O astfel de ”întâmplare” s-a produs chiar la începutul anului, când am avut ocazia să particip la un curs de formare în cadrul proiectului ”Sprijinirea sistemului educațional prin portal eLearning dedicat”, organizat de SIVECO România. În luna ianuarie am desfășurat activități de formare cu 45 de colegi din școală pentru inițierea în ”Utilizarea conținutului multimedia interactiv în procesul de predare-învățare-evaluare specific elevilor cu cerințe educaționale speciale”. Menționez că școala noastră a înregistrat, în ultimul timp, progrese semnificative legate de introducerea tehnologiei informației și comunicațiilor în cadrul procesului de învățare-terapie-compensare. Treptat, de la dotarea cu tehnologie informatică, racordarea la internet, implementarea unor softuri educaționale, am ajuns acum să accesăm platforma și să utilizăm pachetul de lecții multimedia creat special pentru elevii cu CES. A fost o premieră, un dar minunat din partea echipei SIVECO pentru toți profesorii și elevii, deoarece aceste lecții urmăresc strategii specifice de lucru pentru copiii cu dizabilități, resursele multimedia sunt foarte variate și atractive; au efecte pozitive asupra dispozițiilor afective ale elevilor, asupra atenţiei, voinţei și motivaţiei lor pentru activitățile didactice.

În februarie-martie 2011 am urmat cursul de dezvoltare profesională continuă ”eTwinning: Proiecte internaționale de colaborare educațională”. Pentru mine a fost unul dintre cele mai interesante și mai atractive cursuri la care am participat, deosebit prin noutatea, utilitatea, multitudinea și diversitatea informațiilor pe care le-am primit. A fost un semn deosebit în calendarul meu 2011, pentru că multe dintre activitățile didactice pe care le-am desfășurat ulterior au fost inspirate, îmbogățite și eficientizate de ceea ce am învățat pe platforma iTeach.

Blog-ul educațional ”ECO-ART”, de fapt, primul meu blog, a apărut în aprilie 2011. L-am construit în ideea de a fi un spațiu educativ de prezentare și de promovare a unor activități educațional-terapeutice pe care le desfășor cu copiii cu cerințe educaționale speciale. Activitățile prezentate pe blog le-am susținut în cadrul cercurilor și parteneriatelor școlare sau la activitățile de terapie ocupațională. Pentru publicarea pe blog a materialelor, am folosit aplicații diferite, cât mai atractive pentru elevi, inspirată fiind, iată, de informațiile și îndrumările primite la cursurile eTwinning.

Alte semne frumoase în calendarul meu sunt legate de implicarea elevilor în cadrul campaniei de informare și comunicare ”Europa, casa noastră”, derulată de Chelgate în numele Reprezentanței Comisiei Europene în România; de activitățile de educație ecologică și de protecția mediului, de parteneriate școlare locale sau internaționale (”Armonia Naturii”, Bușteni).

Am găsit în calendarul meu un semn în dreptul datei de 24 septembrie 2011, când am participat cu elevii mei la Ziua de Curățenie Națională din cadrul campaniei” Let`s Do It, România!” și mi-am adus aminte cât de mândri s-au simțit că au ajutat și ei la această acțiune.

În octombrie 2011 am primit acceptul de a participa în câteva proiecte de colaborare eTwinning. De atunci, calendarul meu s-a decorat cu multe semne importante, despre care ar merita să scriu mai târziu, într-un cadru special dedicat. Acum pot doar să vă spun că accesez zilnic spațiul virtual eTwinning... 

Împărtășind  sentimentele mele de bucurie și  de împlinire pe care le trăiesc împreună cu elevii mei în astfel de activități, doresc să mulțumesc din inimă celor care au făcut, din anul meu 2011, un an frumos și luminos. Semne de admirație și  de recunoștință doamnelor prof. Irina Vasilescu, Simona Velea, Cornelia Melcu, Cristina Nicolăiță, Petruța Lostun, Iuliana Ciubuc, Daniela Arghir Bunea, Ecaterina Grecu, Elisabeta Edith Naghi, Adriana Colda, Veturia Seserman,..., colegilor eTwinning,... colegilor din școală,... tuturor cadrelor didactice, cărora le doresc sănătate, un an 2012 plin de semne frumoase în (cale-n)dar și în suflet! La mulți ani!

Punctul de pornire al proiectului l-a constituit discutia libera dintre prescolarii mei, care povesteau despre tari ca: Spania, Germania, Italia etc.
Vazand interesul copiilor pentru tema m-am hotarat sa derulez proiectul "Calatoria prieteniei" timp de 8 luni. Am considerat ca este important ca prescolarii mei sa intre in contact cu notiuni elementare referitoare la Uniunea Europeana, traditii, cultura, prentru ca ele se vor aprofunda odata cu trecerea timpului .
Copiii au cunostinte legate de tari din Uniunea Europeana mai ales datorita faptului ca majoritatea parintilor, rudelor lucreaza sau au lucrat in acest spatiu.

