Semințele vieții pe Pământ? Poate… Oricine privește cerul într-o noapte senină, poate fi martorul unui cunoscut fenomen luminos, numit în popor "stea căzătoare". Astfel, la un anumit moment, se iveste pe cer un punct luminos, ca o stea, ce pare că se desprinde de pe bolta cerească deplasîndu-se cu mare viteza vreme de cîteva clipe, după care se stinge. Într-un singur an se înregistreaza aproape 4 miliarde de astfel de "stele cazatoare"! Ele sunt de fapt corpuri minuscule, ce nu depasesc de regulă câteva grame, fiind corpurile cele mai numeroase din sistemul nostru solar și care circula în jurul Soarelui, având traiectorii distincte. În mersul lor, aceste corpuri întâlnesc Pământul și pătrund cu mare viteza în atmosfera terestră, dând naștere la respectivul fenomen luminos, denumit meteor, corpul cosmic numindu-se meteorit. Meteoriții sunt obiecte de proveniență spatială ajunse pe suprafața Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoriților; bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi. Culoarea luminii pe care o produc meteoriții depinde de compoziția lor chimică. Diferitele chimicale din meteoriți produc culori diferite pe măsură ce ard în timp ce intră în atmosfera Pământului. lată exemple ale căror element chimic provoacă o anumită culoare: Portocaliu-galben — sodiu; Galben — fier; Albastru-verde — magneziu; Violeta — calciu; Roșu — azot atmosferic și oxigen. S-a descoperit că viteza cu care meteoritul intră în atmosfera Pământului poate afecta și culoarea. Cu cât un meteorit se mișcă mai repede, cu atât culoarea poate apărea mai intensă. Există o categorie interesanta a acestor meteoriți, curenții meteoritici, cei care dau naștere la "ploile de stele".Dacă dimensiunile lor sunt mari, meteoriții provoacă fenomene luminoase deosebite, cunoscute sub numele de bolizi. La înălțimea de 2000-3000 kilometri de suprafața Terrei, corpurile meteoritice pătrund în straturile superioare ale atmosferei, extrem de rarefiate. Atingind treptat regiunile dense ale atmosferei, frecarea cu mediul gazos al acesteia devine extrem de intensă. Atât corpul meteoritic, cât și aerul din jurul său, încep să se încingă. Comprimarea puternică a particulelor de aer din fața meteoritului, ce nu au timpul necesar să se dea la o parte, formează o adevărată pernă de aer. La inaltimea de 100 kilometri temperatura suprafetei corpului ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fața sa, datorită presiunii mari, ajunge la temperaturi de mii și zeci de mii de grade. Are loc o evaporare intensă, corpul consumându-se rapid. Particulele de aer, amestecate cu materia meteorică evaporată și ionizată, formează o sfera incandescentă, vizibila de pe Pamânt. La altitudinea de 50-70 kilometri cea mai mare parte a materiei meteoritului este evaporată și pulverizată. Fenomenul luminos dureaza între citeva fracțiuni de secundă si câteva minute. O frumoasă legendă referitoare la meteoriți a fost prezentată de ilustrul popularizator al astronomiei în țara noastră, Victor Anestin. În lucrarea sa "Cometele, eclipsele și bolizii ce s-au observat în România intre 1386 si 1853" (Bucuresti 1912), el scria: "în privința bolizilor e interesant să-i punem în legatura cu o credinta foarte răspândită în poporul nostru asupra «deschiderii cerului». Astfel, poporul nostru crede ca în noaptea de Bobotează și în noaptea de Sfântul Andrei se deschide cerul. Nu se putea ca această credință să nu-și aiba izvorul in vreun fenomen astronomic și singurul fenomen care ar putea tălmăcii aceasta credintă în deschiderea cerurilor este numai apariția bolizilor".