Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi pedagogică a educatorului contemporan

Liliana ConstăndoiuSCOALA GIMNAZIALA BOGDANESTI (Bacău)16 aug. 2023

Motto:

„Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre lumină, primele
elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de OM. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ – COPILUL – tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze trăsăturile morale cele mai înalte. El este acela care ajută fiecare copil să descopere tainele naturii. Toate acestea au făcut ca activitatea sa să fie socotită PROFESIUNE DE AUR.”
Dumitru Salade

     Pâna acum nimeni nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desavârsit ori criteriile de apreciere ale unei predari eficiente, remarca A.E.Bergin. Este aproape unanim împartasita opinia dupa care predarea poarta amprenta vie a personalitatii celui care o practica. În consecinta, se cauta sa se determine în ce masura personalitatea profesorului este o variabila cauzala, responsabila de reusita sau nereusita învatarii. În aceasta privinta, se estimeaza ca, dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de vârsta si sex, profesorul ar putea sa influenteze, în mod satisfacator, învatarea si rezultatele ei, atitudinile si interesele, aspiratiile si orientarile profesionale ale celor care învata prin comportamentele si atitudinile sale, prin empatia si relatiile sale cu acestia.
     Ipotetic cel mai mult ar conta anumite aptitudini cognitive si profesional-didactice ale profesorului, competentele acestuia si o serie de caracteristici intelectuale, afectiv-motivationale, comportamentale si caracteriale cum ar fi: inteligenta, capacitatea comunicativa, motivatia profesional-didactica, atitudinile si autoritatea profesorului în clasa, modul de relationare cu elevii, empatia, capacitatea de imaginatie creatoare si spiritul de dreptate, expectantele înalte, respectul si interesul pentru elevi.
      Deasemeni, afectivitatea ar constitui una dintre acele atribute ale personalitatii care poate fi pusa în corelatie strânsa cu randamentul învatarii la elevi. Gogan afirma ca „…afectiunea profesorului […] coreleaza în mod semnificativ cu volumul de munca realizat de elevi, cu interesul lor pentru stiinta în general. ” Profesorul „cald” este acela care asigura un suport emotional pentru scolari, fiind simpatic, îndreptat spre ei si acceptându-i în calitate de persoane.
     In acelasi timp, spiritul de ordine ce caracterizeaza profesorii ordonati, sistematici, metodici si cu responsabilitate faciliteaza într-o mare masura, învatarea. În sintezele sale A.E.Bergin, ajunge la concluzia ca profesorii eficienti sunt cei prietenosi, veseli, întelegatori, virtuosi, sociabili, cu stabilitate afectiva, cei care întretin relatii personale bune; iar dupa Ausubel, cei plini de viata, stimulatori, inventivi si entuziasti fata de materia pe care o predau.
    Concluzia fireasca ce se poate desprinde din aceste date ar fi aceea ca între personalitatea profesorului si performantele elevilor nu se instituie neaparat o relatie strict lineara, de o maniera care sa ne îndreptateasca sa consideram personalitatea acestuia drept o variabila strict cauzala, ci
mai degraba una moderatoare.
    Educatorul (învatator, institutor, profesor) trebuie sa-si recâstige functia de model cultural pe care cândva, nu cu foarte multa vreme în urma a detinut-o. Educatorul nu poate fi un simplu functionar, ci un om care are o vocatie si o misiune. Pentru a fi un model veritabil si iradiant, educatorul trebuie sa se identifice cu idealul cultural-educativ al comunitatii si sa traiasca autentic în valorile acestuia.Un educator adevarat nu poate fi niciodata înlocuit de un computer, tocmai pentru ca acesta din urma nu poate sa se instituie într-un model cultural. El poate purta un mesaj informativ, chiar foarte cuprinzator dar nu si unul formativ.
     Altele sunt acum rolurile si functiile profesorului. Activitatea din clasa nu mai graviteaza în jurul acestui personaj. În raport de aceasta schimbare de planuri, profesorului îi revine sarcina de a propulsa elevul într-o situatie de subiect cunoscator, de a-si asuma functia unei persoane-resursa , gata sa actioneze si sa se adapteze nevoilor elevului.
      Pozitia cadrului didactic în fata problemelor pe care le ridica educatia si instruirea în societatea postmoderna trebuie reorientata în acord cu cerintele prezentului si mai ales ale viitorului. Profesorul viitorului este chemat sa-si redimensioneze continuu rolurile si ipostazele, manifestând un comportament deschis si o atitudine pozitiva, activizanta si reflexiva, promovând
