De ce metoda Puzzle? Piesă cu piesă prin efort propriu după un algoritm exersat în timp se conturează schema lecției, ceea ce presupune vreo 3 ore. Ceea ce se făcea și aplica înainte la orice disciplină, ca absolventă a unui liceu pedagogic, astfel o oră era pentru predat, o oră pentru recapitulat și o oră pentru exersat. Acum într-o oră le faci pe toate și te mai miri de ce nu-și formează elevii competențele de învățare?  De vină este tot profesorul care are acea planificare, dar cu o oră sau două pe săptămână la atâtea conținuturi câte oferă programa, noi ne facem că personalizăm planificarea ca să dea bine în statistici că doar este moștenită, nu?

      La această metodă elevii sunt împărțiți pe grupe și au câte o sarcină ce bifează punctul din schemă. De exemplu la clasa a VII-a la ,,Tiroidă,, elevii știau următorul algoritm, exersat în ceea ce privește o glandă endocrină:

1. Localizare

2. Caracteristici

3. Alcătuire

4. Hormonii secretați și rolul lor

5. Disfuncții determinate de hipo și hipersecreția de hormoni tiroidieni

     În funcție de aceste puncte se împart și elevii în 5 grupe. Ei au la dispoziție diverse resurse avizate, inclusiv manualele alternative care sunt avizate de minister și este normal să le utilizezi la ore obligatoriu că altfel de ce ar mai fi avizate? Tot n-am înțeles faza cu neutilizarea manualelor obligatoriu la clasă, dacă au acordul ministerului.

      După ce fiecare echipă realizează sarcina ei, câte un reprezentat va scrie, sub îndrumarea profesorului, acesta fiind și rolul lui în contextul actual al societății, nu un telespeaker al informației, unde câte un elev se gândește ce a mai făcut youtuberul lui preferat, în dreptul sarcinii lui pe tablă informațiile găsite. Dacă nu au timp într-o oră, materialul poate fi îmbunătățit, și apoi a doua oră vor realiza schema pe tablă, realizându-se puzzle-ul, adică schema. Ar trebui să fie și o oră de recapitulare, evaluare, dar ....

      Și astfel pas cu pas, piesă cu piesă, prin efort propriu, după ce cunosc algoritmul de lucru, însușit la hipofiză, elevii vor realiza PUZZLE-ul, schema lecției la TIROIDĂ.

        VĂ MULȚUMESC.

Dar în acest an 2025-2026?

         Ieri s-a afisat lista cu proiectele ajunse in finala Creatori de educatie. Din cele 460 de proiecte doar 150 sunt in finala, conform celor comunicate pe facebook-ul Proiectul CRED.

Ma bucur de faptul că și proiectul meu a fost ales.

Este un proiect de suflet, în care am reușit ca elevi, care nu vorbeau și nu se implicau la ore, să se schimbe, să aibă inițiativă, să nu lipsească de la ore. Este un proiect care deschide modele de viață, de reușită pentru copii, implicându-se.

Este un model ce presupune lucrul în echipă, deoarece se bazează pe teoria inteligențelor multiple ale lui Gardner, realizându-se lucrul diferențiat, dar în echipă.

     Dacă vă place și d-voastră și împărtășiți cu mine aceleiași credințe, vă rog să-mi votați proiectul, accesând linkul de mai jos și apoi să urmași pașii!

Vă mulțumesc!

https://www.creatorideeducatie.ro/concurs/arta-si-miscare-in-lumea-stiintelor/

            Actuala generație este dependentă de tehnologie și pandemia, fără să vrea, a venit în întâmpinarea acestei dobândite nevoi. Profesorii au descoperit și lucruri uimitoare, prin propria autoperfecționare, din numeroasele tutoriale care au venit spre ajutorul lor. Pe această cale mulțumesc tuturor binevoitorilor care ne-au deschis această cale spre a face orele colorate în această dramatică perioadă.
             Am învățat  din tutoriale cum să realizez cărți electronice, cu imagini dinamice, cum să creezi diferite joculețe pentru ca elevii să înțeleagă mai bine noțiuni, fenomene, procese. Elevii au putut viziona filmulețe cu experimente care nu pot fi făcute la oră pentru că necesită materiale costisitoare, timp. Bineînțeles că nu se poate niciodată înlocui sala de clasă cu privitul activ pe dispozitive, dar nu stăm pe loc. Mintea noastră este în continuă mișcare prin diversitatea acestor aplicații prin care se creează conexiuni neuronale pentru a exista, a se dezvolta. Unii elevi și-au adus aminte de copilărie, rezolvând și creând puzzle, alții au început să rezolve teme, editând paginile și rezolvând exerciții fără a mai pierde timpul scriind. Ce-i drept, nimic nu se compară cu scrisul de mână, dar când ai n teme, poți să le rezolvi într-un timp mai scurt pentru a avea posibilitatea și de a te relaxa. Cei mai mulți și-au găsit mulțumirea prin rezolvarea unor exerciții, la care feedbackul era imediat.
            Chiar dacă pentru profesori volumul de lucru s-a dublat, triplat, nimic nu se compară cu bucuria  elevilor de a aștepta cu nerăbdare noua lecție. Nici nu postez bine pe classroom lecția următoare, pentru că îmi iau toate măsurile să nu am surpriza de a rămâne fără internet, sau alte probleme tehnice, că deja mă anunță că de-abia așteaptă să-mi prezinte tema. Mă bucură mult faptul că le pot stârni curiozitatea de a căuta, de a descoperi lucruri noi! Cred că rolul profesorului nu mai este de a veni în fața elevilor spre a-și ține discursul, ci de a le facilita determinarea de a căuta, de a descoperi elevii înșiși lucruri noi. Din păcate, mai există astfel de mentalitate, dar societatea s-a schimbat. Nu mai sunt generațiile care să te asculte dacă nu le insufli această atitudine de a-i face pe elevi să te asculte. Aceste generații sunt bombardate de informații, de aceea tu ca profesor trebuie să le stârnești curiozitatea de a-și găsi cunoștințele precum un puzzle.
            Orele suplimentare din fața calculatorului îmi sunt recompensate doar cu mulțumirea sufletească a acestor scumpi copii! Pozele vorbesc de la sine. Sincer, dacă aș avea prin minune bucuria reîncarnării unei noi vieți, sigur, fără ezitare m-aș face profesor.

          Ca să nu regret ceea ce Petre Țuțea mărturisea: "Mi-ar fi plăcut sa fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul se aseamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobila de lux."

        VA MULTUMESC.

https://www.didactic.ro/materiale-didactice/optional-integrat-calatorie-in-lumea-stiintelor

V-am atasat doar o schita, daca as putea sa o numesc asa, cu permisiunea d-voastra.

Multumesc.