iTeach: Blog Florica-Monica Landea

Emoțional pentru o zi

Florica-Monica Landea — Sat, 30 Sep 2023 10:48:01 +0300

O emoție este un răspuns biologic, specific neuronal, care declanșează o serie de reacții chimice care modifică modul în care ne simțim.
Emoțiile sunt modul în care corpul nostru răspunde la stimuli, fie că sunt tactile, auditive, vizuale, olfactive sau gustative. Am putea spune că pe parcursul vieții , creierul nostru nu se limitează la „memorarea datelor”, ci învață cum să reacționeze la anumite experiențe. Într-un fel, informațiile pe care le experimentăm merg împreună cu informațiile despre modul în care reacționăm.
Spre deosebire de dispoziția afectivă, emoțiile sunt reacții automate, mai intense și de durată mai scurtă, pe care le avem față de ceva anume. Emoțiile au întotdeauna un obiect: ne este frică de șerpi, suntem furioși pe colegace a fost promovată, mă simt vinovat că am strigat la soțul meu, copii. Ele pot fi declanșate de un obiect, o persoană, o situație sau chiar o amintire, dar întotdeauna are un declanșator. Poate fi comportamentul vânzătoarei de la magazinul din colț și care ne irită, poate fi un șofer care frânează brusc la un metru de noi când suntem pe trecerea de pietoni și care ne sperie, iar apoi ne înfurie. Sau poate fi aflarea veștii că am fost promovați, care ne bucură, iar apoi ne îngrijorează: oare voi fi în stare să fac față? Sau poate mi-am adus aminte cum mă jucam ascunselea prin parc cu prietenii când eram mici și mă simt nostalgic, o combinație fabuloasă de bucurie și tristețe.
Prin urmare, orice emoție are un declanșator – un eveniment intern sau extern – și este despre ceva anume: are un obiect. Însă emoția este mai mult decât doar trăirea subiectivă, mult mai mult. O emoție are întotdeauna în spate un gând, o interpretare a evenimentului, iar această interpretare face emoția să fie pozitivă sau negativă, adică îi dă o valență. Dacă evenimentul declanșator și valența emoției (plăcută sau neplăcută) sunt ușor de identificat, gândul din spatele emoției nu este așa evident. Acest gând sau interpretare nu dă doar valența emoției, ci determină însăți esența emoției. Aceeași situație poate să ne înfurie sau să ne distreze în funcție de cum o interpretăm.
O altă componentă a emoției este reacția fiziologică. Unele emoții ne activează (spre exemplu, frica, furia sau bucuria), iar actele ne inactivează, ne relaxează (cum este tristețea, plictiseala sau serenitatea). Activarea se manifestă prin creșterea pulsului, crește ritmul inimii, dar și ritmul respirației și se tensionează mușchii. Astfel, organismul este pregătit pentru acțiune, care poate fi fugă, luptă sau (în cazul bucuriei) joacă și participare la comunitate.
Un ultim aspect, dar foarte important pentru a ne înțelege emoțiile, este că emoția are întotdeauna un comportament asociat. Fiecare emoție ne împinge spre un anumit tip de comportament. Frica ne dă un impuls să fugim, să ieșim din situație sau să o evităm. Furia ne pregătește de luptă, de confruntare, ne turează. Dezgustul vine cu un imbold de a regurgita, de a elimina ceva otrăvit. Când apare în context social, este asociat cu impulsul de a exclude o persoană sau un grup din preajma noastră. Aceste tendințe comportamentale nu sunt asociate doar emoțiilor negative. Și cele pozitive ne pregătesc pentru acțiune, însă pentru alte tipuri.
Trăirea subiectivă este puțin mai mult decât o etichetă. Sunt trist. Sunt furios. Mi-e teamă. Aceste etichete pot fi utile ca scurtături, pentru a ne ajuta să comunicăm altora și pentru a face ordine în trăirile noastre interioare, însă nu ne ajută prea tare să ne înțelegem și să ne schimbăm, când e cazul. Însă trăirea subiectivă poate fi numită mai rafinat, mai nuanțat, iar modul în care ne numim emoțiile ne ajută să le controlăm.
Iar o mai mare atenție la reacțiile fiziologice ale corpului, ne ajută să identificăm semnele timpurii ale fricii sau furiei și să controlăm mai bine modul în care alegem apoi să le exprimăm.
Dacă știm care sunt declanșatorii noștri, ce ne irită, ce ne place, ce ne face să ne temem, ce ne face să ne simțim vinovați și așa mai departe, putem alege din timp anumite situații, putem să le modelăm pe altele și să le evităm cu totul pe altele care ne fac rău, când putem.
Nu în ultimul rând, știind care sunt interpretările din spatele fiecărei emoții, putem să identificăm aceste interpretări mai ușor, mai repede și să le schimbăm dacă este cazul. Poate că nu e nedrept ce s-a întâmplat și furia noastră nu este justificată. Poate că nu este o pierdere, poate este o oportunitate de creștere. Poate că nu îmi atacă personalitatea, ci încearcă să mă ajute să mă ajustez la nou. Și multe de acest gen care ne pot ajuta să reacționăm mai adaptativ la evenimentele din jurul nostru.

