🔔 Este victoria tuturor celor care, prin implicarea lor civică, au salvat una din cele mai de preț comori ale istoriei vechi a românilor.

⭐ Prin decizia de astăzi, comunitatea locală primește o șansă uriașă pentru dezvoltarea și – în același timp - conservarea patrimoniului. Acum va fi mult mai ușor de accesat finanțări pentru protejarea patrimoniului și investiții în activități economice, care să pună în valoare galeriile romane și peisajul minier al localității.

⭐ Conform experților, care fac recomandările pentru înscrierea monumentelor pe lista Patrimoniului Mondial, Peisajul Cultural Minier Roșia Montană reprezintă „cel mai semnificativ, extins și divers din lume, datând din perioada ocupației romane a Daciei (106-127 î.Hr.)”. În plus, conține „cel mai reprezentativ exemplu de minerit subteran aurifer din lume”.

🌎 Acum, toate aceste lucruri sunt recunoscute și protejate la nivel mondial!

Dascălii erau dascăli și elevii erau elevi: nu aveam impertinența de a reproșa unui profesor nota acordată căci știam că responsabilitatea, respectul și recunoștința vin și de la elev către profesor dar și de la profesor către elev. Stăruitoare îmi este amintirea că în clasa a VI-a, trimestrul al III-lea, doamna profesor de Limba și literatura română, prof. Rodica Radu, a uităt plasa cu caietele noastre de teză în stația de autobuz. Cu respect și-a cerut scuze de incident și ne-a rugat să o înțelegem și să acceptăm să redăm teza, cu precizarea că subiectele vor fi similare ca dificultate, dar nu aceleași. Normal că am acceptat- chiar dacă domnia sa nu a invocat, noi știam că este măcinată de o cumplită boală ce fără milă o chinuia. De fapt, nu a uitat caietele în stația de autobuz ci la secția de radiologie de la spitalul județean, acolo le-a găsit o doamna infirmieră și le-a adus la secretariatul școlii. Noi știam, dar doamna profesor nicioadată nu ne-a împărtășit durerea ei...

Dar de doamna prof. Rodica Radu nu ne leagă numai povestea cu tezele ci și amintirea revistei școlare ”Extemporal 10”- o frumoasă biografie a școlii din Cartierul Cet Nord, scrisă de elevii de gimnaziu. Era o revistă ce apărea trimestrial (atunci anul școlar avea trimestre) prin stăruința dascălului dar și omului de cultură Rodica Radu. Doamna profesor de limba română era un om de cultură în cel mai profund sens al cuvântului: fiecare frază rostitută de domnia sa aducea imaginarul elevilor în fascinantul amfiteatru al lecturii, in magnifica lume a cărții... Știa a cuvânta, știa a avea vorbă frumos aleasă și meșteșugit așezată în mintea, sufletul și inima elevului. De o discreție aleasă, cu multă cărdură ne aduna în cabinetul de filologie de sub scara profesorilor unde încerca să ne aducă în lumea revistelor școlare. 

Primele numere ale revistei școlare ”Extemporal 10” au fost scrise califrafic, olograf. Lipsa tehnologiei și a resurselor materiale făcea ca revistă sa fie multiplicată prin utilizarea foilor de indigo. A avea un exemplar din revistă, atunci, era... wau. Munca era stăruitoare căci prin indigo se realizau 5-7 exemploare și revista trebuie multiplicată, adesea, în 50-70 exemplare, pentru a fi dăruită elevilor care au publicat, cadrelor didactice care au îndrumat...

Coperta revistei era o muncă de creație la care își aduceau contribuția colegii care aveau talent la desen: Trebuia să reproducă fiecare copertă în original și de aceea, nu de puține ori, unele coperți erau mai reușite, altele nu, deși erau replici ale coperții aceluiași număr. Teoretic era aceeași copertă, practic, fiecare copertă era un original în sine, o reproducere mai mult sau mai puțin exactă...

Colegii care avea scris caligrafic scriau interiorul paginilor. De cele mai multe ori interiorul era scris cu ajutorul pixurilor care avea pastă neagră, utilizându-se acele foi de indigo. Munca era redundantă și stăruitoare dar pentru fiecare exemplar reușit... Era o satisfacție...

După ceva timp, doamna profesor a avut acces la mașina de scris a școlii. Atunci, paginile de interior au fost scrise la mașina de scris, coperțile au fost realizate, din nou, individual, de elevi.

