Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate în viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja în unele ţări se extinde învăţământul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul însă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datărându-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu "nestresant.". Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la întârzierea sau chiar probleme mari în dobâbdirea altor aptitudini. Din contră, în alte medii se încurajează socializarea, munca în echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea în societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul în care ajung. Există în fiecare colectiv un "ţap ispîşitor", un "lider"-şmecher al grupului, astfel încât pentru unii elevi grupul poate însemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă în paralel cu încurajarea performaţei într-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii în legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave în alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite în vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.
De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului în timpul orelor până când s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea câtva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi îi oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uitându-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava în timp, până când subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. Înlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi în creştere. O altă direcţie este întoarcerea la tradiţie în sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii în natură, a încurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.
Părinţii înşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris în caiet, că ora în care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, "nu se vede nimic". Întotdeauna va fi ceva de genul :"Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie."
În concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă într-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important în societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redobândi acest rol în următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie câteva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urmând ca societatea să valideze anumite variante. Într-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare întotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.
]]>Singura certitudine este că vor exista în continuare discuţiile despre necesitatea ca şcoala să răspundă nevoilor formabililor, respectiv nevoilor societăţii. În rest, vom fi pro şi contra individualizăţii, a colectivismului, a informatizării sau a reântoarcerii la natură.
Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate în viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja în unele ţări se extinde învăţământul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul însă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datărându-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu "nestresant.". Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la întârzierea sau chiar probleme mari în dobâbdirea altor aptitudini. Din contră, în alte medii se încurajează socializarea, munca în echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea în societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul în care ajung. Există în fiecare colectiv un "ţap ispîşitor", un "lider"-şmecher al grupului, astfel încât pentru unii elevi grupul poate însemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă în paralel cu încurajarea performaţei într-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii în legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave în alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite în vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.
De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului în timpul orelor până când s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea câtva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi îi oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uitându-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava în timp, până când subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. Înlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi în creştere. O altă direcţie este întoarcerea la tradiţie în sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii în natură, a încurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.
Părinţii înşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris în caiet, că ora în care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, "nu se vede nimic". Întotdeauna va fi ceva de genul :"Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie."
În concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă într-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important în societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redobândi acest rol în următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie câteva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urmând ca societatea să valideze anumite variante. Într-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare întotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.
Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate în viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja în unele ţări se extinde învăţământul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul însă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datărându-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu "nestresant.". Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la întârzierea sau chiar probleme mari în dobâbdirea altor aptitudini. Din contră, în alte medii se încurajează socializarea, munca în echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea în societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul în care ajung. Există în fiecare colectiv un "ţap ispîşitor", un "lider"-şmecher al grupului, astfel încât pentru unii elevi grupul poate însemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă în paralel cu încurajarea performaţei într-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii în legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave în alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite în vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.
De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului în timpul orelor până când s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea câtva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi îi oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uitându-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava în timp, până când subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. Înlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi în creştere. O altă direcţie este întoarcerea la tradiţie în sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii în natură, a încurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.
Părinţii înşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris în caiet, că ora în care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, "nu se vede nimic". Întotdeauna va fi ceva de genul :"Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie."
În concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă într-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important în societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redobândi acest rol în următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie câteva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urmând ca societatea să valideze anumite variante. Într-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare întotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.
]]>Singura certitudine este că vor exista în continuare discuţiile despre necesitatea ca şcoala să răspundă nevoilor formabililor, respectiv nevoilor societăţii. În rest, vom fi pro şi contra individualizăţii, a colectivismului, a informatizării sau a reântoarcerii la natură.
Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate în viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja în unele ţări se extinde învăţământul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul însă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datărându-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu "nestresant.". Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la întârzierea sau chiar probleme mari în dobâbdirea altor aptitudini. Din contră, în alte medii se încurajează socializarea, munca în echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea în societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul în care ajung. Există în fiecare colectiv un "ţap ispîşitor", un "lider"-şmecher al grupului, astfel încât pentru unii elevi grupul poate însemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă în paralel cu încurajarea performaţei într-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii în legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave în alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite în vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.
De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului în timpul orelor până când s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea câtva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi îi oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uitându-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava în timp, până când subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. Înlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi în creştere. O altă direcţie este întoarcerea la tradiţie în sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii în natură, a încurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.
Părinţii înşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris în caiet, că ora în care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, "nu se vede nimic". Întotdeauna va fi ceva de genul :"Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie."
În concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă într-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important în societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redobândi acest rol în următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie câteva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urmând ca societatea să valideze anumite variante. Într-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare întotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.