Scopul proiectului este acela ca prin activitatile desfasurate sa imbogatim comunicarea, increderea, intelegerea, solidaritatea, toleranta reciproca si exprimarea prin intermediul activitatilor multiculturale si educative in spiritul respectului fata de diversitate.

O scurta descriere a proiectului ar suna asa: alegem din fiecare tara  a Uniunii Europene o scoala,  trimitem invitatii si  asteptam acceptul lor de participare la proiect.

Proiectul se doreste a fi o calatorie prin tarile Uniunii Europene, o calatorie la care sa participe elevi de 6-13 ani. Ca activităţi am planificat pentru acest proiect: prezentarea tarii, prezentarea scolii, cultura si traditie, mesajul elevilor şi ca instrumente ale spaţiului virtual am folosit la fiecare activitate Forum – pentru  dialog, File archive – pentru a încărca diferite documente, Image gallery – pentru a încărca poze, Blog – pentru a prezenta  activităţile,

Cancelaria virtuală o voi folosi pentru a purta discuţii cu colegii şi pentru a vizualiza activităţile şi schimbul de informaţii.

Instrumente folosite în cancelaria virtuală: blog-ul, forum-ul, chat-ul, arhivă de fişiere, galerii de imagini.

Voi invita in spaţiul virtual eTwinning pe: consilierul educativ, profesorul care predă educaţia plastica, cele două colege, profesoara de engleză. Aceştia  vor avea drept de vizitator.

Invitaţi  în spaţiul virtual eTwinning pot fi: directorii, consilierul educativ, părinţii, documentariştii, colegii profesori care vor avea dreptul de vizitator şi pot interveni cu observaţii, sugestii .

Colţul elevilor: îl voi folosi pentru realizarea materialelor de către copii şi pentru ca aceştia să poată să comunice în scopul realizării sarcinilor de lucru; aici se vor folosi: chat-ul, forum-ul, arhiva de fişiere şi galeria de imagini.

Colţul elevilor este locul unde elevii vor conversa pentru a se cunoaşte şi a comunica prin intermediul internetului. Toate activităţile unde sunt încărcate diferite materiale, documente sau linkuri, în afară de Forum, unde se realizează dialogul dintre parteneri

Acest proiect se deruleaza deja, la el participa un numar de 69 parteneri, pana in prezent. Avem reuniti un numar de 64 de dascali din U.E si 45 de elevi de diferite nationalitati. Pentru mine este un inceput, mai timid, mai simplu  si mai usor...pentru nivelul de participare al copiilor mei.  Va asteptam si dorim sa stiti ca desi suntem mici, stim sa realizam lucruri importante de care suntem mandri., iar acest lucru se vede pe blogul nostru. http://infoproiect.blogspot.com/,  http://infoproiect.blogspot.com/p/blog-page_84.html

Este invitat oricine doreste sa aduca o mica contributie acestui proiect!

Articolul este disponibil la adresa :

http://iteach.ro/pg/blog/elisabeta.naghi/read/29248/tema-mea-articolul-meu-pe-blog-despre-proiectul-calatoria-prieteniei

http://chimiainscoalamea.blogspot.com/

Când şi unde?

11 noiembrie, Liceul Teoretic Molesti, Rep. Moldova. O activitate de observare la clasa, disciplina "Educatie plastica", clasa a V-a.

Prima "surpriza"...

Am intrat in clasa dupa inceperea lectiei, elevii lucrau in doua grupuri. Pictau impreuna ceva, un grup folosind culori calde, alt grup folosind culori reci. Erau foarte familiarizati cu lucrul in grup - fiecare isi cunoastea bine rolul, normele de comunicare in astfel de situatii etc. Erau atat de captivati de lucrul lor, incat aproape nici nu au observat intrarea mea. De cele mai multe ori, la observari, elevii intorc din cand in cand capul spre "musafir", intrebatori... Aici nu s-a intamplat deloc asa.

Apoi altele...

Profesoara (care nu era de specialitate, avea aceasta disciplina in completare de catedra) punea din cand in cand o intrebare fiecarui grup cu rolul de a puncta etapa respectivei activitati, oferea sprijin, amintea cat timp de lucru mai au (orele de curs in Republica Moldova dureaza 45 de minute). O atmosfera placuta, calma si calda, un "zumzet" civilizat (firesc, de altfel, cand se lucreaza in grup). In fiecare grup, un elev avea rolul de a scrie un scurt text (sau o strofa de poezie) legata de tema lectiei si de activitatea grupului. Dupa lucrul in grup (care nu a permis neaparat finalizarea picturilor), cele doua planse mari au fost expuse pe tabla, iar elevii s-au asezat fiecare cum a dorit - unii in semicerc la tabla, in jurul propriei lucrari, altii intr-o banca). Criteriile de evaluare a planselor erau scrise pe tabla, iar elevii au analizat singuri picturile pe baza acestora. Profesoara a intrebat fiecare grup cine a lucrat cel mai bine in grupul respectiv. Elevii s-au consultat si au facut nominalizarile. Doua eleve au primit diploma "Artist in devenire" si nota 10.

