Dinamica parteneriatului dintre școală și familie s-a transformat profund în ultimii ani.   
Parteneriatul  școală - familie a trecut de la o relație simpla, informală la o relație cu implicare mai activă a părinților în viața școlii, a clasei și a copilului. Fiecare schimbare aduce cu sine provocări care țin de funcționalitatea acestui parteneriat.
Orice partenriat are la baza o cooperare care se  bazează pe comunicare bilaterală și pe transparență.  Informația circula mai rapid, școala dispune de mijloace de comunicare transparente și clare mai performante privind comportamentul elevilor, evaluarea acestora, progresul în general, iar familia oferă încrederea, starea emoțională favorabilă dezvoltării educaționale a elevului.  Încrederea și respectul reciproc reprezinta o alta provocare și un alt punct forte al bunului mers al acestui parteneriat important, pentru că, dascălii dețin expertiza pedagogică iar părinții  sunt cei care –și cunosc copilul cel mai bine.
Orice parteneriat functional are la baza obiective comune cu finalități favorabile pentru copil,  pornind de la notele obținute până la o dezvoltare armonioasă a acestuia.
Provocările vin și din lucrurile mai puțin plăcute, care fac ca această dinamica a parteneriatului să capete un alt contur decât cel prevăzut, iar acestea pot fi legate de comunicarea precară dintre familie și școala. Sunt situații în care părinții vin la școala doar pentru situații de criza, iar profesorii când raportează comportamente ” neconvenționale”; o astfel de situație poate conduce la o stare de criză ce poate fi soluțioanată tot prin comunicare.
Lipsa de timp din partea ambelor părți, programul aglomerat, sarcinile multiple, oboseala accentuată sunt tot atâtea motive pentru care comunicarea de rezumă la câteva mesaje pe fugă, la participarea conversațiilor pe whatsapp, în cadrul cărora, de multe ori, tonul vocii nu este înțeles, iar mesajul este interpretat greșit.
O altă provocare o reprezintă asteptările nerealiste ale părinților legate de activitatea școlii.
Ce acțiuni pot aduce beneficii pentru o colaborare reală între școală și familie…
Inițierea unui dialog pozitiv din partea școlii chiar și atunci când elevul greșește, nu doar când progresează; familia adopta un stil defensive al discuției.
Școala diversifică canalele de comunicare pentru comunicare mai rapidă a informațiilor, dar păstrează întâlnirile individuale pentru probleme ” sensibile”, în tot acest timp, familia continua regulile si valorile promovate de școală ( respect,  punctualitate etc)
Școala implica familia în activități extrașcolare cu teme  variate, de interes pentru elev, precum siguranța online ( tot mai des cercetată această zona și de la vârste tot mai fragede), siguranța emoțională – tema starea de bine a elevului fiind o tema tot mai de actualitate, acțiuni comunitare cu valori durabile, iar familia se alătură demersurilor școlii implicându-se în activități de proiect ale claselor unde sunt înscriși propiii copii, cât și, juridic, în asociațiile de părinți, vocea lor având o altă putere în comunitate. 
În tot acest context și în mijlocul acestui parteneriat se află elevul – principalul beneficiar al educației- care nu trebuie să simtă că  familia și școala sunt două lucruri total diferite, că între ele nu se află nicio prăpastie, ci că trebuie să vadă  o echipă unită care trage în aceeași direcție. Mai mult, parteneriatul viabil și constructiv îi oferă copilului o plasă de siguranță emoțională, poate preveni forme de traume sau eșecuri și poate da coerență regulilor,  că nu trăiește în lumi diferite, cu reguli diferite.