Apariția fiecărui număr era un adevărat eveniment școlar extrașcolar. Distribuirea exemplarelor nu se făcea oricum, ci era organizată ca o adevărată sărbătoare unde primeam și un pahar de suc sau o napolitană... Paginile de interior, scrise la mașină, erau lipite cu un capsator și apoi, pentru a nu se vedea urăt, peste capse era lipită o bandă izoleră colorată, aceasta având și un rol decorativ. Tehnoredactarea se făcea cu ajutorul unei mașini de scris defecte, pe care doamna profesor o obținuse după casarea de la secretariat. Pentru că mașina de scris nu avea diacritice, acestaea erau puse de noi, cu pixul. Era o muncă de echipă, căci fiecare elev membru al redacției revistei era responsabil pentru o pagină.

Timpul a trecut și am ajuns într-un nou an școlar. Tehnica de redactare s-a îmbunătățit și, motivați de obținerea unei mențiuni la Concursul Național de Reviste Școlare, am primit din partea școlii un computer cu imprimantă și un xerox. Uzura acestor echipamente era considerabilă căci ne fuseseră date ca o sponsorizare din partea Fabricii de mobilă de la Drobeta Turnu Severin. Competențele noastre de tehnoredactare erau minime, de operare pe computer cu atât mai puțin dezvoltate. Vorbim de anii 1997-1998, când erau la modă IMB și comunicarea se făcea pe MIRC... Ehee, ce vremuri... Multiplicarea nu a mai necesitat un efort așa de mare. Tușul negru din xerox îl puneam, cu atenție, cu ajutorul unui pahar de plastic decupat pentru a se nu prelinge nimic pe lângă orificiul de încărcare. Practic s-au realizat câteva coperți ale numărului de revistă care, mai apoi, au fost multiplicate. Paginile revistei, tehnoredatate computerizat, s-a listat în câte un exemplar și mai apoi au fost xeroxate, capsate și lipite cu bandă izoleră. Era ca într-un stup de albine unde eram entuziasmați să lucrăm...

Poate că acest articol de blog nu este cea mai reușită istorie a unei activități școlare extracurriculare... Nici nu ne-am propus asta... Dincolo de rememorarea unei frânturi de biografie a Școlii cu cls. I-VIII Petre Sergescu Drobeta Turnu Severin, acest articol se dorește a fi și un simplu gest de multumire pentru doamna profesor Rodica Radu.

Este dureros să citești pe diferite platforme de socializare digitale că ”profesorilor dacă nu le place, să plece din sistem”. Această afirmație îmi aduce aminte de muncitorii din fabrici care tipau, la grevele generale din anii 1990 că personalul TESA primește salarii fără să muncească. Personalul TESA a fost concediat și după câteva luni combinatele și uzinele României au dat faliment, muncitorii greviști au rămas șomeri și se luptau să se pensioneze anticipat sau invetând fel și fel de boli/ motivând cauze medicale, utilajele vândute la fier vechi, și pământurile valorificate imobiliar. Prea târziu au aflat că acei funcționari/ salariați TESA ofereau impunerea relațiilor juridice legale, îngreunau procesul corupției că erau prea mulți care semnau și prea puțini dispuși să semneze ilegalități. După concediarea multora dintre aceștia, cei rămași nu s-au mai opus și conducerile uzinelor și combinatelor au facut un management bazat pe oportunitatea imediată ducând la adevărate catastrofe sociale.

Câtiva ani mai târziu medicii care intrau în sistem se plângeau de salarizarea mizeră și condițiile deplorabile de muncă, accentuate și de politica medicilor consacrați de a promova sclavagismul în ograda lor. Nu a durat decât 10-15 ani și sistemul medicat s-a trezut cu o cronică penurie de cadre medicale, o hemoragie de personal medical ce cu greu a fost oprită de creșterile nete salariale masive. Chiar dacă calitatea actului medical nu a crescu, salariile magistrale au continuat și continuă să fie acordate pentru a compensa grandomania cu care au fost tratați medicii ce au plecat, corupția din sistem și condițiile dpelorabile de muncă. 

