţii umane. Fiecare dintre teoriile mai sus descrise a fost analizată şi şi-a găsit adepţi care au completat-o, dar şi-au găsit şi critici, care au avut puncte de vedere total diferite cu privire la funcţiile şi geneza fenomenului ludic, la specia umană. (Răduţ-Taciu, R., coord., Câmpean, A., Iacob, D., Răduţ-Taciu, I., Vancea., G., 2004)
Teoriile psihosociologice au adus contribuţii deosebit de importante în ceea ce priveşte explicarea fenomenului ludic. Cei mai reprezentativi adepţi ai acestor teorii sunt: R. S. Lazarus cu teoria recreaţiunii; Fr. Schiller şi Herbert Spencer cu teoria surplusului de energie; Ch. Buller cu teoria plăcerii funcţionale; Sigmund Freud cu teoria jocului ca activitate inferioară, de refulare; Edouard Claparède; A.N. Leontiev; L.S. Vâgotski; J. Piaget; Lehman şi Witly; C.H. Plehanov. Toate aceste teorii sunt diferite dar au, în esenţă, acelaşi punct de plecare, şi anume acela că jocul are o importanţă deosebită în adaptarea individului la viaţa socială.
Teoria recreaţiunii a lui R.S. Lazarus spune că jocul este total opus muncii şi are funcţii exclusiv de recreere. Este o teorie foarte simplistă şi nu reuşeşte să surprindă aspectul unor finalităţi de tip educaţional ale jocului pentru copii. Jocul ca recreere şi modalitate de odihnă activă este însă un aspect care va fi luat în considerare de unii urmaşi ai acestei teorii.
Fr. Schiller formulează teoria surplusului de energie, care este împărtăşită şi de H. Spencer. Această teorie afirmă că jocul are rolul de eliberare a energiei ce nu poate fi consumată în alte activităţi. Punctul slab al teoriei surplusului de energie este acela că nu poate explica jocul copiilor în cazul în care nu există un surplus de energie, şi anume în caz de boală sau oboseală. Atât Fr. Schiller cât şi H. Spencer au o contribuţie totuşi importantă la explicarea fenomenului ludic prin faptul că acordă o mare importanţă aspectului estetic al jocului, creativităţii de care omul dă dovadă cand se joacă.
O altă teorie de factură psihosociologică a jocului este teoria plăcerii funcţionale a lui Ch. Buller. Importanţa primordială a jocului rezidă în plăcerea pe care copilul o simte în timpul jocului, în concepţia lui Ch. Buller. Teoria mai sus amintită are şi ea limitări în faptul că nu reuşeşte să explice repetarea unor jocuri de către copii, chiar dacă nu provoacă neapărat numai plăcere, ci dimpotrivă.
Psihanalistul Sigmund Freud acordă, în studiile sale despre psihicul uman, o atenţie deosebită jocului. Adepţii lui S. Freud consideră jocul ca o activitate de ordin inferior, de refulare. Jocul este considerat ca o formă bolnăvicioasă de manifestare a psihicului, de eliberare a Eului prin compensare. A. Adler, ca adept al freudismului, spunea că jocul poate fi o manifestare a complexului de inferioritate a copilului faţă de adult.
Există însă o serie de teorii privitoare la joc care îl consideră drept formă de dezvoltare psihofizică şi de explorare şi cunoaştere a realităţii. Edouard Claparède consideră jocul ca principal mijloc de manifestare a personalităţii. Teoria lui Ed. Claparède este destul de completă, el recunoscând şi valenţe ale jocului ce ţin de relaxare, transmitere a valorilor de la o generaţie la alta, sau de mijloc de manifestare socială. Ed. Claparède studiază relaţia dintre joc şi învăţare şi ajunge la concluzia că mediul şcolar conduce copilul de la jocul inferior la munca forţată. Tot adepţi ai acestui gen de teorii sunt şi A. Gesell şi J. Chateau. Primul consideră jocul ca o modalitate de socializare şi culturalizare, iar cel de-al doilea spune că jocul este un stadiu pregătitor pentru muncă.
Importanţa deosebită a jocului în formarea personalităţii în general, şi în manifestarea psihicului la vârsta preşcolară, este recunoscută de A.N. Leontiev. Acesta consideră că jocul îşi are punctul de plecare în încercările copilului de a face faţă cerinţelor din mediul social şi natural. Prin joc, consideră A.N. Leontiev, copilul realizează unitatea dintre nevoia de a acţiona asupra mediului şi găsirea metodelor potrivite de acţiune asupra lui.
Lev Vîgotski, în cadrul teoriei sale despre învăţarea socială, acordă jocului rolul primordial în dezvoltarea personalităţii copilului. La vârsta copilăriei, prin joc sunt definitivate tipurile de interacţiune socială, care duc la dezvoltarea psihofizică a copilului.
Şi Jean Piaget acordă mare atenţie jocului, în studiile sale referitoare la dezvoltarea copilului. Principala idee care se desprinde din teoria lui J. Piaget este aceea că jocul este, pentru copil, principalul mijloc de adaptare la real. Prin joc copilul cercetează, descoperă şi, mai ales, îşi dezvoltă strategii de acţiune asupra mediului.
Contribuţiile lui Lehman şi Witly privesc conţinutul jocului. Aceştia sunt primii care aduc în atenţie faptul că jocul este în strânsă legătură cu mediul social în care trăieşte copilul. Acest lucru dovedeşte o dată în plus, faptul că jocul copiilor este un exerciţiu de socializare şi este influenţat de cultura din care face parte.
C.H. Plehanov consideră jocul un fenomen social şi spune că jocul este generat de muncă, având particularităţi comune cu aceasta. Relaţia muncă-joc este punctul central al teoriei lui C.H. Plehanov. Acesta exemplifică această relaţie prin existenţa unor jocuri care imită aspecte specifice ale muncii din mediul social şi din momentul istoric în care copilul trăieşte.
Dacă urmărim firul teoriilor psihosociologice despre joc, observăm că au o mai mare acoperire în ceea ce priveşte aspectele analizate şi laturile personalităţii umane considerate implicate în activitatea ludică, dar şi invers, ce rol are ludicul în dezvoltarea diferitelor laturi ale personalităţii umane, cu accent deosebit pe psihic şi socializare.