Reamintirea ideilor principale ale lectiei s-a facut intr-un mod foarte interesant. Profesoara a luat o minge mica si a aruncat-o in podea, punand o intrebare ("Despre ce am invatat azi?), elevul care prindea mingea raspundea la intrebare. A doua intrebare a fost adresata tot de profesor, alt elev prinzand mingea si raspunzand, dupa care profesoara i-a spus elevului care a prins mingea sa o arunce mai departe si sa adreseze o intrebare altui coleg. A urmat o serie de intrebari si raspunsuri intre elevi. Mi s-a parut un mod foarte simplu, dar foarte potrivit pentru a sumariza o activitate. In plus, faptul ca elevii au formulat intrebarile a insemnat un salt semnificativ in dezvoltarea competentelor generic numite "a invata sa inveti".

Follow-up

Profesoara ii intreaba pe elevi "Ce veti spune parintilor despre ce ati facut azi la scoala?"... iarasi o intrebare extrem de relevanta, care provoca elevii la metacognitie si facea discret legatura scoala-familie.

Tema pentru acasa - elevii nu trebuie sa deseneze sau sa picteze, nici sa scrie un referat sau un eseu despre culorile calde si culorile reci... Trebuie doar sa observe in casa lor unde si cum sunt folosite culorile calde sau culorile reci! O tema care stimuleaza capacitatea de observare, de analiza si de argumentare. O tema care nu asociaza emotii de genul "am uitat sa fac desenul" sau "am uitat sa scriu referatul", fiind posibil de rezolvat chiar ad-hoc, prin analiza din memorie a unor obiecte din casa lor. In fond, o tema care isi atinge scopul indiferent cand si unde este efectuata si cu un consum minim de resurse, mai ales de timp.

    Titlul proiectului: ”Călătorie în lumea uimitoare a basmelor (CLUB)”

Rezumatul proiectului: însușirea de către elevii cu dizabilitate intelectuală a trăsăturilor morale ale persoanei prin jocuri, dramatizare și exprimare artistico-plastică; diferențierea trăsăturilor pozitive de cele negative: sinceritate-minciună, bunătate-răutate, generozitate-zgârcenie, hărnicie-lene, modestie-îngâmfare, cumpătare-lăcomie etc. Perioada de desfășurare: 1 an școlar.

Limba de lucru a proiectului: limba engleză.

Intervalul de vârstă şi numărul elevilor implicaţi în proiect: 7-9 ani, 10-12 elevi cu deficiență mintală ușoară pe grupă/țară implicată în proiect.

Temele abordate (conţinuturi ale învăţării):

consiliere și orientare: ”Trăsăturile morale ale persoanei”, ”Cum ne comportam la școală și acasă”

educație plastică: ”Tainele culorilor”

abilitare manuală: ”Jocuri și jucării pentru cei mai mici copii”

formarea abilităților de comunicare: ”Să povestim după imagini!”, ”Norme de comportare civilizată”

Instrumentele care vor fi utilizate: aplicații pentru editare de text (Microsoft Word), realizare de prezentări (PowerPoint), editare de imagini (Picasa), editare de fișiere video (Windows/Dvolver Movie Maker), Twinspace, pagină wiki, blog, e-mail, jocuri on-line etc.

Obiectivele propuse:

-       să formeze/dezvolte deprinderile  de socializare, să permită stabilirea unor relații de prietenie între elevii din diferite țări; să dezvolte afectivitatea de grup ca suport al prieteniei;

-       să faciliteze cunoaşterea instituţiilor şcolare în care învaţă şi se dezvoltă alţi copii;

-       să dezvolte colaborarea între cadre didactice din unităţi diferite de învăţământ, din țări diferite;

-       să descopere şi să dezvolte potentialul şi calităţile artistice ale elevilor cu cerinţe educative speciale prin intermediul activităților artistico-plastice și a dramatizărilor;

-       să identifice și să consolideze trăsăturile morale ale persoanei;

-       să exerseze comportamentul tolerant, atent, civilizat, comunicativ, responsabil, autoevaluativ;

-       să dezvolte capacitatea de adaptare la situaţii noi şi îmbunătăţirea deprinderilor de comunicare şi relaţionare prin integrarea în contexte noi;

-       să faciliteze întărirea autonomiei elevului şi creşterea stimei sale de sine.

Metodologia – activităţile şi modul de lucru:

1.    ”Să ne cunoaștem!” (prezentări Power Point/video ale școlilor)

2.    ”Spune o poveste!” (fiecare țară propune/prezintă o poveste tradițională pe pagina wiki/blogul proiectului)

3.    ”Deosebește personajul bun de cel rău!” (vizionarea unei ecranizări/dramatizări a poveștii propuse de către fiecare grupă, urmată de identificarea trăsăturilor morale ale persoanei cu ajutorul unor planșe ilustrate și realizarea de corespondențe între trăsăturile morale identificate cu ajutorul planșelor și trăsăturile morale ale personajelor din poveștile vizionate)

4.    ”Scenă de poveste I” (fiecare țară alege un scurt fragment din povestea pe care a propus-o și îl pune în scenă; filmulețul va fi postat pe pagina wiki/ blogul proiectului)

