Nu contest ideea de bază, aceea a unei săptămâni de învăţământ alternativ. De asemenea este de apreciat efortul acelor cadre didactice  de a face din această săptămână ceva cu adevărat util. Cu toate acestea nu pot să nu remarc faptul că anumite premise au fost greşite şi din această cauză , cel puţin la liceu, totul s-a transformat într-o mare pierdere de vreme.

Se porneşte de la ideea că toate cadrele didactice sunt persoane creative, pline de energie, dornice să îşi manifeste talentele pedagogice într-un cadru mai relaxat decât cel obişnuit. În realitate, cei care propun activităţi atractive o fac tot timpul anului. Cei care fac activităţi altfel cu lelevii au făcut-o şi o vor face în mod constant. Rămâne însă un număr destul de mare de profesori care din motive subiective sau obiective nu pot face nimic altceva. Au învăţat un ritual al orei de care nu pot să se desprindă - făcut prezenţa, ascultat 3 elevi, predat materie, dacă mai e timp, cinci minute moralizatoare. Aceştia nu vor putea ieşi din tipar. mai sunt aei colegi care nu pot să-şi ţină elevii în clasă sau/şi care nu-şi ţin orele, ci îi lasă în faţa unui calculator, obţinând astfel liniştea. Aceştia au curajul să propună altceva?

Înainte de acestă săptămână inspectorul şcolar general şi-a exprimat dorinţa, visul, ca cercetăşia să fie o componentă tot mai importantă a activităţilor extraşcolare sau din aeastă săptămână atipică. Fosta elevă, fetiţă, din mine a avut reacţia de neplăcere. Urăsc şi acum acea camaraderie a grupului, obligaţia de a merge în grup, de a te preface că mori de încântare să participi la socializarea cu de-a sila şi să accepţi aroganţa şi chiar agresivitatea acelor lideri de grup. Fiecare dascăl a proiectat propriile aspiraţii, dar o serie de constrângeri nu permit realizarea "aşa cum vreau eu".  Fiecare profesor trebuie să aibă un număr de ore corespunzător celor curente. Dar dacă niciun elev nu vrea să participe la ceva alături de acel profesor?  S-a înţeles din păcate că toate activităţile trebuie să fie ceva gen vizite la muzee, zoo, grădini botanice, toţi au propus filme, au propus curăţenii de primăvară etc, dar eficienţa lor este nulă. Se va spune că e vorba de coeziunea colectivului. Atunci trebuie făcută la momentul potrivit.

Mărturisesc că nu sunt genul de om "sufletul petrecerii". Sunt respectată ca profesor pentru munca mea constantă de la clasă şi pentru alte însuşiri decât cele de animator cultural sau de organizator de festivităţi aducătoare de adeverinţe. Cum să mă transform pentru o săptămână în ceva ce nu sunt? O fi vorba de perfecţonare şi autodepăşire, dar falsitatea acestor activităţi mai degrabă mă demobilizează complet.

Pentru anul viitor, pentru că ştiu că nu vom scăpa de această activitate, îmi propun o altfel de organizare, măcar câţiva să avem ceva folos de pe urma ei.