STIMULAREA LECTURII

                                                                                                     PROF.OCHIAN IULIA-MARINELA
                                                                                                      COLEGIUL AUTO”TRAIAN VUIA” TG-JIU

Motto: „ Cartea este o făgăduinţă, o bucurie,  o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.”  ( Tudor Arghezi)

Vorbele pline de înţelepciune ale marelui nostru poet – o sinteză a lumii fascinante a cărţilor, o pledoarie pentru ce ar trebui să fie cartea în sufletele tuturor - ne amintesc cât de plăcut este să citeşti o carte , să evadezi din tumultul activităţilor zilnice şi să te refugiezi pentru un timp în lumea făurită de propria imaginaţie.
Cartea şi lectura trebuie să ocupe un loc deosebit în viaţa fiecărui elev , iar profesorului de limba româna îi revine datoria de a apropia sufletul inocent al elevului de paginile cărţilor. Dacă” o lectură plăcută este tot aşa de folositoare sănătăţii noastre ca şi exerciţiile fizice’’( Kant, sec. al  XVII- lea), atunci trebuie să găsim o cale pentru a ne antrena zilnic.
Citirea unei cărţi reprezintă o dovadă de mare responsabilitate , deoarece lectura este principalul instrument în însuşirea unei limbi mai bogate, a unei exprimări elevate , nuanţate şi este un mijloc de a ne concretiza ideile, gândurile si trările.  Din păcate, elevii generaţiei actuale manifestă un tot mai vizibil dezinteres faţă de lectură, cartea facând parte din ce în ce mai puţin din viaţa omului modern. Lipsa interesului faţă de lectură nu este un fenomen ivit pe neaşteptate, fiind explicabilă prin coordonate ce ţin de natura evidenţei. Astăzi, computerul şi televizorul reuşesc să ofere mult mai mult decât o făcea până acum lucrarea tipărită, realitatea virtuală cucerind şi îndepărtând tot mai mult de filele cărţilor.
Pentru reducerea acestui fenomen, şcoala ca instituţie- cheie joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţilor şi, implicit, de lectură. Cartea trebuie să devină părtaşă în viaţa copilului de la cea mai fragedă vârstă.  Ea îi ajută pe copii să parcurgă drumul cunoaşterii de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul cărţii, copilul descoperă instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea inconjurătoare, ea însăşi o lume.
Educatorii trebuie să le dezvolte elevilor „ gustul pentru lectura „, o cerinţă didactică importantă fiind preocuparea permanentă a cadrelor didactice pentru realizarea contactului direct al copiilor cu lumea operelor literare.  Problema îndrumării lecturii şcolare este extrem de importantă , deoarece în anii de formare intelectuală , tânărul cititor trebuie orientat în mulţimea de opere literare care îi stau la îndemână, căci unele cărţi sunt contraindicate din cauza inaccesibilităţii la o anumită vârstă, iar contactul eşuat cu o carte îşi poate pune amprenta în viitor pe calitatea lecturii.  Absenţa unei lecturi susţinute e evidentă în vocabularul lacunar, în comportament, în gândire şi chiar într- o înclinaţie spre violenţa limbajului. Tocmai de aceea  e nevoie , mai mult ca oricând , să ridicăm bariera dintre copil şi carte, iar indepărtarea elevului de lectură trebuie să fie un semnal de alarmă.
Mijloacele pentru cunoaşterea preferinţelor elevilor sunt diverse şi variate, de la cele generale( ancheta, sondajul) până la cele individuale ( convorbiri cu elevii, cu profesorii clasei sau cu părinţii , examinarea fişei de cititor de la biblioteca şcolii etc. )
La orele de limba şi literatura română, elevul nu citeşte pentru a şti să citească , ci pentru a descoperi informaţiile necesare unei bune comunicări,  unei culturi generale, dar mai ales realizării spirituale. Observarea sistematică a activităţii elevilor oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia.
Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care timpul nu mai are răbdare cu noi, există şi elevi care găsesc în interiorul lor dorinţa de a citi. De aceea, profesorul de limba româna are un rol important în a- i stimula, a găsi în permanenţă noi metode de a- i incita la lectură ; desigur, totul trebuie să pară un joc, destindere şi relaxare: a citi de dragul de a citi.
Formarea unei atitudini pozitive faţă de lectură reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante şi mai grele ale disciplinei limba şi literatura română. În vederea trezirii interesului elevilor pentru lectură se impun diferite activităţi şi metode:
• Alegerea textelor în concordanţă cu orizontul de aşteptare al elevilor;
• Entuziasmul profesorului când citeşte;
• Valorificarea lecturii inocente;
• Transpunerea textelor literare în alt limbaj : mimă, joc de rol, pantomimă, dramatizare;
• Utilizarea metodelor interactive;
• Însoţirea activităţilor de citire cu cele de scriere;
• Parteneriate  şi activităţi comune cu biblioteca;
• Întâlnirea cu scriitori şi critici literari ;
• Dramatizarea unor texte cunoscute;
• Organizarea unor cenacluri literare, a unor şezători şi concursuri etc;
Competenţa măsoară  cunoştinţe şi abilităţi însuşite în procesul de învăţare, aplicare a materiei curriculare la limba şi literatura română şi în acest sens se impune utilizarea metodelor interactive capabile a transforma elevul in participant activ al lecturii. E bine să urmărim transformarea lectorului inocent în lector competent, avizat, însetat de lectură şi de cunoaştere.