5.    ”Cel mai îndrăgit personaj” (din cadrul tuturor poveștilor prezentate – concurs de desene desfășurat pe blogul proiectului, desenele fiind apoi reunite într-o expoziție virtuală; elevii au posibilitatea de a alege personajul preferat din cadrul poveștilor prezentate în vederea realizării desenului)

6.    ”Eroii poveștilor noastre” (expoziție virtuală de păpuși pe pagina proiectului – personaje din povești – confecționate din materiale diverse)

7.    ”Să ne jucăm împreună” (jocuri on-line)

8.    ”Scenă de poveste II” (fiecare țară alege un scurt fragment din una dintre poveștile propuse de celelalte țări și îl dramatizează; filmulețele vor fi postate pe pagina proiectului)

9.    ”Corect sau greșit?” (fiecare țară propune o serie de jocuri pentru consolidarea trăsăturilor morale ale persoanei, jocuri care ulterior vor fi reunite într-un auxiliar).

10.     ”În loc de concluzie!” elevii sunt evaluați printr-o serie de exerciții-joc corespunzătoare vârstei și nivelului de dezvoltare intelectuală și se realizează o colecție video de aprecieri verbale ale elevilor participanți cu privire la proiectul desfășurat.

Rezultatele aşteptate: carte ilustrată cu poveștile propuse de fiecare țară; auxiliar-colecție de jocuri pentru consolidarea trăsăturilor morale ale persoanei propuse de fiecare țară; pagină wiki, blog, expoziții virtuale cu produse ale activităților desfășurate.

1.    Trei exemple de activități din cadrul proiectului  şi instrumente ale spaţiului virtual utilizate pentru fiecare dintre aceste activități:

1.1. ”Să ne cunoaștem!” – pe blogul proiectului se vor face: a) prezentări ale țărilor –orașelor –școlilor  participante la proiect utilizând VOICETHREAD (http://voicethread.com/) sau Windows Movie Maker/ProShow Gold (http://www.photodex.com/proshow/gold ); b) prezentări ale grupelor/claselor participante utilizând FOTOBABBLE (http://www.fotobabble.com/)/PHOTOSTORY sau ale elevilor utilizând VOKI (http://www.voki.com/)

1.2. ”Spune o poveste!” – pe pagina Wiki a proiectului fiecare țară va propune și va prezenta o poveste tradițională utilizând Voicethread/Windows Live Movie Maker/ProShow Gold/Slideshare; în biblioteca de documente se vor regăsi toate poveștile propuse editate în Microsoft Word într-un director special destinat;

 1.3. ”Cel mai îndrăgit personaj” (din cadrul tuturor poveștilor prezentate – concurs de desene; elevii au posibilitatea de a alege personajul preferat din cadrul tuturor poveștilor prezentate în vederea realizării desenului) – pe Wiki-ul/blogul  proiectului vor fi postate desenele realizate de către toți elevii participanți la proiect după care aceste desene vor primi voturi din partea celorlalți elevi participanți; toate desenele vor fi reunite și într-o galerie de imagini cu titlul ”Expoziție – Cel mai îndrăgit personaj” sau vor fi reunite într-un filmuleț de prezentare postat pe blogul proiectului.

2.      Cancelaria şi instrumentele ce ar putea fi de folos:

Profesorii participanți la proiect vor contribui la:

-       planificarea activităților: cu sugestii de organizare și stabilirea datelor concrete în calendarul proiectului (aflat pe pagina de start); instrumente – Wiki, forum;

-       solicitarea și oferirea de ajutor în rezolvarea problemelor întâmpinate; instrumente: forum, afișare conținut web (utilizând Jing-http://www.techsmith.com/jing/ )

-       socializarea, comunicarea pe diferite teme de interes comun; instrumente – forum;

-       schimb de idei, informații, resurse utile pentru desfășurarea proiectului; instrumente – blogul proiectului, biblioteca de documente, galerii de imagini;

-       evaluarea desfășurării proiectului; instrumente – Wiki.

3.      Colţul elevilor şi instrumentele ce ar putea fi de folos:

Fiecare elev își va crea profilul cu sprijinul profesorului administrator (fotografii, interese, hobby-uri, jocuri/desene animate/povești preferate). Elevii vor parcurge profilurile celorlalți participanți și vor comunica pe forum/chat. Vor posta imagini în galerii cu teme propuse (hobby-uri, activități preferate din cadrul proiectului sau școlare, desene/craft-uri realizate). Elevii își vor putea trimite felicitări prin mesageria internă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paști. Vor putea posta imagini sau afișa filmulețe pe pagina Wiki: cu obiceiuri și tradiții specifice acestor sărbători, cu colinde cântate de ei cu diferite ocazii, cu realizarea unor ornamente specifice celor două sărbători. Pe blogul proiectului vor putea accesa jocuri realizate cu Clastools.Net/Hot Potatoes/Jigsaw Planet etc.