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Elena Moncea — Mon, 04 Jul 2022 18:49:54 +0300

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
Prof. Moncea Elena
Grădinița cu P.P. Junior Dej

Gradiniţa:cu P.P. „Junior”, Dej
Perioada: an şcolar octombrie 2021– iunie 2022
Numele şi prenumele: C.A.
Vârsta: 5 ani
Psihodiagnostic/listă de probleme:
Retard mental
Retard motor
Tulburare hiperkinetică
Echipa de intervenţie: Profesor: M.E, consilier şcolar: U.A.
Alte persoane implicate în program: părinţii
Informaţii despre starea de sănătate: stare de sănatate relativ bună.
Informaţii despre mediul social:
C. A. provine dintr-o familie organizată. Mama este foarte împlicată în îngrijirea şi educarea lui C.A.
Părinţii îl duc frecvent pe fiul lor la specialişti pentru evaluări şi terapie, colaborează cu Asociaţia Autism Transilvania.
Informaţii educaţionale:
C.A. frecventează grădiniţa din acest an şcolar, respectiv grupa mare.
Acesta s-a acomodat uşor în noul mediu, colegii de grupă îl iubesc şi îl ajută când are nevoie de ajutor.
Prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului receptiv şi expresiv, retard motor;
Frecvent manifestă un comportament hiperactiv (se ridică de pe scaun în situaţii în care ar trebui să rămână aşezat, etc.)
Deranjează deseori activităţile structurate prin intervenţii necontrolate;
Este uşor de distras de stimuli irelevanţi şi nu reuşeşte să-şi finalizeze sarcinile fără ajutorul d-nelor educatoare, respectiv persoanei de sprijin care îl însoţeşte zilnic.
Relaţionarea şi comunicarea cu colegii de grupă este uneori deficitară datorită întârzierilor din dezvoltare pe care le are.
Are un însoţitor permanent care îl sprijină când întâmpină dificultăţi în realizararea sarcilor, îl încurajează să colaboreze şi să coopereze în cadrul jocurilor libere cu colegii de grupă, etc.
Domenii de intervenţie:
Relaţional şi comportamental
Cognitiv
Socio-afectiv
Pihomotric
Obiective pe termen lung :
Diminuarea comportamentului hiperactiv;
Îmbunătăţirea relaţiilor sociale cu colegii, părinţii, cadrele didactice;
Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare a atenţiei;
Reducerea comportamentului opozant şi a comportamentului agresiv concomitent cu dezvoltarea unor comportamente alternative prosociale;
Dezvoltarea abilităţilor cognitive;
Dezvoltarea abilităţilor emoţionale;
Dezvoltarea coordonării oculo-motorii;
1. Domeniul de intervenţie: Relaţional şi comportamental
Obiective
Metode şi mijloace didactice Perioada de timp Metode şi instrumente de evaluare
Să respecte regulile grupei - Discuţii referitoare la regulile grupei, precum şi referitoare la consecinţele respectării sau nerespectării acestora;
- Repetarea regulilor pentru însuşirea lor;
- Afişarea posterului cu regulile grupei;

