Avantaje ale comunității virtuale de învățare:
- comunităţile de învăţare răspund unor nevoi individuale: multiculturalitate, pluralism, diversitate, adecvarea la specificul cultural, comunicarea la distanţă între persoane cu interese comune, adaptare la societatea şi economia cunoaşterii;
- Comunitatea virtuală de învățare permite transferul cunoaşterii implicite. Prin relaţiile informale dintre membri, comunităţile permit, pe de o parte, o învăţare sporită şi permanentă, iar pe de altă parte, o stăpânire şi dezvoltare superioară a cunoştinţelor;
- Comunitatea virtuală de învățare reprezintă un răspuns viabil pentru abordările socio-constructiviste în învăţare, predare şi evaluare, putând completa procesul educaţional cu elementele necesare unei activităţi de învăţare semnificative, eficiente şi eficace;
- organizarea activităţilor de învăţare în cadrul comunitatea virtuală de învățare încurajează implicarea elevului, favorizează creşterea nivelului motivaţional al acestuia şi în special a celei intrinseci, centrată pe dezvoltarea de cunoştinţe solide pe termen lung;
- „Internetul determină schimbarea naturii interacţiunilor, reconfigurarea spaţiului social” (Stone, 1992, apud Heckscher, 1994); calculatorul are potenţialul de a revoluţiona însăşi natura învăţării, devenind un veritabil mediu de manifestare şi de comunicare;
- utilizată ca instrument de comunicare, “tehnologia oferă oportunităţi pentru extinderea procesului învăţării dincolo de limitele unei săli de clasă, localitate sau ţară, favorizând dezvoltarea unei bogate game de comunităţi de învăţare formale sau informale” (Heckscher, 1994);
- sprijină şi încurajează achiziţia de cunoştinţe (Palloff şi Pratt, 1999): motivează elevii pentru învăţarea împreună; readuce pasiunea pentru explorarea de noi domenii în procesul educaţiei; promovează învăţarea prin colaborare creând o adevărată stare de sinergie; rezultatul final al cunoştinţelor acumulate şi împărtăşite este mult superior faţă de implicarea independentă, individuală cu materialul de studiu;
- puterea unei comunităţi de învăţare este superioară întrucât sprijină creşterea şi dezvoltarea atât intelectuală, cât şi personală a membrilor săi;
- învăţarea are, pe lângă latura individuală evidentă, şi o importantă componentă socială; noile tehnologii permit şi dezvoltarea de comunităţi virtuale de învăţare în care elevii pot accesa comunităţi de experţi din afara şcolii (Brown & Gray, 1995; Jones apud Grainne, 2007).
Dezavantaje ale comunității virtuale de învățare:
- utilizarea inadecvată a computerului poate izola elevul, (singurele) „configuraţii sociale permise de calculator pentru învăţare fiind: învăţarea cu, la, pe lângă şi prin calculator” (Crook, 1994, apud Grainne et al., 2007); în acest sens, există riscul ca o exacerbare a utilizării mediilor virtuale să afecteze negativ abilităţile sociale şi cele de comunicare orală, scrisă sau de gestiune a mediilor tradiţionale de informare;
- tehnologia poate facilita o învăţare autonomă, „dar mai degrabă individuală decât prin cooperare”, fapt care contrazice însăşi ideea de comunitate (Thomson, 1998, apud Grainne et al., 2007);
- cunoaşterea transmisă prin succesiuni de emailuri se pierde odată cu încetarea acestor schimburi în cazul în care nu se folosesc forumuri de discuţii (Burk, 2000);
- dacă aplicaţia software permite doar afişarea în ordine cronologică a succesiunii de mesaje, atunci regăsirea ulterioară a soluţiilor vechi la probleme similare este anevoioasă;
- indivizii din exterior interesaţi sau care întâmpină probleme noi nu au cunoştinţă despre comunităţile adhoc şi nu pot beneficia de expertiza acestora;
- atunci când un membru părăseşte comunitatea, cunoştinţele personale acumulate din experienţă nu vor mai fi disponibile celorlalţi;
- plecarea unor membri afectează reţelele informale, determinând dispariţia vechilor canale prin care comunicau membrii când întâmpinau o problemă;
- spre deosebire de locul de muncă unde este încurajată învăţarea prin colaborare, învăţământul se bazează preponderent pe „recunoaşterea performanţelor individuale în cadrul unui mediu competitiv, iar colaborarea între elevi este uneori etichetată ca trişare” (Kaye, 1992, apud Grainne et al., 2007). Procesul educaţiei a fost văzut mai degrabă ca o „încurajare la izolarea elevului” (Jones ,2007, apud Grainne et al., 2007), sau ceea ce învaţă elevul este „pasivitatea şi alienarea de sine şi faţă de alţii, iar cele mai fructuoase relaţii cu oamenii vor fi la fel de pasive şi impersonale ca şi interacţiunea solitară cu computerul” (Kreuger, 1989, apud Grainne et al., 2007);
- utilizarea  comunității virtuale în învățare în educaţie ridică serioase probleme de ordin etic ce ţin de barierele de acces pentru cei care nu dispun de echipamentul, cunoştinţele şi abilităţile necesare, conducând la accentuarea diviziunii digitale; la acestea se adaugă bariere afective precum percepţiile despre tehnologie, anxietăţi despre utilizarea acesteia;
- învăţarea prin colaborare vine în contradicţie cu tendinţa recentă către individualismul în reţea (Welmann 2003).