4.      Invitații în spaţiul virtual eTwinning şi roluri / drepturi pe care le vor avea (Atât din şcoală cât şi dinafara ei):

Fondatorul proiectului va invita profesorii parteneri responsabili de proiect din fiecare țară și le va acorda rolul de profesori administratori. Ca profesori membri vor fi invitați profesorul psihodiagnostician și profesorul logoped, care lucrează la fiecare din clasele/grupele participante în proiect, sau alți profesori implicați direct în procesul instructiv-educativ desfășurat la clasele respective. Cu rolul de elevi membri vor fi invitați elevii, participanți la proiect, din fiecare țară. În calitate de vizitatori: profesori de la învățământul primar din școală sau din școli de masă (profesori parteneri în cadrul unor proiecte de parteneriat educațional) care doresc să viziteze spațiul virtual al proiectului, părinții elevilor participanți, coordonatorul de programe și proiecte educative din școală.

5.      Părţi din spaţiu virtual eTwinning ce ar trebui să fie publice:

”Pagina de start (Home)” a proiectului și pagina cu ”Activitățile proiectului”.

Sub sloganul „Chimia, viaţa noastră, viitorul nostru”, Anul Internaţional al Chimiei, AIC, va cuprinde o serie de activităţi educative, interactive şi amuzante ce vor avea loc pe tot globul. Scopul este acela de a atrage tinerii către această ştiinţă şi de a atrage atenţia oamenilor asupra rolului pe care îl joacă chimia în viaţa noastră, pornind de la gastronomie şi ajungând până la medicină şi tehnologie.

Totodată, AIC este un prilej de a sărbători contribuţia femeilor în domeniul ştiinţific. În 2011 se împlinesc 100 de ani de când Marie Curie a primit al doilea premiu Nobel, cel pentru Chimie.

AIC 2011 este o inițiativă IUPAC, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată, și UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Acest eveniment implică societăți, academii și instituții de chimie din întreaga lume, și se bazează pe inițiative individuale în a organiza activități locale si regionale.

http://www.chemistry2011.org/

Topul celor 10 priorităţi pentru chimie:

Chimia pentru agricultură;

Chimia şi conservarea resurselor naturale;

Chimia şi conservarea biomasei;

Chimia pentru sănătate;

Chimia pentru substanţe farmaceutice;

Chimia şi calitatea apei;

Conservarea energiei;

Energia nucleară;

Energia solară;

Chimia pentru tehnologii prietenoase mediului.

Impactul economic al educaţiei este evidenţiat precis în câteva studii care se referă la calitatea educaţiei în general, la durata de şcolarizare şi la performanţa şcolară. Studiile ex-ante care încearcă să stabilească relevanţa, oportunitatea, impactul anticipat al politicilor şi programelor naţionale de reformă în educaţie iau întotdeauna în calcul acest gen de date pentru a-şi argumenta opţiunile de investiţie masivă pe termen lung în cadre didactice, în dotări, în curriculum:

O ţară capabilă să obţină rezultate la alfabetizare cu 1% mai mari decât media internaţională va atinge un nivel de productivitate a muncii şi un nivel al PIB pe cap de locuitor cu 2,5% şi respectiv 1,5% mai mari decât cele ale altor ţări. – Barro 2001, OECD 2009.

Rezultatele şcolare influenţează creşterea economică: 1 deviaţie standard la nivel de ţară (adică 47 puncte la PISA 2000, matematică) în ceea ce priveşte rezultatele la teste - asta înseamnă o creştere anuală a PIB-ului cu ~1%; 1 deviaţie standard în plus la rezultatele la matematică în liceu înseamnă câştiguri anuale ale individului cu 12% mai mari (SUA); efecte similare cu privire la aceste aspecte au fost remarcate atât în cazul ţărilor dezvoltate cât şi al celor în curs de dezvoltare; proliferarea alfabetizării de bază şi creşterea proporţiei elevilor care depăşesc pragul performanţei de vârf au efecte independente, pozitive asupra creşterii economice. – Hanushek (Banca Mondială), 2007.

Pentru bărbaţii în vârstă de 25 de ani sau mai mult, PIB-ul pe cap de locuitor creşte cu 0,44% pt. fiecare an în plus de educaţie, ceea ce înseamnă o rentabilitate de 7%. – Barrow, 2000, apud Kozma, 2005.

O examinare a unor studii la nivel microeconomic din 42 de ţări indică o creştere de 9,7% a veniturilor personale pentru un an în plus de şcolarizare. – Psacharopoulos şi Patrinos, 2002, apud Kozma, 2005.

Diferenţa dintre rata de rentabilitate brută şi cea netă a studiilor universitare a fost de 1,1 (Canada) şi 1,9 (SUA).  Pe baza acestor calcule, impozitul pe venituri asociat cu câştiguri mai mari duce la o creştere de ~2% a beneficiilor sociale ale învăţământului superior. Luând în considerare câştigurile mai mari asociate cu un nivel mai ridicat de educaţie şi sistemul de impozit pe venituri gradual (adică cu cât câştigi mai mult, cu atât este mai mare impozitul), rezultă faptul că cei care câştigă mai mult ca urmare a anilor în plus de educaţie plătesc şi mai mult la impozitul pe venituri de-a lungul vieţii. – Riddell, 2006.

