Hexagonul umple frumos şi într-un mod unic întreg planul, astfel, aşezând hexagoane pe fiecare latură se poate să ne extindem la infinit. Reţeaua astfel formată seamănă cu o ţesătură bine structurată, cu nivele întrepătrunse şi strâns unificate. Hexagonul are legătură cu reţelele moleculare, cu celulele şi cu formele manifestării.
     Hexagonul este format din perechi de  triunghiuri echilaterale, unul cu vârful în sus iar altul cu vârful în jos. Triunghiul cu vârful în sus este masculin iar cel cu vârful în jos este feminin. Cele două fiind întrepătrunse, hexagonul simbolizează unirea masculin-feminin, erotismul, procrearea şi fecunditatea. Hexagonul se poate obţine şi din floarea vieţii, astfel împrumută mult din simbolismul acestui bine cunoscut simbol. Hexagonul unifică polarităţile într-un mod foarte complex şi cuprinzător. Hexagonul este şi figura frumuseţii datorită alcătuirii estetice unice.
Datorită  perfecţiunii şi a echilibrării complexe pe care o realizează, hexagonul este foarte util în vindecare. Este un bun afrodisiac, deoarece unifică multe aspecte opuse, conferă erotismului valenţe sublime, unificându-l cu planul afectiv. Deoarece semnifică moleculele şi celulele de bază ale organismului  poate ajuta orice proces de vindecare.

  Cercul conţine în sine expansiunea, direcţia centrifugă dar şi contracţia prin direcţia centripetă. Are legatură cu evoluţia, cu exteriorizarea dar şi cu interiorizarea în funcţie de direcţia razei generatoare. Deoarece conţine un punct central are legatură cu esenţa Cosmosului dar în acelaşi timp şi cu periferia prin circumferinţă. Deoarece uneşte atâtea extreme are legătură cu totalitatea, cu unificarea şi cu iubirea atotcuprinzătoare.
   Din cauză că fiecare punct de pe circumferinţă este la egală distanţă de centru, reprezintă echilibrul, egalitatea. În acelaşi timp, fiecare punct de pe circumferinţă este începutul şi sfârşitul cercului. În felul ăsta, Creaţia şi orice fenomen sau obiect manifestat se întoarce în el însuşi. În vechime era folosit un simbol denumit Uroborus cu un şarpe care-şi înghite propria coadă formând astfel un cerc.
Este un bun remediu pentru persoanele care se simt mai mereu incomplete, dezechilibrate şi care nu simt iubirea Divină şi a celorlalţi.
 

Fiind cel mai simplu element geometric după punct, dreapta  are legătură cu esenţa manifestării formelor, stă la baza existenţei formelor. Este separarea şi diferenţierea primordială, dă naştere dualitaţii împărţind întregul în două. Se spune că la început Dumnezeu a tras linie şi a despărţit lumina de intuneric. Generarea Creaţiei s-a făcut prin linii de forţă directoare.
    Un alt aspect, aparent opus, al liniei este şi legătura pe care o face între puncte şi intre forme, Crează punţi şi unifică puncte de vedere diferite, este simbolul comuniunii, al comunicării, al relaţiilor interumane şi al iubirii.
Întreaga noastră lume se bazează pe jocul complex al liniilor, liniile bogat interconectate crează o reţea complexă, o urzeală Cosmică misterioasă prin care suntem interconectaţi cu tot ce există. Dacă ignorăm aceste linii secrete de legătură sau chiar le "tăiem" in mod conştient sau inconştient ne adâncim foarte mult în ego, ne separăm de ceilalţi, de natură şi de Univers.
     O altă simbolistică interesantă o reprezintă conţinutul infinit al liniei limitate de două capete. Într-un anume sens fiinţa umană este la fel, fiind limitaţi într-un corp fizic, cu contur solid, suntem totuşi nelimitaţi în cazul în care explorăm în interior. Oricât ne-am analiza şi ne-am aprofunda, oricât ne-am interoga fiinţa interioară găsim noi aspecte, noi puncte de vedere, din ce în ce mai cuprinzătoare şi mai profunde. Suntem limitaţi dar în acelaşi timp infiniţi in interior, în profunzime.
       Linia verticală reprezintă simbolul înălţării, al ascensiunii către Divinitate, cea orizontală reprezintă orientarea către lume şi societate. Este un remediu bun pentru persoanele care se simt rupte de ceilalţi, de natură şi univers. Conferă direcţie, astfel este benefică pentru cei care nu-şi găsesc calea.

Punctul - simbolul Unicului Dumnezeu
     Punctul este centrul a tot ce există, toată creaţia gravitează în jurul lui. Fiind imobil, mişcarea complexă universală se realizează şi se centrează în jurul lui.

Este centrul simetriei, unificarea contrariilor, a polarităţilor masculin-feminin, sus-jos, lumină-intuneric, bine-rău, viată-moarte. Punctul este sursa de unde totul ia naştere şi în care totul se întoarce, este locul de explozie şi implozie al Universului, este simbolul conştiintei supreme, nonformale şi forţa de legătură şi coeziune a toate câte sunt.
La început Unicul s-a împărţit şi proiectat pe sine însăşi  în toate diviziunile Sale. Pornind de la această idee probabil, Emrys a creat  Mandalele . Toate au fără excepţie un punct unic de creaţie care este şi punctul de armonie, punctul de greutate al lucrării. Dacă ne focalizăm atenţia in acest punct central, generator, fără să fim absorbiţi de frumuseţea din jur intrăm in comuniune cu Unicul Divin. Este o modalitate foarte simplă şi eficace prin care putem învăţa ce înseamnă comuniunea cu Dumnezeu.
    Punctul este matematic mai degrabă un element fără substanţă şi formă pentru că nu are dimensiuni, este cărămida care stă la baza spaţiului şi totuşi nu este de găsit. Este legat intim cu invizibilitatea şi cu omniprezenţa Divină, este în totul şi totuşi nu este pe nicăieri.
Este un foarte bun remediu pentru fiinţele umane descentrate, defocalizate, cu tendinţe de exteriorizare excesivă şi împrăştiate.