<?xml version='1.0'?>

<rss version="2.0" xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:georss="http://www.georss.org/georss"  >
	<channel>
		<title><![CDATA[iTeach: Blog: Cum va arăta şcoala peste 20, chiar 50 de ani]]></title>
		<link>https://iteach.ro:443/pg/blog/iuliana.gales/read/33637/cum-va-arata-scoala-peste-20-chiar-50-de-ani?view=rss</link>
				
	<item>
	  <guid isPermaLink='true'>https://iteach.ro/pg/blog/iuliana.gales/read/33637/cum-va-arata-scoala-peste-20-chiar-50-de-ani</guid>
	  <pubDate>Sun, 25 Mar 2012 12:34:19 +0300</pubDate>
	  <link>https://iteach.ro/pg/blog/iuliana.gales/read/33637/cum-va-arata-scoala-peste-20-chiar-50-de-ani</link>
	  <title><![CDATA[Cum va arăta şcoala peste 20, chiar 50 de ani]]></title>
	  <description><![CDATA[<p>
	Singura certitudine este că vor exista &icirc;n continuare discuţiile despre necesitatea ca şcoala să răspundă nevoilor formabililor, respectiv nevoilor societăţii. &Icirc;n rest, vom fi pro şi contra individualizăţii, a colectivismului, a informatizării sau a re&acirc;ntoarcerii la natură.</p>
<p>
	Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate &icirc;n viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja &icirc;n unele ţări se extinde &icirc;nvăţăm&acirc;ntul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul &icirc;nsă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datăr&acirc;ndu-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu &quot;nestresant.&quot;. Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la &icirc;nt&acirc;rzierea sau chiar probleme mari &icirc;n dob&acirc;bdirea altor aptitudini. Din contră, &icirc;n alte medii se &icirc;ncurajează socializarea, munca &icirc;n echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea &icirc;n societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul &icirc;n care ajung. Există &icirc;n fiecare colectiv un &quot;ţap isp&icirc;şitor&quot;, un &quot;lider&quot;-şmecher al grupului, astfel &icirc;nc&acirc;t pentru unii elevi grupul poate &icirc;nsemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă &icirc;n paralel cu &icirc;ncurajarea performaţei &icirc;ntr-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii &icirc;n legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave &icirc;n alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite &icirc;n vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.</p>
<p>
	De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului &icirc;n timpul orelor p&acirc;nă c&acirc;nd s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea c&acirc;tva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi &icirc;i oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uit&acirc;ndu-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava &icirc;n timp, p&acirc;nă c&acirc;nd subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. &Icirc;nlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi &icirc;n creştere. O altă direcţie este &icirc;ntoarcerea la tradiţie &icirc;n sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii &icirc;n natură, a &icirc;ncurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.</p>
<p>
	Părinţii &icirc;nşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris &icirc;n caiet, că ora &icirc;n care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, &quot;nu se vede nimic&quot;. &Icirc;ntotdeauna va fi ceva de genul :&quot;Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie.&quot;</p>
<p>
	&Icirc;n concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă &icirc;ntr-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important &icirc;n societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redob&acirc;ndi acest rol &icirc;n următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie c&acirc;teva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urm&acirc;nd ca societatea să valideze anumite variante. &Icirc;ntr-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare &icirc;ntotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.</p>
]]></description>
	  	  <dc:creator>Iuliana Galeş</dc:creator>
	  	  	</item>
	</channel>
</rss>