in SISTEMUL DE EDUCAȚIA penuria de cadre didactice performante este de neimaginat. Cei mai buni absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior cu vin să se angajeze în sistemul educațional ca urmare a veniturilor salariale la limita decenței umane. Atragerea forței de muncă cu foarte bune competențe profesionale este un eșec răsunător, chiar dacă solicităm performanțe ale elevilor la testele internaționale la nivel european. Găsisem o statistică a Ministerului Educație Naționale care arăta că peste 10 000 de porturi din învățământ sunt ocupate de personal necalificat. Alte peste 40 000 de catedre didactice/ norme sunt ocupate în sistem de plata cu ora de către profesorii pensionari. Mai mult, citeam că un adevărat dezastru se va petrece în următorii 10 ani când profesorii aflați în pragul pensionării vor părăsi sistemul. Situația dezastruoasă se va marca la disciplinele informatică, matematică, profesori consilieri. Nomal, profesioniștii din aceste domenii au vaste oportunități în carieră și prestigiul social al statutului de cadru ddiactic nu este în consens cu expectanțele lor. Mai grav, am citit în Opinia Timișoarei că Inspectoratul Școlar Județean Timiș nu mai are nicio soluție de a atrage personal calificat sau necalificat și apelează la Universitatea de Vest din Timișoara să trimită strudenți pentru a suplini lipsa cronică de personal didactic. Dacă în fața clasei de elevi este o persoană căreia elevii i se adresează cu apelativul ”Doamna profesor/ Domnule profesor...” acest fapt nu presupune în mod necesar că acea persoană este în adevăratul sens al cuvântului dascăl! 

DAR PLEACĂ DACĂLI DE PERFORMANȚĂ... Este dureros!!! PLeacă ca urmare anivelul salariale... Pleacă pentru că munca lor este pur și simplu desconsiderată de către părinți (care îi confunsă cu bonele personale ale copiilor- serviciu oferit gratuit), personal de îndrumare și control numit pe criterii politice și fără baze meritocratice (la data la care scriu prezentul material), și e către elevi. Personalități ale educației românești ce actuvează ca profesori în învățământul de stat, public, cu calități profesionale de excepție dovedite, părăsesc sistemul de educației pentru... un minim de normalitate. ESTE DRAMATIC ȘI EFECTELE SUNT CATASTROFALE: nu numai că elevii nu mai beneficiază de procesul didactic susținut de astfel de somnități ale învățământul preuniversitar, dar nici tinerii care vor să acceadă la statutul de cadru didactic (cu capacități cognitive și profesionale medii sau slabe, conform opiniilor exprimate de opinia publică) nu mai au mentori la dispoziție care să îi îndrume, să le ofere un sfalt, nu mai au metodiști la dispoziție. Îmi aduc aminte, cu plăcere, ce profesori metodiști mi-au venit în inspecție la Titularizare, Definitivat, Gradul al II-lea sau Gradul I- înseși directorul Departamentului pentru formarea personalului didactic de la Universitatea de Vest, distinsa doamnă prof.univ.dr. Poessis... Acum, vin în fața bieților tineri metodiști care nu au nici măcar 20 de ani vechime... Simpli profesori selectați din cei... ce se prezintă la examen. De ce? Pentru că somnitățile, dascălii de renume... Nu mai sunt!

Sursa de inspiratie: https://relatii.net/2021/07/12/astazi-cei-mai-buni-profesori-pleaca-din-scoli-de-ce-se-intampla-asta-opinia-mea/

Am participat cu interes la ediția din acest an școlar a Programului Școala Siguranței Tedi. Elevii mei, clasa I C, au îmbrățișat ideea, chiar dacă am lucrat mai mult online.

Activități desfășurate:
Tema 1: Igiena minţii şi a corpului
Tema 2: Când părinţii lipsesc de acasă
Tema 3: Copilul şi accesarea internetului
Tema 4 - Siguranţa în vacanţa de iarnă
Tema 5 - Situații periculoase
Tema 6 - Siguranța în clasă
Tema 7 - Siguranţa în pauză
Tema 8 - Prevenirea, recunoasterea si gestionarea bullyingului
Tema 9 - Relaţiile cu colegii
Tema 10 - Deplasarea pe strada si traversarea carosabilului
Tema 11 - Mersul pe bicicletă în siguranţă şi Copilul ca pasager
Tema 12 - Siguranţa în vacanţa de vară; siguranţa "în curte"

Activitatea finală s-a desfășurat miercuri, 16.06.2021, cu sprijinul  Ag. șef Maftei Iulia – IPJ Neamț, Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității.

Cele mai apreciate activități au fost:

-  „Prăjitura prieteniei” (mai ales momentul când și-au citit reciproc rețetele, fizic, în sala de clasă);

- activitatea finală (elevii curioși „asaltând-o” pe doamna cu foarte multe întrebări).