În SUA, o creştere a ratei de absolvire a liceului de 1% va reduce costurile criminalităţii cu ~1,4 miliarde de dolari pe an. – Riddell, 2006.

Acest tip de abordare este necesară acolo unde argumentele de bun simţ eşuează şi unde decizia este luată exclusiv de "administratori".

.

Bibliografie:

Barro, Robert J. Education and Economic Growth. Harvard University, 2001. Online: (http://www.oecd.org/dataoecd/5/49/1825455.pdf)

Hanushek, Eric A. and Wossmann, Ludger. Education Quality and Economic Growth. World Bank, 2007. (Online: http://edpro.stanford.edu/hanushek/files_det.asp?FileId=204)

Kozma, Robert B. National Policies that Connect ICT-based Education Reform to Economic and Social Development. Human Technology, SRI International, University of Jyväskylä, 2005. (Online: http://www.humantechnology.jyu.fi/articles/volume1/2005/kozma.pdf)

Riddell, W. Craig. The Impact of Education on Economic and Social Outcomes: An Overview of Recent Advances in Economics.  University of British Columbia, 2006. (Online: http://www.econ.ubc.ca/riddell/cprn.pdf)

Prof. Cornelia Melcu, Şcoala Generală Nr. 9 ,,Nicolae Orghidan ” Braşov

     Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, cadrelor didactice din România li s-a permis accesul la programele Comisiei Europene pentru Educaţie şi Învăţământ ca cetăţeni ai unui stat cu drepturi depline. Aceste programe oferă numeroase şi diverse modalităţi de colaborare, perfecţionare şi finanţare pentru perfecţionare şi îmbunătăţire a actului educaţional oferit în statele membre şi nu numai.

   eTwinning este un portal modern care profită de facilităţile oferite de Internet şi de mass-media în era digitală, cu scopul de a promova cooperarea între şcolile europene în cadrul unor proiecte educaţionale diverse. Este un mod ultramodern şi foarte actual de a implica elevii în propria formare, prin îmbunătăţirea competenţelor TIC, a celor de utilizare a limbilor străine şi de comunicare în general şi de participare activă.

   Am descoperit portalul eTwinning în anul 2008 dar abia în acest an şcolar am desfăşurat proiecte pe acesta. Cu ajutorul partenerilor experimentaţi, am încheiat deja mai multe dintre acestea; unul din cele mai interesante consider a fi Our Heroes, Our Idols ( Eroii noştri, idolii noştri ) . Proiectul a fost derulat pe termen scurt- 23.03.2010- 05.06.2010 şi a avut 10 parteneri din 7 ţări – Grecia şi Polonia, coordonatori; Germania, Marea Britanie, România, Spania, Turcia. Scopul principalul al proiectului a fost  acela de a se face schimb de informaţii despre idolii copiilor ( cântăreţi, fotbalişti, sportivi, personalităţi istorice, etc.).  Interesant a fost că, în acest proiect, au fost implicaţi elevi de grupe diferite de vârste, copii între 8 şi 14 ani. În derularea proiectului am desfăşurat activităţi în care elevii au vorbit despre idolii lor; apoi am realizat prezentări powerpoint  în care am surprins cele mai importante informaţii despre aceştia. Gimnasta Nadia Comănici şi domnitorul Mihai Viteazul au fost consideraţi de elevii mei ca fiind adevăraţi idoli şi eroi. La final, s-a realizat  în format electronic o broşură a proiectului în care  au fost cuprinşi idolii şi eroii  elevilor tuturor ţărilor participante.

    Pentru elevii mei,  acest proiect a fost cu adevărat atractiv deoarece au avut posibilitatea de a comunica la distanţă – prin internet, de a-şi perfecţiona limba engleză- limba utilizată de toate ţările participante, de a cunoaşte alte culturi ale Europei. Ei au aflat mai multe despre mari personalităţi ale Europei şi ale omenirii, în general, precum Papa Paul Ioan Paul al II-lea, William Shakespeare sau Ataturk. Pentru că în perioada de derulare a proiectului a fost şi Ziua Europei, am profitat de aceasta şi am organizat o activitate de prezentare a ţărilor membre UE şi a ţărilor partenere. Copiii au localizat pe hartă cele 7 ţări partenere şi regiunile unde se află şcolile participante. Fiind un proiect bazat pe utilizarea noilor tehnologii, elevii au lucrat în laboratorul multimedia.

     Pentru că am ales ca instrument de lucru principal Microsoft PowerPoint, am folosit şi embade-uri de la http://edu.glogster.com/ şi  http://www.slide.com/  pe care le-am postat pe Twinspace. Am îndrumat unii din colegii parteneri în proiect pentru a crea şi ei astfel de prezentări. Recomand utilizarea programelor din edu.glogster deoarece oferă posibilitatea profesorilor de a-şi crea propria lecţie utilizând computerul. Un real beneficiu în propria formare profesională, în afară de perfecţionarea competenţelor TIC, adus de acest proiect, a fost îmbunătăţirea capacităţii de comunicare scrisă în limba engleză alături de schimbul de bune practici educaţionale în desfăşurarea activităţilor la clasă. Totodată, desfăşurarea acestui proiect mi-a prilejuit îmbogăţirea cunoştinţelor legate de cultura, tradiţiile şi istoria ţărilor partenere. Din punct de vedere strict personal, odată cu acest proiect am câştigat prieteni, cu care am hotărât să colaborăm şi în viitor, în alte proiecte comune.

