Avantajele predarii/invatarii lectiilor on-line

Florentin-George Voicu — Mon, 07 Jan 2013 11:28:35 +0200

Avantajele predarii/invatarii lectiilor on-line:
Chiar daca e-learning-ul reprezinta inca un sistem de instruire nou pentru Romania, avantajele oferite determina din ce in ce mai multe persoane sa apeleze la acest serviciu. Printre beneficiile oferite de instruirea on-line regasim in primul rand accesul la toate resursele unui curs traditional. In plus, costurile se reduc semnificativ, sunt eliminate barierele de spatiu si de timp de la un curs clasic, si fiecare studiaza in ritm propriu, cand are timp, fara a depinde de evolutia celorlalti cursanti;
În timp ce mulți profesori consideră că accesul la un computer la școală vor fi adecvate pentru activitățile de predare on-line, în cele mai multe cazuri, aceasta nu permite suficient timp pentru activitatea de predare-invatare;
În scopul de a preda cat mai bine on-line, se vor folosi instrumente și sisteme TIC necesare (de exemplu, forumuri de discuții, chat-uri, Powerpoint, tablă, etc). Cadrele didactice ar trebui să aibă experiență de primă mână cu elevii in predarea-invatarea on-line, pentru a înțelege cum să fii eficient într-un mediu on-line;
Aceste ultime două precondiții sunt cel mai ușor de îndeplinit prin furnizarea de instruire prin intermediul unui curs on-line, folosind instrumentele și sistemele care vor fi utilizațe in activitatea de predare-invatare.

