ARGUMENT

De ce este nevoie de educaţie parentală?
Deoarece sunt suficiente problemele care apar pe parcursul dezvoltării copiilor, unii părinţi nu mai acordă o importanţă deosebită educaţiei şi lasă acest lucru în seama grădiniţei, a şcolii, a celorlalte persoane din cadrul grupului de apartenenţă (bunici, alte rude, vecini). Părinţii din zilele noastre sunt afectaţi de stresul cotidian generat de rapidele schimbări în structura socio–economică ajungând să acorde o mai mare importanţă problemelor de ordin material şi neglijează din ce în ce mai mult activităţile de educare a copiilor lor.
Părinţii sunt sprijiniţi în a fi părinţi mai buni şi a oferi o educaţie de calitate copiilor lor. Încă de la începutul secolului trecut filosoful german Kant scria ″părinţii care au primit ei înşişi o educaţie sunt deja nişte modele după care se îndreaptă copiii.″ Într-adevăr, aşa cum se observă şi din realitate, a fi părinte este experienţa cea mai solicitantă, dificilă şi generatoare de satisfacţii pe care o oferă viaţa.
În primii ani de viaţă ai copilului se formează atitudinea faţă de sine dar şi tiparul de viitor părinte. De aceea este necesar ca părinţii să utilizeze metode pozitive de creştere a copiilor. Este mult mai uşor să previi tiparele negative pentru a nu deveni o parte a vieţii decât să le schimbi după ce au fost stabilite.
          În fiecare an intrarea copiilor în grădiniță/şcoală este resimţită atât de copii cât şi de către părinţi, ca o rupere care provoacă emoţii, temeri şi anxietate de ambele părti. Însă nu numai familia şi copiii sunt afectaţi de noua situaţie. Noi, educatorii, care preluăm copiii suntem zilnic ″asediaţi″ cu întrebări care exprimă dorinţa părinţilor de a controla în continuare situaţia.    Avem nevoie oricum de sprijinul familiei copiilor, atât pentru a prelua, evalua, corecta şi dezvolta calităţile cu care este înzestrat fiecare copil cât şi pentru a găsi rezolvări concrete la necesităţi de diferite categorii: financiare, practic-aplicative, organizaţionale, etc.
Toate aceste motivaţii duc către necesitatea unui parteneriat real, activ, cu implicare susţinută a familiei. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieţii revine în primul rând familiei sale.  Pentru ca eficienţa educaţiei din şcoală  să dea randament este necesar ca programul educativ să fie cunoscut şi înţeles de către familie şi realizat prin colaborare între înstituţia familială şi cea şcolară.

SCOPUL
 Cultivarea și dezvoltarea parteneriatului dintre familie şi şcoală
 Implicarea părinţilor în viaţa şcolii, astfel încât să devină parteneri activi şi avizaţi în educaţia copiilor;
 Informarea părinţilor cu privire la strategiile de cunoaştere a copilului;
 Crearea de oportunităţi pentru valorificarea experienţelor pozitive dobândite de părinţi în educarea copilului.

OBIECTIVE SPECIFICE
 Orientarea preocupărilor copiilor și a personalului didactic/didactic auxiliar către activități ce promoveaza valorile culturale,competitia,comunicarea interpersonală;
 Cunoasterea unor norme de comportament care promoveaza strategii pozitive de depasire a conflictelor și dezvoltarea respectului față de sine, și față de cei din jur;
 Formarea unui comportament rațional în relația cu banii, prin antrenarea copiilor în activități ce stimulează gândirea logico-creativă;
 Promovarea conceptului de educație financiară la copii cu triada părinți-copii-educatori;
 Imprimarea respectului copiilor față de bani și față de muncă;

ADRESABILITATE:cadre didactice și didactice auxiliare, părinți, psihologi, pedagogi, reprezentațti ai comunității și ai diverselor segmente ale societății, preșcolari, școlari, studenți,orice persoană  interesată de problemele educației.