1. Lista de lecturi – este metoda ce porneşte de la întrebarea Care e cartea pe care  aş şi de cunoaştere.dori să o citesc/ să o recitesc şi de ce tocmai pe aceasta?
  Se notează titlurile sugerate de elevi pe foi de flipchart şi se constituie o listă de lecturi.
Lista de cărţi e o metodă utilă în stârnirea interesului pentru lectură suplimentară, elevul având posibilitatea să aleagă pentru sine şi pentru colegi cărţi pe care el le consideră captivante, motivându- şi alegerea în funcţie de elementele paratextuale oferite de listă şi de experienţa proprie.
2. Semnul de carte-  după lectura interiorizată a textului,  li se cere elevilor să completeze un semn de carte care să conţină 5 sarcini de lucru : notaţia primei reacţii la lectură , notarea ideii reţinute, a unei nedumeriri sau a unei  întrrebări stârnite de text, a unui titlu de carte de care îşi amintesc în timpul lecturii, a cărţii pe care ar fi ales- o ei pentru a ieşi din labirint.
3. Copacul valorilor-  se desenează un copac al eroilor , pe frunze se scrie numele eroului, iar pe fructe , valorile după care se manifestă. Este o metodă care îi ajută să descopere şi să conştientizeze valorile personajelor.
4. Anticipări : reprezintă o metodă la care elevii lucrează pe grupe sau individual. Pornind de la titlul textului, elevii fac predicţii în legătură cu tema textului, folosind jumătăţi de pagini ce vor fi revăzute după parcurgerea textului. Cei ce au dat răspunsuri apropiate de tema textului îşi vor motiva opţiunea. Rolul profesorului este de îndrumător , încurajând pluralitatea răspunsurilor, creând o atmosferă propice discuţiei, respectând autonomia şi opiniile elevilor etc.
5. Metoda cadranelor- se împarte tabla în 4 părţi şi se dau elevilor următoarele cerinţe : în primul cadran să realizeze un desen al personajului , în cadranul al doilea sa noteze sentimentele trezite de personaj, în al treilea cadran , să dea un sfat personajului, iar în ultimul, să dea un alt nume personajului, pornind de la trăsăturile acestuia.
6. Posterul-  copiii au sarcina de a realiza un poster cu prezentarea figurată a conţinutului desprins din text.
7. Prelungirea prin scriere- activitatea se poate organiza pe echipe, fiecare echipă având ca sarcină de lucru să compună un text care să se inscrie în logica operei, de exemplu: să conceapă un capitol suplimentar, o scrisoare adresată de un personaj altui peronaj sau chiar adresată de cititor personajului principal.
8. Produsul actrivităţii : după parcurgerea unui text, se poate concepe un poster, un cântec, un dans , pantomimă, planşe ilustrative , un afiş, o machetă etc.
9. Pentru captarea atenţiei, ca element de divertisment, se poate aşeza o fotografie a unui pisoi ce cască. Este elevul plictisitcareebuie convins că lectura este cea mai bună alternativă a plictiselii.
10. Roluri acordate cititorilor- presupune regruparea clasei în grupuri de câte 4- 5 elevi şi de la care se aşteaptă să citească aceeaşi carte , jucând mai multe roluri : animatorul, lămuritorul, ilustratorul, regizorul, cercetătorul, magicianul cuvintelor , sintetizorul.
Un exemplu de bune practici poate fi aplicat asupra baladei populare” Toma Alimoş”, text inclus în manualul clasei a VI- a . Dintre metodele moderne , cu caracter interactiv , se pot folosi :
 ccompletarea cvintetului
Elevilor li se cere să răspundă la 5 itemi: 1. Personajul principal al operei studiate
                                  2 .Scrie un cunt care exprimă sentimentele tale faţă de personaj
                                   3. Enumeraţi două adjective care descriu personajul.
                                       4. Enumeraţi trei  verbe care exprimă acţiuni ale personajului principal.
                                   5. Notează un cuvânt care exprimă esenţa personajului.
 mmetoda cadranelor:  se împarte tabla in 4 părţi şi se cere elevilor să formuleze răspunsuri pentru fiecare cadran , după ce în prealabil au fost grupaţi:
    1  Realizaţi în primul cadran un desen al personajului.
    2. În cadranul II, notaţi sentimentele trezite de personajul principal.
          3. În cadranul III, daţi un sfat personajului principal.
          4. În cadranul IV, daţi un alt nume personajului principal pornind de la trăsăturile sale.
 P                                 prelungirea prin scriere- metodă  prin care elevii sunt puşi în faţa unor teme de reflecţie, cum ar fi : Realizati un alt deznodământ al operei; reflectaţi asupra destinului ales de voi şi comparaţi- l cu cel ales de autorul anonim.
 S              semnul de carte
Elevii vor întocmi un semn de carte care presupune răspunsurile la întrebări de tipul:
                  1. Care a fost prima reacţie la lectură?
            2. Ce idee aţi reţinut din prima lectură?
3.Aţi avut nedumeriri sau întrebări stârnit de text?
                  4.Lectura acestui text vă aminteşte un alt titlu de carte?
În final, elevii pot primi teme de casă , cum ar fi : Imaginaţi- vă că întâmplările nu se termină aici, ci continuă cu alte fapte.
                                                    
