Evaluarea este considerată un mijloc de măsurare, de apreciere a progresului elevilor,de identificare a lacunelor existente, contribuind în aceeasi măsură la dezvoltarea competentelor cheie şi a competenţelor specifice. Evaluarea reprezintă parte intrinsecă a demersului didactic, profesorul avȃnd rolul de a adapta în mod continuu strategiile didactice la nivelul de pregătire şi particularităţile elevilor.
  O evaluare bine construită, oferă elevilor posibilitatea de a se autoevalua, de a exersa, de a aplica cunoştintele dobȃndite şi de a primi feedback.
Indiferent de forma de evaluare, aceasta are atȃt avantaje cȃt şi dezavantaje. Profesorul va  alterna metodele tradiţionale de evaluare ( probe orale, scrise şi practice) cu metodele de evaluare moderne (observarea sistematică a elevilor, proiectul, portofoliul, autoevaluarea), astfel încȃt fiecare competenţă specifică să poată fi evaluată prin diferite tipuri de itemi şi instrumente de evaluare diverse, iar  elevul să fie familiarizat şi să îşi dezvolte competenţle vizate indiferent de metoda de evaluare.

Metode de evaluare tradiţionale

Probele orale- este metoda cel mai des utilizata la clasă, folosită pentru evaluarea orala şi parţială, metoda folosită şi în cadrul examenelor.
Probele orale evalueaza capacitatea lingvistică şi de exprimare liberă a elevului, şi permite comunicarea între acesta şi cadrul didactic, asigurȃnd feedback-ul mult mai rapid. Este de menţionat şi faptul că probele orale sunt consumatoare de timp, iar starea psihică a elevului poate influenţa performanţele acestuia.
Probele scrise- sunt deseori preferate deoarece gradul de obiectivitate în apreciere este mult ridicat. În timpul unei probe scrise elevul are posibiliatea a-şi elabora independent răspunsul şi în ritmul propriu. Probele scrise permit evaluarea unui numar mare de elevi şi diminueaza stările de stres care pot avea un impact negative asupra elevilor timizi.
Probele practice- oferă elevului posibilitatea de a aplica practic cunoştinţele teoretice dobȃndite anterior. Probele practice se pliază cel mai bine la disciplinele educaţie tehnologică, educaţie plastică, educaţie fizică, chimie, fizică. În cadrul acestor probe elevii efectueazȃ lucrări practice specifice disciplinei.
Folosite destul de des, metodele tradţionale au la baza memorarea  informaţiilor şi reproducerea cunoştinţelor.

Metodele moderne pun accent pe învăţarea activă, dezvoltarea abilităţilor de gandire critică, dezvoltarea competenţelor de comunicare şi stimulează creativitatea.
Proiectul-  este mai puţin inhibant pentru elevi, deoarece presupune munca pe grupe, pune elevii în situaţia de a comunica şi le oferă posibilitatea de a lucra în ritm propriu. Dezavantajul evaluării îl constituie identificarea gradul de implicare al fiecărui elev.
Portofoliul- îl ajută pe elev să îşi dezvolte competenţele cheie, să ia parte activ la procesul de învăţare. Portofoliul presupune din partea profesorului un timp de evaluare mai îndelungat.
Autoevaluarea-  implică elevii în mod activ la propria formare. Dezavantajul îl constituie subiectivismul elevilor în aprecierea propriilor performanţe.
Evaluarea orală - este rapidă , dezvoltȃnd competenţele de comunicare ale elevilor. Evaluarea orală are ca dezavantaj lipsa evaluării competenţelor de scriere , avȃnd şi un efect inhibant pentru elevii introvertiţi. 
Indiferent de metodele de evaluare alese de profesori, important este ca acestea să se plieze necesităţii elevului.