Portretul unui elev inteligent emoțional

Florica-Monica Landea — Mon, 11 Sep 2023 16:03:16 +0300

Portretul unui elev inteligent emotional

     “ Inteligența emoțională este un mod de a recunoaște, înțelege și alege cum simțim, gândim și acționăm. Ea ne modelează interacțiunile cu alții și înțelegerea despre noi înșine. Ea definește cum și ce învățam; ne permite să ne setăm prioritățile; ne determină majoritatea acțiunilor zilnice. Studiile arată că este responsabilă pentru 80% din succes.” J. Freedman
          Datoria morală a unui dascăl este aceea de a pregăti oameni de succes, oameni care să se descurce în viață, care să nu dea înapoi atunci când întâlnesc obstacole. Pentru a face acest lucru, un bun profesor va aduce cu sine, pe lângă cunoștințele pe care trebuie să le insufle elevilor, atitudini și aptitudini necesare pentru a contribui la conturarea personalității celor a căror destine îi sunt încredințate.
     Consider că un elev inteligent emoțional este matur emoțional și deține o inteligență emoțională dezvoltată. O astfel de persoană este cea care dovedește autocunoaștere, autocontrol și empatie. Dă dovadă de performanțe școlare și chiar abilități de conducere.
            Un elev bun trebuie să aibă în vedere și: managementul emoțiilor, monitorizarea și reglarea sentimentelor și emoțiilor în așa fel încât să ajute să se descurcăm în diferite situații, analizarea situațiilor, perceperea cu acuratețe a situațiilor în care trebuie luate decizii și evaluarea factorilor care pot influența răspunsul unui individ, stabilirea scopurilor și munca în direcția atingerii acestora, rezolvarea problemelor, generarea, implementarea și evaluarea soluțiilor, adecvate la probleme.
              În condiţiile în care lumea noastră devine tot mai complexă, mai complicată şi mai greu de controlat, competenţele emoţionale devin din ce în ce mai importante, întrucât manifestarea unor emoţii necontrolate, negative, afirmate fără tact, generează blocaje şi disconfort; controlul pozitiv al emoţiilor şi al stărilor afective, intrarea în rezonanţă afectivă cu stările altora şi comunicarea acestor trăiri induc, indiscutabil, creşterea fluxului comunicării şi a motivaţiei şcolare şi sociale, dezvăluind, astfel, strânsele legături între cultura emoţională şi performanţa individuală în adaptarea la schimbări sociale. Valorile culturii emoţionale care sunt promovate în lumea contemporană ca exigenţe ale conduitei didactice presupun: interacţiuni optime şi echilibrare între emoţionalitate, raţionalitate, reactivitate emoţională, implicare şi contaminare emoţională, dispoziţie generală pozitivă şi satisfacţie profesională. Munca emoţională este parte integrantă a prestaţiei didactice, ceea ce explică prezenţa în cadrul standardelor de calitate ale profesiunii didactice a competenţelor emoţionale ca exigenţe normative.
Imaginea elevului de succes poate fi considerată un reper în analiza modului în care elevii percep criteriile după care se poate aprecia succesul şcolar şi a modului în care ei abordează viaţa de şcolar în universul social al relaţiilor formale şi informale. Astfel are succes, pentru ambele categorii de actori, elevul care învaţă bine, însă, această calitate, pentru a fi cu adevărat valorizată de elevi, trebuie să fie completată de alte calităţi care deseori au o mai mare greutate şi care deseori, nu constituie un motiv de întărire a unei aprecieri pozitive de către profesori (vezi vestimentaţia).
Ceea ce constatăm, este că nici una dintre calităţile mai sus nu are valoare dacă nu este însoţită de celelate calităţi. Nu este suficient să fie glumeţ dacă nu dovedeşte că poate fi şi un bun prieten sau nu este suficient să fie inteligent dacă nu este şi prietenos, de încredere.
A fi popular înseamnă mai presus de toate a participa la cultura de grup a elevilor, care poate diferi de la o şcoală a alta, dar care în mare parte are câteva locuri comune punctate prin valorile, normele, comportamentele menţionate mai sus.

Proiect educațional "Cartea -fereastră spre lumină"

Florica-Monica Landea — Sat, 02 Sep 2023 23:33:20 +0300

Proiectul educaţional ,,Cartea – fereastră spre lumină ,, a apărut din dorinţa de a stimula interesul pentru lectură al elevilor, acum când aceştia, atraşi tot mai mult de mijloace moderne, uită că, de fapt, cartea a fost şi este un bun de valoare, un tezaur în care se concentrează gândurile şi experienţa omenirii, pentru a se transmite urmaşilor. Elevul trebuie să ştie că doar cartea poate fi un prieten care îi învață multe şi le îmbogăţeşte sufletul. Cartea este una din marile bogăţii ale vieţii. Lectura ne introduce în viaţa celor care le-au scris şi astfel, devenim moştenitorii lor . În educarea şi instruirea elevilor, lectura ocupă un loc important. Acest lucru se observă la elevii cu o lectură suplimentară bogată, au cunoştinţe mai bogate şi posedă posibilităţi de expunere şi argumentare mai mari. Am dorit sa-i atragem pe şcolarii nostri în realizarea acestui proiect pentru a-i învăţa să-şi aleagă cărţile pentru lectură şi să procedeze corect atunci când citesc o carte. Consideram că nu este sufficient ca în citirea unei cărţi, micul cititor să înţeleagă numai acţiunea, ci să aprecieze şi frumuseţea imaginilor, a expresiilor artistice.

https://www.canva.com/design/DAFbgN_U4cE/_AiidkBOLqKvCLg_12phEA/view

https://www.canva.com/design/DAFbgN_U4cE/_AiidkBOLqKvCLg_12phEA/edit?analyticsCorrelationId=cf02119b-a9a0-4453-b879-a696f95f7ff6