STRATEGIA DIDACTICĂ
a). Metode și procedee: conversația examinatoare și euristică, povestirea, observația, expunerea, exercițiul, jocul, explicația, problematizarea
b).Mijloace didactice:text literar″Lecția lui Dorel″, ppt-″Nu pregătiți drumul pentru copil.Pregătește copilul pentru drum!″,revista Nr.2/2013- De la joc...la educație financiară,fișe de lucru
c). Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual
Evaluare formativă
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Captarea atenției. Se prezintă materialul- ppt-″Nu pregătiți drumul pentru copil.Pregătește copilul pentru drum!″, se prezintă următoarele versuri:
Banii-aceștia, ce să fac?/Mă frământ în lung și-n lat!/Trebuie să muncești pe ei,/Dolari, lire, franci sau lei.../Sunt atâția!Mă obosesc?/Vreau să cumpăr, cheltuiesc,/Dar și economisesc/ Banii sunt chiar o povară,/Sunt în fiecare țară!/Nu știu ce să mai vorbesc!/Bine, aicea mă opresc.../Dar cum toată lumea știe,/Noi cu toții-am vrea să vie/O furtună doar cu bani,/să ne-ajungă ani și ani!
(frontal,conversația introductivă, problematizarea).
Anunțarea temei și enunțarea obiectivelor. Prezentarea temei în termeni accesibili preșcolarilor-motivarea învățării.
Dirijarea învățării. Se va purta o discuție cu copiii pentru stabilirea problemei cu care se confruntă personajul(în urma lecturării textului propus pentru implementare):
Când mama i-a spus lui Dorel că nu mai trebuie să meargă la școală, băiatul n-a mai putut de bucurie.Bani avea de la tata, care muncea în străinătate. Va avea o viață de huzur, gândea el bucuros.
Mama era îngrijorată de atitudinea copilului. Dorel terminase deja cele 10 clase obligatorii, dar avea nevoie de cea mai bună lecție predată vreodată. Se gândi mama ce se gândi și îi veni o idee...Plecă repede în sat, puse la cale un plan cu prietenii ei din copilărie, apoi se întoarse și îi zise veselă:
-Azi a fost ultima dimineață în care te-ai trezit pentru a merge la școală...
-Mamă,promiți?
-Îți promit!râse mama.
-Ești cea mai bună mamă din lume!
Și-a azvârlit cât colo ghiozdanul cu cărți și a ieșit în curtea casei, să se joace. Gata cu mersul la ore!Gata cu lecțiile pentru acasă!Gata cu materiile nesuferite și cu lucrările de control ce-i aduceau doar note mici!
Numai că, a doua zi,ceasul a sunat și mai devreme. Mama a năvălit în camera lui Dorel și a tras pătura de pe el:
-Scoală, Dorele!Haide, fuga!
-Dar ai zis că nu mai merg la școală!
-Nu mergi la școală, te așteaptă vecina noastră să te ia la munca câmpului1 M-am înțeles cu ea să-i lucrezi grădina de zarzavaturi contra cost! E timpul să-ți câștigi existența.
-Ceee? Eu n-am decât 16 ani! Ne trimite bani tata!
Degeaba a protestat!Într-o clipită, s-a trezit dat în grija vecinei.Și i-a muncit Dorel grădina, de nu a mai știut nici cum îl cheamă. Soarele i-a ars trupul, iar pământul tare din care a smuls buruieni i-a stors puterea brațelor. Seara, vecina l-a trimis acasă cu bani:
-Ne-am înțeles să-ți plătesc pe săptămână 350 de lei.Asta înseamnă că-ți mai dau 40 de lei. Zic bine?
-Ăăă...da...cred că... păi am încredere în dumneata, a bălmăjit Dorel, căci nu știa să împartă 350 de lei la cinci zile lucrătoare.
A luat banii și i-a dus maică-sii.
-Ai socotit bine, Dorele?Ți-a dat bine banii, nu te-a păcălit? Eu sunt femeie fără carte, dar tu ai mers zece ani la școală, trebuie să mă descurci și pe mine.
Dorel a adormit cu capul pe masă, înainte să-i răspundă.Și nici măcar n-a apuct să viseze, că alarma ceasului a zârnâit din nou în urechile lui.
-La muncă, Dorele!l-a îndemnat mama.
Zi de zi, la muncă, tot la muncă. I-a mers lui Dorel vestea în tot satul de cât de muncitor e și pe ce bani muncește. Harnic ca tatăl lui!După prima săptămână, a venit a doua-alt vecin, aceeași muncă și aceiași bani:350 de lei cinci zile lucrătoare, adică 40 de lei pe zi...Apoi a treia săptămână, și mai dificilă-un nene i-a cerut să-l ajute la construcția gardului.A cărat Dorel cărămizi și găleți de apă până a căzut din picioare. A luat aceiași bani:350 de lei în cinci zile lucrătoare, adică 40 de lei pe zi.
Apoi a venit la maică-sa un om de vază din sat și i-a cerut să-l ia pe Dorel o lună întreagă la el acasă, să facă și acolo diverse munci.
-Eu am să te plătesc și mai bine decât oamenii din sat, spuse omul. Îți dau într-o lună 1000 de lei, nu ca vecinii tăi, 350 de lei pe săptămână!
-O mie de lei? Strigă uluit Dorel. Domnule, de mâine sunt al dumneavoastră!Voi avea bani de un nou laptop, chiua Dorel.
Acolo, băiatul a muncit de toate:a îngrijit curtea cu flori, a spălat mașina, a bătut covoarele, a reparat mobilierul, a săpat câteva gropi prin curte, a cărat gunoiul din cocuna porcilor, a cules merele de pe jos. Dar seara, când întindea mâna să fie plătit, omul îi dădea 25 de lei. Într-o zi, Dorel a îndrăznit:
-Ați zis că mă plătiți mai mult decât ceilalți. Ei îmi dădeau zilnic 40 de lei, iar dumneata îmi dai doar 25.
Cred că pe undeva e-o greșeală.
-Ce greșeală, Dorele? Îți dau 25 de lei, dar te plătesc mai multe zile.Deci, la final, câștigi mai mult la mine decât la ei. Nu-i așa? Ia fă tu socoteala!
Dorel s-a încruntat, socotind din greu.25 era clar mai puțin decât 40, dar″înmulțit cu câte zile are luna dă...hm, cât dă oare?25 de lei x 30 de zile...″.
-Suntem în luna august, e mai scurtă. Are doar 28 de zile. Deci socotește 25 X 28 și vezi de nu îți iese mai mult decât 350!
Cu asemenea înmulțire, Dorel chiar nu s-a descurcat.Rușinat și necăjit, i-a dat dreptate omului.
-Mulțumesc pentru bani!Mă întorc mâine să termin de săpat fântâna.
În drum spre casă, s-a întâlnit cu doi colegi de școală. Deși îi era rușine, le-a cerut ajutorul:
-Cât fac 25 X 28? O mie, nu?
-Nu, Dorele, 25 X 28 dă 700, nu o mie. Dar ce socotești acolo?
-Cele 28 de zile din august înmulțit cu...
-Luna august are 31 de zile, nu 28! au râs de el colegii.
Dorel a ajuns furios acasă. I-a dat mamei banii și i-a spus răspicat:
-Ne-au păcălit!Eu mă întorc la școală!
Mama a răsuflat ușurată. Dorel își primise lecția...
(Chemarea credinței, Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină, nr.5/2018)
Obținerea performanței.
Convorbire: Facem diferența între nevoi și dorințe(frontal)
Stabilirea retenției șia transferului.
Preșcolarii sunt împărțiți  pe 3 subgrupe, conform vârstei:GrupaI(3 ani), Grupa II(4 ani), Grupa III(5 ani).Vor desfășura activitatea: Am muncit și bănuți eu am primit
Mijloc de realizare: exerciții cu material individual
Evaluarea.
Învăț să dăruiesc!(donarea monedelor primite în scop caritabil)

MUNCA-ECONOMISIREA-CHELTUIREA-DONAREA