După toate aceste consideraţii, mi- aş permite câteva propuneri menite să stimuleze interesul elevilor pentru lectură,să relizeze o punte între elevi şi cărţi, o transformare a lecturii din constrângere în pasiune:
-ar fi util ca autorii manualelor alternative să aleagă texte adecvate nivelurilor de dezvoltare emoţională şi intelectuală a elevilor:
-este necesar ca fiecare profesor să îşi fundamenteze activitatea pe lectură aprofundată( obligatoria), suplimentară şi particulară. Independent de tipul de lectura, profesorul va avea în vedere declanşarea unor activităţi necesare oricărui mod de lectură.
       - pentru realizarea sarcinii de apropiere de lumea literaturii, de a- i ajuta să deprindă gustul   cititului este recomandabil alegerea textelor literare atractive, accesibile, variate , texte care produc curiozitatea şi stârnesc idei, îmbogăşesc experienţa de viaţă şi cea culturală.
Miron Costin sublinia că nu există un ideal nobil la fel ca “cititul cărţilor’’, de aceea elevii trebuie să înţeleagă că a citi o carte înseamnă a pătrunde într- un univers de gânduri ,  idei şi sentimente ce îmbogăţesc mintea şi sufletul.
În final,  aş putea spune că lectura trebuie să realizeze şi ea un deziderat formulat din vechime:”  Să nu îi educăm pe copii pentru lumea de azi. . Acestă lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.  Atunci să îi învăţăm să se adapteze”. (Maria Montessori). O doză mare de perseverenţă şi un ocean de dragoste vor putea modela munca dascălului , deoarece prin dragoste , el este chemat să crească şi să educe Omul, iar lectura este şi ea o fărâmă din tot ce reprezintă munca dascălului, vizibilă şi capabilă să străbată berierele timpului .

Bibliografie:
         1..Valeriu Marinescu –  Predarea, învăţarea limbii şi literaturii române în gimnaziu, Editura   Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
2.  Corneliu Crăciun – Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, 2004
3. Nicolae Eftenie-  Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, 2008