o invatare interactiva si stimulind potentialul creator al discipolilor sai.
    Conduita creativa a cadrului didactic este unul din factorii care asigura dezvoltarea potentialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul sa mediteze între elev si lumea ce-l înconjoara. Ea devine simultan activitate de predare-învatare-evaluare, cu resurse formative superioare perfectibile permanent în sens strategic si operational. Profesorul cu un comportament creativ superior (inventiv, inovator, chiar emergent) trebuie nu numai sa organizeze spatiul si activitatea, ci si sa participe alaturi de elevi la elaborarea cunostintelor; sa serveasca drept model în legaturile interpersonale si sa încurajeze interactiunile cooperante dintre elevi; sa-i îndrume cum sa-si foloseasca timpul si spatiul învatarii eficiente, echipamentul si materialele; sa ajute individul sau grupul sa extraga din experiente informatiile necesare, valorile si resursele utile; în acest sens, el trebuie sa fie capabil sa le interpreteze corect si sa le evalueze continuu, in spirit formative dar si normativ.
      Activizarea învatarii nu este sinonima cu supraaglomerarea elevului prin actiuni si sarcini iesite din sfera managementului timpului disponibil ca resursa pedagogica de baza în mediul scolar dar si extrascolar. Din contra, ea trebuie înteleasa mai mult ca o intensificare a muncii profesorului de a oferi elevilor oportunitati de învatare, predarea fiind activitatea prin care cadrul didactic creeaza conditii favorabile aparitiei învatarii eficiente, premisa a dobândirii capacitatii de autoevaluare optima la elevi.
      Pornind de la idea ca „orice lucru bine facut este un lucru nou” se poate afirma ca orice activitate didactica/educativa eficienta devine o activitate noua care asigura adaptarea proiectului pedagogic la situatiile concrete ale clasei si ale câmpului psihosocial, aflate într-o continua schimbare si transformare.Atmosfera creata în clasa de catre profesor constituie un factor care influenteaza comportamentul de învatare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil unei conlucrari fructuoase între profesor si elevi, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectiva, pozitiva, de exigenta si întelegere, de responsabilitate asumata, reprezinta o conditie principala ce trebuie realizata în lectie.
     Toate aceste competente insotite de o serie de calitati personale care se formeaza prin experienta si o educatie profesionala adecvata, duc la performanta..Performanţa profesorului este ceea ce face un profesor în profesiunea lui, mai mult decât ce poate face. Ea depinde de competenţa, contextul în care lucrează şi de capacitatea profesorului de a-şi aplica priceperile în orice moment dat.
     Eficienţa , este tocmai efectul pe care îl are performanţa profesorului asupra elevilor; nu depinde numai de competenţă şi performanţă ci şi de răspunsurile elevilor. Aşa cum competenţa nu poate anticipa performanţa în situaţii diferite, aşa şi performanţa profesorului nu poate anticipa rezultatele în situaţii diferite.
     Nu trebuie sa uitam insa, ca dincolo de competente , pentru performanta si eficienta este nevoie de forte multa munca , atat din partea profesorului-educator , cat si din partea elevului.
Pare demn de urmat exemplul unui director al unei fabrici auto din China care a plantat un afis urias intr-o zona foarte vizibila din curtea fabricii pe care se afla, fruimos caligrafiat, urmatorul proverb african: ” In Africa, odata cu venirea zorilor se trezeste gazela . Ea stie ca trebuie sa alerge mai repede decat leul , altfel va fi prinsa si ucisa. Tot atunci se trezeste si leul. El stie ca trebuie sa fie mai rapid decat cea mai inceata gazela , altfel va muri de foame. Orice ai fi , leu sau gazela , de cum rasare soarele , i-ati picioarele la spinare!
Pentru ca startul poate fi hotarator!”

"Eu nu am făcut nimic valoros din greșeală; niciuna din invențiile mele nu au apărut din greșeală; toate au fost rezultatele muncii." Thomas Edison

Mariana Ivan acum 1134 zile

Mariana Ivan

Profil

Colegi

Coleg pentru

Da, așa spune și Thomas Edison, descoperitorul becului. Felicitări!

Mariana Ivan acum 1134 zile

Alte articole ale autorului

Hexagonul - simbolul creaţiei şi al manifestării12 sep. 20239 comentarii
Triunghiul - simbol al focului12 sep. 202316 comentarii
Cercul - simbolul ciclurilor manifestării11 sep. 20236 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi pedagogică a educatorului contemporan

Comentarii

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach