Comprimarea puternică a particulelor de aer din fața meteoritului, ce nu au timpul necesar să se dea la o parte, formează o adevărată pernă de aer. La inaltimea de 100 kilometri temperatura suprafetei corpului ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fața sa, datorită presiunii mari, ajunge la temperaturi de mii și zeci de mii de grade. Are loc o evaporare intensă, corpul consumându-se rapid. Particulele de aer, amestecate cu materia meteorică evaporată și ionizată, formează o sfera incandescentă, vizibila de pe Pamânt. La altitudinea de 50-70 kilometri cea mai mare parte a materiei meteoritului este evaporată și pulverizată. Fenomenul luminos dureaza între citeva fracțiuni de secundă si câteva minute.
O frumoasă legendă referitoare la meteoriți a fost prezentată de ilustrul popularizator al astronomiei în țara noastră, Victor Anestin. În lucrarea sa "Cometele, eclipsele și bolizii ce s-au observat în România intre 1386 si 1853" (Bucuresti 1912), el scria: "în privința bolizilor e interesant să-i punem în legatura cu o credinta foarte răspândită în poporul nostru asupra «deschiderii cerului». Astfel, poporul nostru crede ca în noaptea de Bobotează și în noaptea de Sfântul Andrei se deschide cerul.
Nu se putea ca această credință să nu-și aiba izvorul in vreun fenomen astronomic și singurul fenomen care ar putea tălmăcii aceasta credintă în deschiderea cerurilor este numai apariția bolizilor".