Prof. Liliana Pricopi

Grădinița Balinți-com Havârna

jud. Botoșani

Din cele mai vechi timpuri era o regulă scrisă, odată cu trecerea de 15 iunie era vacanța mare, am prins-o și noi cadrele ce avem o vârstă frumoasă, au prins-o și generațiile mai tinere, dar din acest an s-a schimbat acest lucru, odată cu intrarea în perioada de pandemie, lucrurile n-au mai fost la fel. Vacanța e mai mare și-a început mai de mult....spun copii, pe care-i întrebi cum e în vacanță? ”- Ne-am săturat vrem la școală, e prea mare și-a început mai de mult această vacanță!”.

Din acest motiv ne-am gândit , un grup de profesori inimoși să instituim ”Școala de vară”, nu că n-ar fi existat până acum, dar se auzea de așa ceva doar la oraș , unde părinții implicați în muncă, la serviciu, nu aveau pe cine-și lăsa copiii pe perioada vacanței de vară și atunci îi înscriau la programul școlii de vară , care într-o oarecare măsură le rezolva problemele, dar la sat este o noutate .

Însă acum , noi ne-am gândit și-am proiectat un alt tip de școală de vară, cu doar cinci copii, ca să respectăm și regulile de distanțare socială, copii care provin din familii necăjite, chiar ”sărace” s-o spunem pe cea dreaptă, că sunt peste tot , care vor fi în toamnă elevi în clasa pregătitoare, iar pe parcursul sem al II lea au pierdut foarte multe lucruri, din cauza închiderii grădinițelor și pe care să-i așteptăm în fiecare zi de marți la școală cu alte și alte provocări.

La început a fost un pic greu, nu aveam încredere că vor veni copiii, ne puneam mii de întrebări:-Cum să faci ore pe pavajul dintre școli? -Cum o să fie atenți , când drumul le oferă panorama cotidiană și ochișorii lor vor fi pe drum?, -Cum vom face dacă plouă? dar lucrurile s-au așezat așa de bine, că ne gândim dacă nu cumva o vom face și la anul viitor.

Din luna martie, noi am desfășurat școala online, dar în sufletul nostru , a profesorilor există un pic de nemulțumire vis a vis de lipsa de comunicare afectivă cu copiii, faptul că nu le putem observa acea licărire din ochi când sunt mulțumiți de ceea ce fac sau de tristețea din mimica feței , când lucrurile nu sunt după bunul lor plac.

Aducându-i în școala de vară , i-am regăsit pe acei copii zglobii, veseli, plini de energie, pe care parcă ne-o transferau și nouă voluntarilor . Nu pot relata în cuvinte dragul de școală, plăcerea de a fi împreună de a se juca, de a explora împrejurimile, de a descoperi lucruri ne mai știute de ei până acum, de-a striga parcă din toate puterile ”Doamna !”.

S-au implicat în foarte multe activități, care le-au consolidat priceperile și deprinderile formate anterior în grădiniță, dar le-au construit și alte repere pentru zborul spre treapta următoare a formării lor ” școala”.

Am pornit de la lucruri simple, de la o poveste, pentru că de poveștile spuse de doamna , le-a fost cel mai dor în această perioadă, povestea abordată a fost ”Pete Motanul și ochelarii săi magici”, prin intermediul căreia le-am transmis dragostea de lume, de viață , de prieteni indiferent de situație. Încrederea în forțele proprii, încurajarea prietenilor dar și să avem încredere în înțelepciunea celor trecuți prin viață, cum a fost Doamna Bufniță. Apoi cu ajutorul acestui text minunat am dezvoltat atâtea activități deosebite, din care copiii au avut de învățat lucruri noi și utile. Am scris cuvântul ”Magic” , cu diverse materiale din natură, am recurs la pietre, la frunze, la scoici, la nasturi , dar și la culorile clasice. Am descoperit cuvinte magice, ascunse în abrevierile numerelor de la mașini, am decodificat aceste numere , cifre, indicatori de județ, am identificat fel de fel de mesaje scrise în mediul nostru: pe cabina de așteptare a microbuzului, pe sigla școlii, pe afișul de pe gardul magazinului, pe rastelul cu butelii, fost minunat.

Am putut observa lumea cu ajutorul ”ochelarilor albaștri magici” văzând-o de fapt la fel , doar colorată în albastru și-am dedus împreună că lumea nu poate fi schimbată de ochelari ,ci doar de noi și percepția noastră, de dorința noastră de a o vedea altfel .

Tot în timpul școlii de vară, am trecut la explorarea lumii vii, am observat cu lupa ”firul ierbii și furnica, care-l escalada”, am observat omida care rodea frunza din dorința de-a ajunge un fluture mare și colorat și astfel am parcurs conținuturile cărții ”Omida cea flămândă”, din care-au învățat că toate lucrurile au o evoluție, un parcurs , au învățat că totuși alimentația este foarte importantă și că indiferent dacă ești om, omidă sau altă viețuitoare , ai nevoie de alimentație , ca să poți să te dezvolți. Au desenat omida cea flămândă cu cretă colorată, au personalizat-o cu litera inițială a prenumelui fiecăruia, iar la final au putut desena pe asfalt un fluture uriaș, colorat cu toate culorile curcubeului.

Numărăm, adăugăm sau scoatem , facem omida mai lungă sau mai scurtă, mai subțire sau mai groasă , totul prin joc și interacțiune, prin dorința enormă ,de a fi împreună, de a interacționa unul cu celălalt ,de a ne implica în activități de învățare out door , care să ne consolideze cunoștințele și deprinderile pentru viitor.

Prin intermediul școlii de vară am fost împreună , am interacționat, ne-am intrat în rutină, am așteptat cu nerăbdare revederea și mai cu seamă am făcut atâtea lucruri frumoase, pe care dacă ar fi stat acasă copiii nu le-ar fi știut niciodată.

”Dacă poți arăta drumul corect unui copil spre viitor și n-o faci, păcatul este fără seamăn, ajută-l pe copil să vadă lumea prin ochii tăi, dar sporește-i în inimă dorința de-a și deschide proprii ochi să poată vedea dincolo de nori!”