Formarea deprinderilor ortografice şi de punctuaţie constituie una din principalele sarcini ale studiului limbii, sarcină a cărei îndeplinire trebuie urmărită cu perseverenţă şi fermitate de-a lungul anilor de şcoală de către toate cadrele didactice. Învăţătorii sunt cei dintâi care răspund de formarea acestor deprinderi şi trebuie să asigure organizarea şi desfăşurarea în cele mai bune condiţii a procesului învăţării scrierii  şi exprimării corecte.
Însuşirea corectă a limbii presupune şi cunoaşterea codului exprimării în scris, adică a regulilor de ortografie şi de punctuaţie.
Cunoaşterea şi respectarea acestor norme oferă posibilitatea ca  cel ce scrie să-şi poată exprima corect ideile, iar cititorul să înţeleagă  uşor cele citite.
Folosirea greşită a punctuaţiei sau citirea unui text fără a ţine seama de semnele de punctuaţie denaturează sensul ideilor exprimate în scris.
La şcolarii mici interesul pentru cunoaşterea normelor de orografie şi de punctuaţie este scăzut, iar capacitatea lor de gândire nu permite fundamentarea regulilor  pe baze lingvistice. Iată,  deci, alte argumente care m-au determinat să acord maximă atenţie normelor de ortografie şi de  punctuaţie, încercând în fiecare oră însuşirea corectă  şi logică a acestora , conform posibilităţilor lor de înţelegere.
Procesul de însuşire a limbii nu se realizează numai în şcoală. A vorbi şi a scrie corect, a păzi ca pe o comoară limba naţională, a veghea la asimilarea corectă, toate acestea nu sunt doar preocupări ale unor specialişti , ci constituie o îndatorire cotidiană la îndeplinirea cărora, învăţătorii sunt chemaţi să promoveze cu consecvenţă, cu dăruire şi responsabilitate spiritul limbii materne.
În concluzie, atât şcolii cât şi cadrelor didactice le revine frumoasa şi nobila menire de a coordona şi supraveghea procesul de comunicare, de utilizare corectă a limbii cu scopul de obţinere de performanţe în comunicare.
Datoria noastră a învăţătorilor este să-i învăţăm pe copii să se exprime corect, să le oferim posibilitatea de a-şi dezvolta permanent limbajul, capacitatea de a se exprima corect, dar şi nuanţat, pentru a se face înţeleşi de cei din jur, prin formularea clară a gândirii lor, atât oral cât şi scris.
Pentru prevenirea şi înlăturarea greşelilor de ortografie şi de punctuaţie ale elevilor trebuie străbătut un drum lung şi anevoios, care cere multă muncă şi răbdare atât din partea învăţătorului cât şi din partea elevilor.
Ca dascăl, de-a lungul anilor m-a preocupat dezvoltarea exprimării orale considerând că această activitate este ca o datorie faţă de viitorul societăţii.