Prin proiectele desfășurate alături de parteneri din întreaga Europă, elevii noștri au avut oportunitatea de a învăța într-un mod interactiv, de a descoperi noi culturi și de a-și dezvolta competențele digitale, lingvistice și sociale.
Mulțumim tuturor profesorilor, elevilor și partenerilor europeni care au contribuit la această reușită!

Eticheta de Școală eTwinning ne motivează să continuăm să construim experiențe educaționale valoroase și să promovăm spiritul colaborării europene.

Proiectul reunește 28 de membri din Grecia, România, Lituania, Italia, Türkiye, Croația, Serbia și Republica Moldova, oferind copiilor cu vârste între 4 și 7 ani oportunitatea de a învăța prin colaborare, creativitate și joc.

Pornind de la cele șapte povești ale lui Elmer, copiii descoperă valori importante precum prietenia, cooperarea, empatia și acceptarea diversității culturale. În fiecare lună, activitățile sunt dedicate unei cărți și integrează metode inovatoare STEAM, artă și Inteligență Artificială, într-un mod atractiv și interactiv.
Prin activitățile colaborative și interacțiunile din TwinSpace, micii participanți își dezvoltă competențele digitale, sociale și lingvistice, construind punți de prietenie între țările europene.

Împreună colorăm educația europeană cu prietenie, creativitate și diversitate.

Împreună construim punți între culturi și deschidem noi orizonturi pentru educație!

                În universul fragil al învățării remediale, progresul nu este un grafic liniar, ci o suită de bătălii interioare câștigate. Când un elev se simte pierdut în spatele colegilor săi, o notă mică nu este doar o evaluare, ci o confirmare a eșecului. De aceea, monitorizarea progresului trebuie să înceteze să mai fie o simplă contabilitate a greșelilor și să devină o formă de atenție pedagogică plină de empatie. Umanizarea acestui proces înseamnă să transformăm „evaluarea” dintr-o sentință, într-o conversație despre creștere.
1. Schimbarea de paradigmă: De la „Ce nu știe” la „Cât a mers”
În mod tradițional, monitorizarea caută lipsurile. Într-o abordare umanizată, monitorizăm distanța parcursă.
• Evaluarea ipsativă: Nu comparăm elevul cu media clasei, ci pe elevul de azi cu cel de ieri. Dacă un copil cu CES, care refuza să deschidă caietul, a scris astăzi trei cuvinte, acela este un progres major care merită documentat și celebrat.
• Erorile ca ferestre către înțelegere: În loc să vedem greșeala ca pe un eșec, o privim ca pe un indicator de diagnostic. O eroare repetată ne spune unde „scârțâie” mecanismul de înțelegere, nu capacitatea copilului.
2. Instrumente cu „chip uman”
Pentru ca monitorizarea să nu fie percepută ca o supraveghere rigidă, putem folosi instrumente care să implice activ elevul în propria poveste de succes:
• Portofoliul micilor victorii: O mapă în care nu punem doar testele corectate, ci și lucrările de care elevul este cel mai mândru. Vizualizarea „drumului” parcurs îi oferă o doză vitală de motivație.
• Semaforul înțelegerii: O metodă vizuală simplă (verde/galben/roșu) prin care elevul își exprimă singur gradul de confort cu o temă. Aceasta elimină anxietatea notării și îi oferă voce.
• Feedback-ul „Sandwich”: Monitorizarea trebuie însoțită de un feedback specific: o apreciere sinceră, un sfat corectiv blând și o încurajare pentru pasul următor.
3. Răbdarea ca unitate de măsură
Fiecare copil are propriul său ceas interior. Monitorizarea umanizată înseamnă să avem răbdarea de a aștepta ca acel ceas să sune. Așa cum subliniază cercetările moderne, efortul depus de un elev în dificultate este adesea dublu față de al unui elev premiant. Monitorizarea noastră trebuie să fie martorul tăcut și constant al acestui efort, oferindu-i copilului sentimentul că este văzut și susținut.