"Nu există oameni răi ci doar copii care au suferit prea mult." - Esența răului uman.

Atunci când nevoile esențiale, bazale ale unui copil nu sunt satisfacute și în locul lor copilul primește chiar abuz, durere și suferință, întotdeauna se va dezvolta in interiorul său răutatea. Aceasta va fi îndreptată asupra tuturor: asupra propriei persoane (pentru ca nu a fost și nu este suficient de bună), asupra celorlalți (deoarece ceilalți sunt vinovați pentru suferința sa) si asupra vieții (deoarece viața a fost si este nedreaptă cu ea).

Răutatea oamenilor care au suferit prea mult nu este constantă și nu este gratuită. Ea vine doar sub forma răzbunării. Cei care i-au făcut sau îi fac rău, trebuie să plătească. Dacă până aici persoana suferinda este extrem de saritoare și altruista, chiar foarte darnică (arătând că nu pune prea mult preț pe propria persoană iar celălalt contează mai mult), din momentul în care consideră că "din nou cineva i-a făcut ceva rău iar viața a fost din nou nedreaptă", răul și răutatea vor începe să iasă la suprafață sub forma răzbunării. Astfel, din cele mai bune si darnică persoane, acestea se transformă în persoane extrem de dure și razbunatoare.

Măsura răzbunării lor poate fi extrem de dură și exagerată. Celălalt trebuie sa sufere și să plătească pentru durerea și nedreptatea pe care i le-a provocat. Astfel, răutatea vine dintr-o viață percepută ca fiind dură, nedreaptă și încărcată de suferință. Persoana în cauză a rămas blocată emoțional la momentul producerii traumelor și din acel moment nu mai poate vedea, lumea, viața și pe ceilalți decât sub lupa pericolului si suferinței. Aceste persoane nu reușesc să depășească traumele și să admită o cauzalitate internă vieții: EU pot face ca viața mea să fie frumoasă. Ele acceptă întotdeauna o cauzalite externă a lucrurilor: Eu vreau și pot să imi fac viața frumoasă DAR CEILALȚI nu mă lasă sunt răi și mă fac mereu să sufăr. Din cauza asta, ei trebuie să plătească.

Din păcate, aceste persoane devin foarte dificile si oriunde ar merge, devin foarte repede nemulțumite de oameni și situații. Mereu sunt supărate pe cineva sau ceva. Aproape mereu sunt in situații conflictuale și "cineva le vrea răul" sau le nedreptățește. Nu acceptă greșeala si pot fi foarte perfecționiste, atât cu sine cât și cu ceilalți. Devin justițiari și chiar procesomani de carieră. Multe dintre astfel de persoane se îndreaptă către domeniul juridic sau judiciar pentru a putea "îndrepta" simbolic, răul care le-a fost făcut.

Soluția în astfel de situații constă în: depășirea traumelor, acceptarea lor și învățarea faptului că nimeni nu dorește răul explicit al celuilalt. Dobândirea încrederii în viață, în ceilalți și în propria persoană. Acceptarea cu serenitate a vieții și a nedreptății ei. Conștientizarea faptului că nimeni nu are nimic personal cu ceilalți ci doar încearcă să își facă sieși un bine.

P.S.: Acest conținut excede persoanel cu tulburări psihiatrice sau de personalitate care se află sub incidența altor paradigme din domeniul psihologiei clinice și intervenției psihoterapeutice.

Ca psiholog cu atestare în domeniu psiholigiei clinice și psihologia educației, consilierii școlare și vocaționale în adevăratul sens al cuvântului (calificat și recunoscut profesional), am încercat, cu resursele mele proprii de raționament, utlizând cunoștințele la care am avut acces, poate mai limitate sau nu, care este adevăratul motiv pentru care elevii nu vor să citescă. Mai mult, lucrând cu elevii cu cerințe educaționale speciale, miza găsirii unei explicații este cu atât mai provocatoare. În acest sens am găsit fel de fel de explicații, unele aparent valid  argumentate din partea unor teroreticieni, altele construite la nivel empiric de niște doamne ce dețin diplomă universitară ce menționează că sunt licențiate în psihologie dar... Va rog să îmi permiteți să nu le jignesc dar pot preciza că urmare a comportamentului lor profesional sunt momente, și nu puține, în care pot spune că îmi este rușine că sunt psiholog și mă recomand ca profesor de sprijin.

