În era  informației, când competiția e la nivel global, școala a devenit mai importantă, dar cunoaștem oameni care au succes acum, chiar dacă nu au fost elevi străluciți.
           Nu e bine să eșuezi la școală, dar nici să fii premiant nu-ți garantează succesul în viață.
O mulțime de oameni de succes s-au descurcat așa-și așa la școală, au avut prieteni, au făcut sport, au avut activități extracurriculare.
           Părinții care cred că pot avea o viață bună doar dacă ești în top la școală, transmit deseori o perspectivă extrem de îngustă asupra vieții.
Există o sumedenie de oameni, care abia așteaptă să termine cu școala, ca să se apuce de afaceri, și cărora le merge foarte bine acum… chiar dacă au fost elevi de nota 6,7.
           Nu doar elevii de nota 10 au succes major în viață. Aceștia se duc la facultate, devin profesioniști și este un merit foarte bun – dar ei nu sunt neapărat antreprenorii. Căutați niște antreprenori și întrebați-i ce note au avut la școală.
          Raportul dintre (școală )/(viața de succes)                       nu este 1:1.
Raportul dintre   (a fi iubit de părinți)/(a te simți bine în pielea de adult )   este mai aproape de paritate.
          Mulți adolescenți evoluează stabil în bine., asumându-și mai multe responsabilități aferente mai multor drepturi, maturizându-se și primind mai multă libertate.
         Nu e că n-am vrea ca ei să devină independenți, chiar vrem să fie capabili de relații de iubire. Vrem să atingă satisfacția sexuală în viață, dar nu vrem să se grăbească.
         Orice părinte vrea să tempereze avântul copilului, asta e și treaba noastră ca părinți. De altfel nu să îi oprim de tot ci să-îi încetinim.
Vrem să punem puțină frână, ca ei să nu ajungă în situații periculoase, să nu bea excesiv, să nu intre în relații sexuale pentru care nu sunt pregătiți.
           Toate acestea trebuie negociate, dar în același timp be normal și sănătos ca un adolescent să ceară mai multă independență și să vrea să se distanțeze mai mult de părinții săi.
Ca părinte, trebuie să insiști doar pe anumite chestiuni:
Ca el să comunice cu tine, părintele lui;
Să ia cina în familie;
Să-și trateze bunicii cu respect;
Să ia note bune;
Să își ia in serios responsabilitățile
         De regulă, asta va servi drept ancoră pentru copil dacă emitem pretenții de la parcursul lui școlar și de la comportamentul lui față de familie, el va fi ancorat îndeajuns cât să nu o ia razna prea tare.

A fi om presupune uneori a te simți slab, alteori neajutorat sau rușinat.
                      Din adolescență, băieții sunt învățați să transforme sentimentele de neajutorare și rușine în furie…. așa că tatunci când nu se simt în largul lor, reacționează cu furie. Iar oamenii din jurul lor se uită și spun ,,Ce băiat furios!,,
  Observăm băiatul speriat, băiatul rușinat și ajung mai înalți decât mamele lor, ele se pot speria de furia lor. Ce face el, de fapt, e să își gestioneze fricile.
Cel mai important lucru în viață e să ai părinți care să te iubească și cred în tine. Poți ajunge departe, doar cu iubirea mamei tale.
         Totul începe de la iubire și încredere – ca mama și tatăl său să creadă că este o fată sau un băiat cuminte, să nu fie tot timpul speriați pentru tine, să nu te critice, să nu te cicălească non-stop, îngrijorați frenetic.
Poți provoca anxietatea copilului prin grija cronică.
     Ca părinte, cum putem menține și încuraja apetitul pentru învățare al copilului?
Trebuie să-i dai copilului dragostea de învățătură. Iar aceasta apare atunci când transmiți ceea ce iubești.
Împărtășește cu el dragostea pentru muzică dacă ești muzician, cântă-i. dacă îți place sportul, citește cu el paginile sportive ale ziarului.
Iar un tată cu băiatul sau fata lui pot să-și petreacă diminețile analizând statisticile echipei favorite, e un mod excelent de a-i preda matematică.
         La volan, poți juca jocuri cu numere sau tot felul de jocuri de cuvinte.
Ideea că singurul mod de  a învăța e strict legat de teme, este extrem de restrictivă.
Copii abia așteaptă să învețe…. Gătește cot la cot cu el, pune-l să cântărească ingrediente, să le amestece, să descrie procesul de fabricație al înghețatei sau al  prăjiturii favorite, pregătite împreună cu el. Vorbește-i de legume, de carne, pericolul dulciurilor consumate ăn exces.
        Sunt o mulțime  de metode nonformale, care nu sunt percepute ca școală. Părinții care încearcă să recreeze casă mediul școlar, își plictisesc copiii.
Cum trebuie să fie relația dintre părinți și profesori astfel încât cei mici să fie fericiți la școală?
Copiilor le place atunci când adulții din viața lor sunt de acord în ceea ce-i privește. Așa că părinții și profesorii trebuie să discute până când înțeleg că au în față același copil.
        Părinții care încearcă să se amestece, ca să își retrăiască propria perioadă de popularitate, sau să își corecteze perioada deloc populară, dând buzna în viața copilului lor și luându-i frâiele- mai mult o dau peste cap!
În creșterea oricărui copil, scopul final este același: ca el să ajungă un tânăr capabil de iubire, să aibă un cod moral, să fie productiv și independent.
              Ca să fie capabil de iubire, trebuie să o exerseze. Un cod  moral presupune ca el să se comporte etic, să învețe să-i tratezw pe alții bine.
Productiv înseamnă că învață să muncească, iar independent înseamnă că se îndepărtează de tine, ca părinte.
           Iubitor, moral, productiv, independent – acestea sunt  țelurile pentru un copil.