Concluzie: Mai mult decât un dosar, o promisiune
La finalul zilei, monitorizarea progresului în învățarea remedială este despre reconstruirea demnității. Este promisiunea pe care o facem elevului: „Voi observa fiecare pas, oricât de mic, pe care îl faci și te voi ajuta să vezi că poți.” Nu monitorizăm doar competențe, ci vindecăm relația copilului cu propria sa capacitate de a reuși.

Referințe Bibliografice
• Dweck, C. S. (2017). Mindset: O nouă psihologie a succesului. Editura Curtea Veche. * Fundamentează importanța monitorizării efortului și a procesului, nu doar a trăsăturilor fixe, pentru a stimula creșterea.
• Hattie, J., & Clarke, S. (2020). Feedback-ul vizibil pentru învățare. Editura Trei. * Oferă strategii despre cum feedback-ul și monitorizarea transparentă pot transforma relația profesor-elev într-un parteneriat autentic.
• Tomlinson, C. A. (2020). Instruirea diferențiată în sala de clasă. Editura Didactica Publishing House. * O resursă esențială pentru adaptarea instrumentelor de monitorizare la nevoile specifice ale elevilor cu ritmuri diferite de învățare.

Prin activități creative, STEAM, jocuri, povești, mini-videoclipuri și produse digitale colaborative, copiii învață abilități pentru viață  într-un mod atractiv și adaptat vârstei lor.

Pe parcursul celor 6 luni de implementare, vor descoperii împreună:

- țări și steaguri europene
-peisaje și monumente celebre
- saluturi în diferite limbi
- rețete tradiționale
- valori precum prietenia, cooperarea și respectul

Împreună învățăm, explorăm și construim Europa, pas cu pas, într-un mediu sigur de învățare: platforma eTwinning.

Se spune că pe 30 ianuarie sărbătorim „Ziua Nonviolenței în Școală”. Sună oficial, poate puțin cam rigid, nu? Dar dacă am privi dincolo de denumirea din programă, am vedea că această zi nu este despre reguli, ci despre noi. Despre nodul în gât pe care îl ai când cineva râde de tine pe hol și despre curajul imens de a nu răspunde cu aceeași monedă.
Violența nu e mereu un pumn
Cei mai mulți dintre noi știm că bătaia nu e o soluție. Dar violența are forme mult mai șlefuite astăzi. E în cuvântul aruncat „în glumă” care pe celălalt îl doare, e în privirea superioară când un coleg nu știe răspunsul la tablă sau în excluderea cuiva din grupul de WhatsApp doar pentru că e „altfel”.
Aceste gesturi mici sunt cele care ne fac să venim la școală cu strângere de inimă. Și tot ele sunt cele pe care avem puterea să le schimbăm.
Școala ca a doua casă (la propriu)
Petrecem aici mai mult timp decât cu propriile familii. De ce am vrea ca acest spațiu să fie unul de luptă? Nonviolența nu înseamnă să fim toți cei mai buni prieteni – e nerealist. Înseamnă însă să înțelegem că fiecare dintre noi duce o bătălie despre care ceilalți nu știu nimic. Colegul care pare arogant poate e doar timid, iar cel care deranjează orele poate are nevoie doar de atenție.
Puterea de a fi cel care „se oprește”
E ușor să fii agresiv. E instinctiv să jignești când ești jignit. Dar e nevoie de o forță interioară uriașă să fii cel care rupe lanțul. Să fii cel care spune: „Hei, nu e ok ce facem”, atunci când toată clasa râde de cineva.
Gandhi, în memoria căruia a fost aleasă această zi, spunea că nonviolența este arma celor puternici. Și avea dreptate. Îți trebuie mult mai mult „mușchi” la inimă să ierți, să ajuți sau pur și simplu să taci când ești provocat, decât să lovești.
Un pact între noi
Astăzi, n-ar trebui doar să facem postere colorate pe care să le uităm în dulap. Ar trebui să ne promitem că școala noastră va fi locul unde putem greși fără să fim umiliți și unde putem fi noi înșine fără să ne fie teamă.
Haideți ca de mâine să nu mai fim doar colegi de bancă, ci să fim acei oameni care fac viața celor din jur un pic mai ușoară. Un „bună” spus cu sinceritate sau un loc oferit lângă noi la cantină pot însemna, pentru cineva, întreaga lume.