Combaterea si prevenirea violentei in liceu

Florentin-George Voicu — Mon, 07 Jan 2013 11:24:48 +0200

Combaterea/prevenirea violentei in liceu
     Apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine adesea un lucru obişnuit, cu care oamenii coexistă fără măcar a mai sesiza pericolul. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional.Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al violenţei în mediul şcolar.
            Fenomenul violenţei şcolare este extrem de complex, iar la originea lui se află o multitudine de factori . Şcoala însăsi poate fi o sursă a unor forme de violenţa, reprezentănd locul unde elevii se instruiesc, învaţă, dar este şi locul unde se stabilesc relaţii, se promovează modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă şi morală a copilului.
       Manifestarea violenţei în şcoală:
•         Violenţa între elevi
•         Manifestări violente ale elevilor faţă de profesori
•         Manifestări violente ale profesorilor faţă de elevi
•         Părinţii – actori ai violenţei în şcoală
•         Violenţa în proximitatea şcolii
        Cele mai frecvente forme de violenţă între elevi:
•         Loviri – agresiune fizică
•         Injurii, jigniri
•         Agresiune nonverbală
•         Atitudini ironice, sarcastice
•         Refuzul îndeplinirii sarcinilor
•         Ignorarea mesajelor transmise
•         Indisciplina, absenteismul, fuga de la ore
            Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membrii depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educativ. Ansamblul regulilor dominante dintr-o clasă caracterizează comportamentele dezirabile ale elevului şi corelativul său negativ, comportamentul indezirabil. Respectarea regulilor este o condiţie a socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând violenţa.
            Regulile şcolare vizează ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli de civilitate ce au în vedere limbajul folosit, modalităţile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în colectivitate să fie cât mai agreabilă.
            Regulile pot fi impuse de către profesor sau sunt negociate cu elevii. Aceştia acceptă mai uşor regulile al căror sens este transparent, iar dacă şcoala este un loc de învăţare a democraţiei, atunci aceasta presupune ca şi elevii să participe la elaborarea regulilor şcolare.
            Pentru a înţelege actele de violenţă în şcoli este mai mult decât important să cunoaştem motivele care duc la declanşarea acestora. De multe ori copilăreşti pentru un adult, motivele violenţei fizice sau verbale în mintea unor copii sunt grave, ceea ce îi face să reacţioneze în funcţie de felul în care concep o anumită situaţie sau în funcţie de nivelul de educaţie primit. În urma unor studii realizate de specialiştii în domeniu şi în urma declaraţiilor elevilor din diferite şcoli, elevii-problemă sunt aceia care au dificultăţi în comunicarea cu părinţii sau aceia care provin din familiile în care predomină climatul conflictual. Anturajul este, de asemenea, unul dintre motivele conflictelor şcolare. Marea majoritate a elevilor se afliliază unor „găşti” şi copiază comportamentul şi felul de a acţiona al „partenerilor”. Chiar dacă există anumite acţiuni pe care nu le consideră adecvate, elevii acţionează în funcţie de comportamentul întregului grup de teama de a nu fi daţi la o parte. Dorinţa de a ieşi în evidenţă, teribilismul vârstei, nevoia de a se face cunoscuţi sunt alţi factori de violenţă în rândul elevilor.
Şcoala poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare. Pierre-Andre Doudin şi M. Erkohen-Markus vorbesc de trei tipuri de prevenţie pe care le poate asigura şcoala şi care se completează reciproc:
- o prevenţie primară, care se poate realiza foarte uşor de către fiecare învăţător şi se referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de fiecare elev, exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi;
- o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a elevului, iar învăţătorul, printr-o observare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care elevul a fost supus în afara mediului şcolar;
- o prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus elevilor care manifestă comportamente violente; acesta urmăreşte prevenirea recidivei şi presupune adoptarea unor măsuri după producerea comporatmentului violent.
            Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode, mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei :
- observarea cu atenţie a comportamentului elevilor pentru o mai bună înţelegere a cauzelor actelor de violenţă;
- dezvoltarea mijloacelor de comunicare cu elevii si stabilirea unor relaţii de încredere;
- colaborarea cu specialiştii din cadrul şcolii (psihologul şcolar, asistentul social).
- medierea conflictelor şcolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. În cadrul şcoliilor, această procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic.
- echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluţionarea problemei este mult mai simplă, iar conflictul poate fi „stins” mai uşor.
- corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente.
- realizarea unui echilibru al statutului elevilor în scoală; prin această procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor.
- necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungîndu-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă.
            Nu întotdeauna învăţătorul poate rezolva problemele de comportament ale elevilor prin intermediul mijloacelor prezentate.
            Fiecare situaţie cu care se confruntă dascălii este unică din punctul de vedere al cauzelor şi al formelor de manifestare. Totuşi, e mult mai uşor să alegi ce se potriveşte mai bine dintr-o serie de posibilităţi decât să procedezi la întâmplare prin tatonări succesive, aplicând regulile învăţării prin încercare şi eroare.
1.Obiective la nivelul liceului:
• Identificarea şi evaluarea dimensiunii fenomenului de violenţă în şcoală şi în mediul proxim acesteia;
• Sensibilizarea tuturor actorilor şcolii cu privire la sursele, cauzele şi efectele fenomenelor de violenţă în şcoală;
• Atragerea şi implicarea reprezentanţilor comunităţii în acţiuni de prevenţie şi combatere a violenţei în şcoală;
• Elaborarea unei strategii la nivel instituţional privind ameliorarea fenomenelor de violenţă la nivelul şcolii ( Strategia de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală –SPCVS);
• Elaborarea şi testarea unor instrumente de identificare, monitorizare şi evalare a fenomenelor de violenţă în şcoală (care s ducă la elaborarea unui Barometru al violenţei în şcoală, ca instrument operativ pentru intevenţie), ca parte a Planului de Dezvoltare al Şcolii – PDS;
• Implicarea actorilor de la nivelul şcolii şi de la nivelul comunităţii în derularea activităţilor dezvoltate în cadrul strategiei.
• Diseminarea proiectului la nivelul altor unităţi de învăţământ.

2.Planul de actiune:
A. Profesorii:
 Participare la o sesiune de informare privind violenţa, organizată prin implicarea unor specialişti: cursuri privind legislaţia, exemple practice, studii de caz, modalitţi de identificare şi intervenţie adecvate, modalităţi de implicare a părinţilor şi a comunităţii în activităţile de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală.
- Organizarea de dezbateri privind regulamentul şcolar şi regulamentul elevilor
- Dezbateri privind legislaţia specifică;
 Desfăşurarea de discuţii în grup cu elevii din şcoală şi părinţii acestora în scopul identificării următoarelor aspecte:
- percepţii şi reprezentări ale profesorilor privind violenţa în şcoală şi societate;
- probleme, cazuri, situaţii de violenţă în şcoală şi societate;
Probleme, cazuri, situaţii de violenţă concrete;
 Propuneri privind soluţii, activităţi, intervenţii la nivelul şcolii pe tema prevenirii violenţei:

În această activitate va fi implicat în priml rând grupul de lucru car va fi instituit la nivelul şcolii pentru coordonarea activităţilor antiviolenţă, alcătuit din cadre didactice, consilier şcolar/ psiolog, reprezentanţi ai părinţilor şi elevilor.
 Desfăşurarea în cadrul orelor de dirigenţie şi consiliere a unor activităţi privind violenţa în şcoală:
- prezentarea Strategiei şcolii;
- facilitarea procesului de dentificare şi lanificarea unor activităţi concrete la nivelul clasei/ şcolii de prevenire şi combatere a violenţei, pe baza ropunerilor elevilor;
- dezbaterea unor teme/cazuri privind violenţa.
 Organizarea unei lecţii demonstrative privind violenţa:
Organizarea de activităţi extraşcolare în scopul ameliorării şi diminării fenomenuli.
Se va utiliza o metodologie complexă de evaluare care va cuprinde diferite tipuri de instrumente (chestionare, fişe de observaţii, ghiduri de interviu). Vor fi utilizate atât instrumente de autoevaluare, de evaluare (de către directorul şcolii şi grupul de lucru la nivelul şcolii), cât şi de evaluare externă (inspectori şcolari).

B. Elevii:
    - dezbateri privind : legislaţia specifică; regulamentul şcolar şi noţiunile de disciplină şi regulă
    - participare activă la orele de dirigenţie pe tema violenţei,
    - realizare de referate, eseuri, roiecte studii de caz sau schiţe (individual sau în grup), pe tema violenţei, având ca suport documentaţie pusă la dispoziţie de grupul de intervenţie;
- participarea la concursul privind alegerea unui slogan şi a unei sigle;
   Organizarea unui ciclu de workshop-uri cu elevii, pentru realizarea de produse cu tematică specifică:
- proiecte
- materiale multimedia: fotografii, filme, observări, desene, compuneri, eseuri, postere)
- broşuri/plante pe tema violenţei şi distribuirea lor altor elevi
- activităţi extracurriculare: sportive, turistice, artistice, campanii sociale, concursuri
- asumarea rolului de mediatori în conflicte ţi constituirea unor echipe de intervenţie în situaţii de criză.
   Va fi implicat în acţiuni şi Consiliul Elevilor.
Vor fi imlicaţi în toate activităţile elevii cu potenţial violent.

C. Directorul liceului:
• Constituirea unui grup de lucru la nivelul şcolii, cu rol de coordonare, monitorizare şi evalare a activităţilor conţinute în strategia anti-violenţă a şcolii.
•   Elaborarea unei strategii coerente SPCVS şi includerea ei in PDS.
•   Coordonarea tuturor activităţilor la nivelul şcolii.
•   Includerea pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii a unor informări privind activităţile şi rezultatul lor.
• Elaborarea “Barometrului violenţei în şcoală”.
• Motivarea cadrelor didactice şi a elevilor pentru a se implica în proiect.

D. Consilierul scolar:
• Coordonarea unui centru de resurse în domeniul violenţei şcolare, cu rol de informare, formare, mediere şi asistenţă în probleme privind violenţa şcolară.
• Implicarea grupului de lucru constituit din cadre didaxctice, elevi, părinţi.
Desfăşurarea de discuţii de grup cu elevii din şcoală şi părinţii acestora (împreună cu grupul de lucru) în scopul identificării unor aspecte privind:
- percepţii/reprezentări ale cadrelor didactice privind violenţa în şcoală şi societate;
- probleme, cazuri de violenţă în şcoala noastră;
- propuneri privind soluţii, situaţii de violenţă în şcoala noastră.
• Elaborarea unui program de asistenţă individuală pentru elevi, cadre did. şi părinţi implicaţi (autori sau victime) prin care se urmăreşte:
- conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă;
- îmbunătăţirea imaginii de sine a actorilor implicaţi;
- prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative;
- dezvoltarea autonomiei şi autocontrolului.

iTeach: Blog Florentin-George Voicu

Avantajele predarii/invatarii lectiilor on-line

Combaterea si prevenirea violentei in liceu