Noiembrie
2021
Încurajări

Stimulente

Să respecte regulile jocurilor - Jocuri cu reguli
- Jocuri de mişcare
-Jocuri de rol;
Noiembrie
2021 Observarea comportamentului
Stimulente
Să conştientizeze consecinţele regulilor - Discuţii referitoare la regulile grupei, precum şi referitoare la consecinţele respectării sau nerespectării acestora;
- Jocuri de rol;
- Povestiri;
-Lectură dupa imagini;
Decembrie
2021 Observarea comportamentului

Încurajări
Acordarea de stimulente
Să respecte / accepte dorinţele celorlalţi membri din grup - Jocuri de construcţii;

- Jocuri de masă: puzzle, loto, domino; Ianuarie - aprilie
2022 Observarea comportamentului
Aprecieri verbale
Să înveţe să rezolve problemele care pot să apară într-o relaţie de prietenie; - Jocuri de creaţie, de construcţii, de competiţie: ex. „Turnul prieteniei”, ,,Desenul mişcător”, etc.
- Jocuri de rol; Ianuarie - aprilie
2022 Fişe de evaluare
Aprecieri verbale
Stimulente
2. Domeniul de intervenţie: Cognitiv
Obiective Metode şi mijloace didactice
Perioada de timp Metode şi instrumente de evaluare
Să-şi concentreze atenţia timp îndelungat - Controlul comportamentului prin intermediul regulilor şi consecinţelor imediate;
- Oferirea de sprijin în reamintirea regulilor;
- Ignorarea răspunsurilor de încălcare a regulilor;
- Recompensarea imediată a comportamentului de aşteptare;
- Jocuri de memorie – vizualizarea a trei jetoane timp de 1 min si aşezarea lor în ordinea în care au fost prezentate
- Jocuri de atenţie - ( sa gaseasca elementele lipsa dintr-un tablou; sa observe diferentele dintre doua imagini ;sa gaseasca elemente identice )
- Metoda verbalizării fiecărui demers (repetarea sarcinii în scopul înţelegerii acesteia):
“Să reţinem comenzile! ” Noiembrie-decembrie
2021

Ianuarie-mai
2022
Observarea comportamentului

Încurajări

Stimulente

Să se implice în sarcini ce necesită efort mintal susţinut

- Fragmentarea sarcinilor complexe în sarcini mai mici şi uşor de realizat;
- Folosirea unei grile de monitorizare şi a unui sistem de recompense;
- Alegerea unei sarcini plăcute şi realizarea ei imediat după ce realizează o sarcină mai putin plăcută;

Noiembrie 2021-mai 2022 Observarea comportamentului
Analiza lucrărilor efectuate la grupă
Aprecieri verbale
Să ducă la bun sfârşit o sarcină începută - Controlul mediului de învăţare cu cât mai puţini distractori;
- Sarcinile să fie scurte cu pauze şi activităţi alternative; recompensarea imediată la finalizarea sarcinii;
Noiembrie 2021-mai 2022 Analiza lucrărilor efectuate la grupă
Acordarea de stimulente
Să-şi dezvolte atenţia auditivă

Să-şi dezvolte auzul fonematic
Să înţeleagă şi să utilizeze corect semnificaţiile structurilor verbale orale - Exerciţii de percepere a sunetelor atât în mediul artificial cât şi în natură;
- Exerciţii de imitare a sunetului produs de diferite obiecte;
- Jocuri de educare a auzului:
ex. Capcana - identificarea sursei sonore
Ce auzi ? –asocierea sunetelor cu imagini
Zgomote- trântitul uşii, spargerea balonului, etc.
De câte ori auzi ? –corelarea sunetului cu numărul
- Exerciţii-joc: ,, Gaseste cuvantul potrivit”
,, Spune ce face/Cum face?

Noiembrie 2021-mai 2022 Încurajări

Aprecieri verbale

Acordarea de stimulente
3. Domeniul de intervenţie : Psihomotric
Obiective
Metode şi mijloace didactice Perioada de timp Metode şi instrumente de evaluare
Să-şi formeze deprinderi de a folosi corect ustensilele de lucru: creion, pensulă,margele, plastilina, etc. - Exerciţii de mânuire a creionului într-un spaţiu dat;
- Exerciţii de înşirare de mărgele, macaroane, etc.;
- Exerciţii de modelare;
- Exerciţii de apucare şi prindere; Noiembrie -Decembrie
2021 Observarea comportamentului
Analiza lucrărilor efectuate la grupă
Aprecieri verbale
Dezvoltarea coordonării oculo-motorii - Jocul umbrelor
- Puzzle
- Labirinturi
-Completarea unor fişe de lucru (copierea unor desene, etc.);
Ianuarie-Mai 2022 Observarea comportamentului
Analiza lucrărilor efectuate la grupă
4.Domeniul de intervenţie : Socio-afectiv
Obiective Metode şi mijloace didactice Perioada de timp Metode şi instrumente de evaluare
Să identifice şi să conştientizeze emoţiile trăite; - Exerciţii şi jocuri de identificare a diferitelor stări emoţionale – ex. „Joc de cărţi cu emoţii”, „Cum mă simt azi...”, etc.;
- Exerciţii de exprimare a emoţiilor prin mimă: ex. ,, Mimă,, etc.;
- Jocuri de rol: ”La magazin”, “Cine sunt eu “, „La grădiniţă”; Noiembrie
2021 Observarea comportamentului nonverbal
Aprecieri verbale
Acordarea de stimulente
Să exerseze manifestarea empatiei - Exerciţii de identificare a trăirilor emoţionale ale celorlalţi: „Oare, cum se simte el?”;
- Jocuri de rol: „Ce faci când...?”; Decembrie
2021
Aprecieri verbale
Observarea comportamentului
Să diferenţieze între reacţiile emoţionale adevate şi cele inadecvate - Joc: „Bruno şi Bruni ne învaţă cum să ne exprimăm emoţiile”
- Poveste: „Povestea Broscuţei Ţestoase” Ianuarie
2022 Aprecieri
stimulative
Încurajări
Să-şi diversifice repertoriul de strategii de reglare emoţională

- Oferirirea unui model de atitudine calmă în faţa dificultăţilor;
- Oferirea unui climat cald în care să îşi poată exprima sentimentele; să dea un nume pentru ceea ce simt;
- Stabilirea unor reguli simple şi clare legate de felul în care are sau nu are voie să se comporte atunci când se simte furioasă:
- Joc: „Broscuţa ţestoasă ne învaţă cum să fim super-broscuţe”
- Joc de rol: ,,Vulpoiul ne învaţă monologul pozitiv ,,
Februarie
2022 Observarea comportamentului nonverbal

Aprecieri verbale

Acordarea de stimulente
Rezultate atinse la sfârşitul anului şcolar:
Dezvoltarea limbajului receptiv şi expresiv / Diminuarea problemelor de atenţie;
Dezvoltarea abilităţilor de autonomie personală / Reducerea comportamentului hiperactiv;
Îmbunătăţirea relaţiilor cu d-na educatoare şi colegii/ Implicarea activă la unele activităţi desfăşurate la grădiniţă;
Dezvoltarea abilităţilor sociale/ Dezvoltarea abilităţilor emoţionale;

