Modalități ineficiente de comunicare

                                                                         PROF. OCHIAN IULIA-MARINELA
                                                                         COLEGIUL AUTO TRAIAN VUIA TG-JIU

     Comunicarea  este caracteristica cea mai importantă a omenirii și cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor prin care ei sunt capabili să-și facă cunoscute dorințele, ideile și sentimentele.
         Blocajele comunicării pot avea o asemenea intensitate, încât între informația transmisă si mesajul perceput să existe diferențe vizibile. Comunicarea ineficientă cauzează singurătate, conflicte, probleme în familie, insatisfacții profesionale, stres psihologic, boli fizice.
       Factorii care pot face comunicarea mai puțin eficientă, sau chiar să eșueze complet sunt:
- diferențe de percepție – modul în care noi privim lumea este influențat de experiențele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, nationalități, culturi, educatie, ocupatie, sex, temperament etc. vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile in diferite moduri; 
- concluzii grăbite – deseori vedem ceea ce dorim  să vedem și  auzim ceea ce dorim să auzim, evitand să recunoaștem realitatea în sine;
- stereotipii – riscul de a trata diferite persoane ca și când ar fi una singură;
- lipsa de cunoaștere – este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o educație diferită de a noastră, ale cărei cunoștințe în legătură cu un anumit subiect în discuție sunt mai reduse;
-lipsa de interes a interlocutorului față de mesaj;
- dificultăți de exprimare;
- emoțiile puternice atât ale emițătorului cât și ale receptorului;
- lipsa de încredere a interlocutorilor;
- personalitatea – diferențele dintre tipurile de personalități (ciocnirea personalităților) pot cauza probleme de comunicare, dar și, propria noastra percepție a persoanelor din jurul nostru este afectată.
Potențialele bariere  de comunicare nu depind numai de noi, respectiv receptor și emițător, ci și de condițiile de comunicare, pe care trebuie să le cunoaștem și să le controlăm pentru ca procesul de comunicare să capete șansa de a fi eficient.

        In raporturile interumane E. Limbos identifică patru tipuri de bariere personale care blocheaza comunicarea:

* bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori si lipsa cadrelor de referință, condiționarea și manipularea prin mass-media, prejudecățile, diferențele culturale);
* bariere cauzate de frică (înfruntarea, agresivitatea, principiul competiției, rezistența la schimbare, lipsa încrederii în sine);
* bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric, necunoașterea propriei persoane, sentimentul de incompetență sau ineficiență, lipsa de obiectivitate și realism, pasivitate excesivă);
* bariere referitoare la relațiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de autenticitate, izolare).

       Leonard Saules consideră că în procesul de comunicare pot interveni:

* bariere de limbaj (aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea emoțională a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute și rutina influențează receptivitatea, dificultăți de exprimare, etc);
* bariere de mediu (climat de muncă necorespunzător, folosirea de suporturi informaționale inadecvate, etc);
* bariere de concepție (existența presupunerilor, exprimarea cu stângacie a mesajului de către emițător, concluzii pripite asupra mesajului, lipsa de interes a receptorului față de mesaj).

          Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în realizarea procesului de comunicare:

* bariere de ordin emotional (teama de a nu comite greșeli, neîncrederea față de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gândire, dependența excesivă de opiniile altora, etc);
* bariere de ordin cultural (dorința de a se conforma modelelor sociale, dorința de apartenență, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc);
* bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge între cauză și efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, îngustarea excesivă a punctului de vedere).
      Exprimarea sentimentelor este esențială în fiecare relație mai ales în relația părinte - copil .
Exemple de modalitati ineficiente de comunicare :
•        Critica - ,, Tu esti de vină – ești singurul vinovat pentru dezastrul în care te afli."
•        Etichetarea - ,, Ești exact ca toți ceilalti .Toți sunteți niște insensibili."
•        Lauda evaluativă - ,,Întotdeauna ai fost o fată bună! Nu-i așa că mă vei ajuta la examen ? "
•        Oferirea de sfaturi -,,Asta-i foarte ușor de rezolvat ! În primul  rând,... . "
•        Folosirea excesivă sau nepotrivită a întrebărilor - ,, Când s-a întâmplat asta ?"
•        A da ordine - ,, Fă-ți tema imediat ! "
•        Amenințări - ,, Incetează imediat sau ... "
•        Moralizarea - ,, Ar trebui să ... "
•        Abaterea - ,, Nu te mai gândi la ce s-a întâmplat. Hai să vorbim despre ceva mai plăcut."
•        Argumentarea logică impusă-,,Uite cum stau lucrurile: dacă nu ai fi cumparat X, ai fi putut merge vara aceasta la mare” .