Este adevărat că nu de puţine ori condiţiile de organizare şcolară - efective numeroase de elevi în clasă, programa şcolară foarte încărcată, timpul scurt de activităţi şi interacţiuni în clasă cu elevii pe parcursul unei lecţii, insuficienta pregătire psihopedagogică , reprezintă obstacole serioase în asigurarea unui învăţământ eficace pentru fiecare elev.         

Cadrele didactice trebuie să aleagă  acele strategii  și metode de lucru pentru  implementarea unui  învățământ  incluziv,  asfel încât  fiecare elev să   fie sprijinit  în  învăţare  pornind de la noţiuni cheie , continuând cu o serie de paşi sistematici, raportând instruirea la experienţa anterioară a elevilor.  Învăţarea prin cooperare, activităţi practice în care elevii acţionează independent, asigurarea învăţării temeinice - sunt  linii directoare ale unei strategii pentru educaţie .   

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare şi învăţare(informative şi activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare).     

 Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi , nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fi ecăruia.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnifi caţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi, eventual, a predării, învăţarea nu are loc.