    Într-o lume în care, de cele mai multe ori tehnologia o ia cu mult înaintea puterii noastre de adaptare, consider că orice profesor ar trebui să dovedească minime competenţe TIC pentru a dovedi că poate face faţă lumii postmoderne. Portalul eTwinning este o fereastră deschisă spre Europa; spre comunicare, colaborare şi învăţare reciprocă.

Dr. Aric Sigman, psiholog și autor al unui studiu lansat recent în Marea Britanie, afirmă că introducerea prematură și utilizarea excesivă a tehnologiei are efecte negative asupra dezvoltării copiilor, ale căror capacități cognitive sunt în formare. “Sunt rezultate ale cercetărilor care arată că introducerea TIC de la vârste fragede subminează abilitățile pe care ministerele spun că vor să le formeze prin inițierea de programe de informatizare, cum ar fi capacitatea de a menține atenția concentrată pentru o perioadă mai lungă de timp”, spune Sigman.

Dr. Sigman își argumentează afirmațiile prin faptul că este o contradicție între capacitatea de multitasking – a alterna rapid mai multe sarcini de lucru pentru a face mai multe lucruri în același timp, specifică lucrului pe computer - și susținerea atenției. Acestea nu pot și nu trebuie formate în același timp. Capacitatea de concentrare a atenției pe o durată mai lungă trebuie să fie o abilitate fundamentală, necesară pentru alte competențe care se formează mai târziu. Marea problemă care este identificată de studii specializate este observația conform căreia copiii nu mai citesc literatură, nu reușesc să se concentreze la școală, nu pot să comunice – puse pe seama deficitului de atenție prezent la toate grupele de vârstă ale elevilor din ziua de astăzi.

Dezbaterile pe problema efectelor noilor tehnologii asupra dezvoltării cognitive, sociale sau asupra sănătății copiilor au început să împartă opiniile specialiștilor în zone din ce în ce mai polarizate.

În toate țările dezvoltate, elevii din ciclul primar au cel puțin o oră pe săptămână în care lucrează cu computerul. În Statele Unite, studiile relevă faptul că aplicații educaționale digitale aduc beneficii la nivelul dezvoltării limbajului și al competențelor sociale . În Europa, sunt numeroase studii care arată efectul pozitiv al noilor tehnologii pentru performanța școlară, pentru educație diferențiată și pentru realizarea de situații educaționale mai semnificative pentru elevi.

O altă categorie de studii, precum cel din Marea Britanie, relevă faptul că expunerea prelungită la televizor sau la computer introduc elemente entropice – pe criteriile convenționale ale psihologiei dezvoltării – sau „dezordonează” dezvoltarea creierului.

De aceea, accesul la noile tehnologii ar trebui să fie permis (în școli) abia de la 9 ani, adică începând din clasa a IV-a, susțin autorii.

În sprijinul acestor afirmații vin concluziile unui raport de cercetare al Universității Duke din SUA, elaborate în urma studiului longitudinal al activității unor copiii din Statele Unite, în perioada 2000-2005. Cercetarea a luat sfârșit înainte ca rețelele sociale precum Hi5 și Facebook să capete amploare, ceea ce amplifică afirmațiile cercetătorilor cum că accesul copiilor computere și la Internet de mare viteză conduce la o scădere a rezultatelor la teste. Sugestia autorilor a fost că modelele susținute guvernamental de extindere a accesului de acasă la noile tehnologii ar putea conduce la mărirea discrepanțelor în performanța școlară dintre elevii dezavantajați și elevii buni.

O altă ipoteză interesantă avansată de același raport este faptul că educația a fost distrasă de “obsesia tehnologiei”, însemnând că accentul exagerat pe TIC din ultima perioadă, fără să fie susținut de o pregătire adecvată a cadrelor didactice și de o moderare (centralizată) a demersurilor de integrare în limitele eficienței pedagogice, a condus la „abuz de tehnologie” și la multe situații de lucru în clasă irelevante din punct de vedere al obiectivelor de învățare.

Însă, după părerea noastră, aceasta a fost o etapă incipientă necesară a procesului de implementare a noilor tehnologii în educație, în care decidenții, cercetătorii, cadrele didactice și copiii înșiși au experimentat, au tras concluzii și și-au ameliorat demersurile, fascinați de potențialul pe care îl arată aceste (încă) noi instrumente de lucru. Nimeni nu mai poate nega că asistăm la zorii uneia dintre cele mai mari schimbări în educația publică de după implementarea organizării pe clase și lecții, începută în secolul al XVII-lea. Probabil că singura problemă reală în această privință este rezistența la schimbare a unor practicieni ai educației, afișată ostentativ, în condițiile în care educatorii ar trebui să conștientizeze faptul că sunt primii responsabili de viitorul (profesional) al tinerelor generații.

„Adulții pot considera tehnologia ca un instrument al productivității, spune prof.univ. Jacob Vigdor, de la Universitatea Duke din Statele Unite, însă majoritatea copiilor nu le împărtășesc atitudinea.” Cercetarea, realizată împreună cu prof.univ. Helen Ladd, mai arată că noile tehnologii sunt instrumente utile pentru copii acolo unde părinții le monitorizează activitatea. În familiile dezavantajate socio-economic, este mai puțin probabil ca părinții să aibă timpul, cunoștințele sau dispoziția necesară pentru a verifica durata și modul în care computerele sunt folosite de cei mici și pentru a-i direcționa către o utilizare în scopuri educaționale.

Valoarea adăugată a utilizării softului educațional pentru atingerea obiectivelor educaționale nu mai poate fi pusă la îndoială. Chiar și la clasele mici, o aplicație în format digital bine aleasă și potrivită contextului didactic de la momentul respectiv poate facilita performanța școlară atât a elevilor cu dificultăți sau cu un stil diferit de învățare, cât și a celor supradotați. Contribuie la creșterea motivației pentru învățare, la focalizarea atenției asupra conținuturilor predate, la înțelegerea fenomenelor, la formarea unor deprinderi de lucru independent sau în echipă, la realizarea de legături transdisciplinare și cu situații concrete din lumea reală, la dezvoltarea abilităților de lucru cu computerul etc.

În plus, tentația jocurilor și a socializării online este atât de mare, corespunzând unor nevoi intrinseci de dezvoltare ale ființei umane, încât a interzice utilizarea calculatorului, a rețelelor sociale și a programelor de mesagerie instant echivalează de multe ori cu a-l închide pe copil într-o cameră fără ferestre și a-i limita dezvoltarea cognitivă. Lumea modernă a incorporat deja noile tehnologii printre instrumentele firești de comunicare, de formare continuă și de informare.

Considerații finale

Pentru a concluziona, putem spune că nu atât utilizarea noilor tehnologii ar fi o problemă majoră, ci modul în care sunt acestea folosite de copii, orice vârstă am lua în considerare. De aceea, recomandările noastre vizează următoarele aspecte:

• Utilizarea computerelor de la o vârstă fragedă (înainte de 9-10 ani) trebuie făcută sub supravegherea părinților sau a cadrului didactic.
• Folosirea moderată a noilor tehnologii (și ar trebui inclus aici și televizorul), cu o limită bine stabilită de timp de utilizare – în timp, durata poate crește de la mai puțin de o oră (la 6 ani) la două-trei ore pe zi (la 14 ani).
• Utilizarea aplicațiilor sigure, a softului educațional cu reală valoare pentru învățare și adaptate vârstei psihologice a copilului/ elevilor.
• Utilizarea Internetului numai după ce părinții sau cadrele didactice fac configurările necesare pentru accesul securizat al copiilor la paginile de pe Internet.
• Părinții trebuie să se asigure că noile tehnologii nu devin un scop în sine pentru copil, ci că acesta înțelege rolul acestora de instrument pentru comunicare, informare, formare de deprinderi, joacă.

Desigur, unele dintre aceste recomandări necesită intervenții de durată și fermitate în aplicarea principiilor. Mai ales, o atitudine adecvată față de noile tehnologii se construiește prin exemplul constant din partea părinților și a educatorilor; nu-i cereți copilului ceea ce dumneavoastră nu respectați: dacă părintele se joacă la computer până noaptea târziu, e puțin probabil ca un copil să adopte un comportament diferit; dacă învățătoarea pune accentul pe utilizarea în sine a computerului și nu pe ceea ce aduc softurile educaționale și Internetul pentru atingerea obiectivelor de învățare și de formare de competențe, e puțin probabil ca elevii să perceapă computerul doar ca pe un instrument de muncă intelectuală.

Ce-i drept, acest instrument de muncă intelectuală este unul complex și avansat, iar utilizarea sa deplină, atât de necesară în viața profesională și socială de la momentul în care copiii de astăzi vor intra pe piața muncii, solicită exercițiu, responsabilitate, echilibru. Este foarte puțin probabil ca acestea să se formeze corect prin interdicții nefondate,utilizare nediferențiată, fără software de calitate, fără suport “avizat” din partea adulților semnificativi din viața copilului.

Ca orice mediu socio-educațional bogat în influențe și dependent de realitatea socială, culturală și economică, primii pași trebuie supervizați, influențele negative trebuie filtrate, iar strategiile adecvate de „supraviețuire” sau de răspuns trebuie explicate, exersate, interiorizate pe un suport axiologic autentic.

Articole recente pe aceeași temă:

Henry, Julie. Ban computers from schools until children reach age 9, says expert. Telegraph.co.uk, 13 iunie 2010.

Bonner, Lynn. Study: PCs hurt students' grades. Newsobserver.com, 19 iunie 2010.

Paton, Graeme. Nurseries 'teaching children using computers'. Telegraph.co.uk, 1 iunie 2010.