Evaluarea în învățământul preuniversitar între online și tradițional

Elena Moncea — Mon, 04 Jul 2022 18:42:58 +0300

În contextul pandemiei care a cuprins întreaga lume în ultimul an, învățământul a fost nevoit să se adapteze. Această adaptare a însemnat pentru majoritatea statelor trecerea de la clasic la modern, de la tradițional la inovativ, de la lecții și activități desfășurate față în față, la întâlniri online. Odată cu învățământul online, procesul de predare-învățare-evaluare a cunoscut, în mod firesc, modificări dictate de schimbările produse în sistemul educațional.
În cele ce urmează, ne vom opri asupra evaluării, în general, și a evaluării inițiale în ciclul preșcolar, în particular. După cum bine se știe, evaluarea poate fi inițială, continuă/ sumativă și finală. În funcție de ciclul de învățare și de particularitățile grupei/ clasei de elevi, cadrele didactice utilizează metodele, tehnicile și strategiile potrivite. Dacă ne referim la evaluarea inițială, prin aceasta se stabilește nivelul de cunoștințe pe care îl au preșcolarii/ elevii la începutul unui ciclu de învățământ. Așadar, evaluarea inițială este foarte importantă pentru cadrele didactice, care, ghidându-se după aceasta, își organizează actul educațional, lecțiile și activitățile viitoare.
Cunoaşterea copilului angrenat în procesul de educare presupune expunerea lui la fiecare dintre cele trei componente ale procesului instructiv educativ: predare, învăţare şi evaluare. Dacă pedagogiile tradiţionale păstrau în umbră evaluarea, considerând că predarea şi învăţarea depăşesc cu mult importanţa acesteia, în pedagogiile moderne evaluarea capătă valenţă de instrument corector, de indice al calităţii predării şi învăţării prin funcţiile ei de control, reglare şi predicţie. Astăzi evaluare nu mai este reprezentată doar de un sistem de notaţie, ea însoţeşte învăţarea, fiind cea care o asistă, măsoară achiziţiile individuale ale copilului şi susţine fiecare intervenţie educativă prin feed-back.
În aceasta perioadă, când ținem legătura cu copiii și părinții online, educatorul nu are o sarcină ușoară. Deci reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față”.
Evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii paşi:
 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
 Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
 Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
 Evaluarea rezultatelor.

Evaluarea online este susţinută de aceleaşi principii de valabilitate, fiabilitate, flexibilitate şi echidistanţă şi utilizează multe din strategiile folosite în predarea şi evaluarea tradiţionale faţă în faţă. Diferenţa constă în contextul evaluării, în interacţiunile dintre evaluator şi cei care sunt evaluaţi şi procesele de colectare şi administrare. Evaluarea online poate fi utilizată:
ca o sursă independentă de dovezi pentru evaluare;
ca o contribuţie la întregul proces de evaluare;
în vederea colectării, transmiterii şi administrării materialelor de evaluare şi resurselor.
Evaluarea online poate furniza:mai mare flexibilitate asupra locului, momentului şi modului în care este efectuată evaluarea, o mai largă gamă de opţiuni elevilor pentru a-şi demonstra cunoştinţele şi abilităţile.
În cele ce urmează, ne vom opri asupra evaluării, în general, și a evaluării inițiale în ciclul preșcolar, în particular. După cum bine se știe, evaluarea poate fi inițială, continuă/ sumativă și finală. În funcție de ciclul de învățare și de particularitățile grupei/ clasei de elevi, cadrele didactice utilizează metodele, tehnicile și strategiile potrivite. Dacă ne referim la evaluarea inițială, prin aceasta se stabilește nivelul de cunoștințe pe care îl au preșcolarii/ elevii la începutul unui ciclu de învățământ. Așadar, evaluarea inițială este foarte importantă pentru cadrele didactice, care, ghidându-se după aceasta, își organizează actul educațional, lecțiile și activitățile viitoare. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
 Evaluarea formativă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra conţinuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvenţă de învăţare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ.
 Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanţ, regrupând mai multe unităţi de studiu.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii:
 portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
 portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
 portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în grădiniţă, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului, ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic, Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei.
Așadar, comunicarea educatori-părinți se va desfășura online, iar rezolvarea efectivă a sarcinilor va avea loc offline, sub îndrumarea și supravegherea părinților.
Dacă facem referire la părinți, rolul și implicarea lor în tot ceea ce presupune învățământul online este cu atât mai mare cu cât vârsta copilului este mai mică. Dintre atribuțiile care revin acestora putem aminti: asigurarea participării copiilor la activități (realizarea conexiunii la platformele educaționale, listarea fișelor primite de la cadrele didactice, citirea/ explicarea instrucțiunnilor de lucru), crearea unui mediu fizic sigur, prietenos, protectiv, promovarea unui comportament pozitiv, aprecierea și încurajarea realizărilor preșcolarilor, motivarea și responsabilizarea celor mici. În relație cu educatorii, tot părinții sunt cei care mențin comunicarea continuă cu cadrele didactice, sprijină preșcolarii în primirea și transmiterea sarcinilor de lucru până la termenul stabilit. Prin internediul tehnologiei pe care o au dispoziție, părinții transmit feedbackul referitor la organizarea și desfășurarea sarcinilor trasate de cadrele didactice.
Așadar, evaluarea preșcolarilor se poate realiza prin intermediul mediului online, dar și offline, însă o condiție de bază este prezența permanentă a părinților. Astfel, parteneriatul educatori-copii-părinți este esențial pentru o bună desfășurare a tuturor activităților.
BIBLIOGRAFIE:
 Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
 Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
 Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
 Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;