Într-un amalgam de explicații, una mi-a surescitat interesul și am încercat, la nivel empiric- praxiologig, a observa dacă interesul meu pentru acea explicație este sau nu este sustenabil: cititul nu oferă satisfacția instanță și adrenalină, oferint serotonină. Astfel, dpre deosebire de jocurile de noroc care oferă adrenalină instantă, spre deosebire de like-urile de pe facebook sau instagram care oferă satisfacție imediată, cititul implică efort cognitiv și nu aduce satisfacția imediată. în această cheie cred că ar trebui să înțelegem atitudinea față de lectură, nicidecum explicații de genul că elevul/adultul dovedesc deinteres pentru cultură sau comportament ostentativ- opozant! Un această cheie cred că ar trebui să înțelegem atitudinea negativă față de activitatea de lectură, plecând de la două legități universal valabile ale psihicului uman total defavolabile activității de lectură: orice psihic uman alege plăcerea și instinctul de conservare- implicit conservarea energiei prin evitarea efortului. Din cele două contexte concluzionăm empiric argumentat și praxiologic observațional că cititul este o activitate ca implică efort (consum de timp, efort intelectual) și nu aduce plăcerea instantă. Exact ceea ce psihicul uman dezaprobă.

Ce putem face, ca adulți, pentru a ne face semenii să înțeleagă, să accepte și să practice și să promoveze cititul că efort intelectual și lipsa plăcerii imediate? Deconstrucția este dificilă și nu poate fi realizată prin impunere și măsuri coergitive (sancționare negativă a celor dezinteresați de lectură)? Soluțiile par banale dar sunt eficiente în cele mai multe cazuri, peste 40-60% din situații:

a) fii tu ceeea ce aștepți de la alții să fie- dacă vrei copilul tău să citească, citește tu; dacă dorești ca partenerul tău să citească, citește tu- oferă-i ca recomandare lecturi din sfera lui de interes, pentru nivelul lui de înțelegere și disponiblitatea lui de a dedica timp cititului: nu poti recomanda unui copil de clasa a VI-a lecturi beletristică dar oferta de nivele, schițe, poezii, scurtă proză îl poate atrage

b) recompensează pozitiv activitățile de lectură- după ce citim câteva pagini ne răcorim cu o înghetață, ne recompensăm cu un suc, ne bucurăm de o prăjitură, ne răsfățăm cu un film

c) argumentează că lipsa de lectură duce la lipsa de informare implicit, dacă nu citești, nu își cunoști drepturile și ești în imposibilitatea de a te apăra; lipsa de lectură duce la incapacitatea de a argumenta, a scrie- ni poți scrie dacă nu ai citit pentru că ai un vocabular sărac și coerența ideilor este precară, firul argumentativ nu este convingător

d) alte situații

Totuși, trebuie să enunțăm că, din perspectiva psihologiei clinică, intervenția psihologică avizată pentru contruirea unui comportament favorabil lecturii se poate face doar de către un psiholog clinician specialist sau primar, care are competențe prfesionale în domeniul terapiei cognitiv comportamentale și REBT. O altă perspectivă, cea psihoterapeutică, trebuie să menționam că terapia prin lectură este benefică pentru numeroase tulburări psihice și de personalitate.

Așa că... LECTURĂ PLĂCUTĂ! 

PS: Nu uitați nicio secundă că... dacă nu citiți, înțelegeți prea târziu... sau paote niciodată căci prin lectură ai acces la experiența profesională, de viață și cognitivă și a altor persoane!

Reținem că principiul social general valabil în societatea capitalistă este acela conform căruia salariul unui angajat arată prestigiul social de care se bucură, concretizat prin nivelul de studii cerut (pregătire profesională, examene de acces în profesie și pregotire continuă) și importanța socială a muncii sale.

Da, principalul motor activator extrinsec pentru activitatea unui dascăl este venitul său net!!! Restul sunt povești de adormit... Ce face însă un profesor care nu are veniturile conform cu așteptările sale? Soluții:

A) caută surse de venit externe sistemului, lucrând part-time în alte domenii

B) caută surse de venit conexe activității de cadru didactic- realizare de meditații, activități de sprijin educațional contra cost, etc

C) pleacă din sistem, pur și simplu.

Cea mai paguboasă variantă pentru societate și comunitate este alegerea varinatei C) de către dască: pleacă din sistem, pur și simplu. Ca profesor metodist al Inspectoratului Școlar Județean Timiș am văzut un astfel de eveniment: un cadru didactic din învățământul special care a sisținut primele patru inspecții la un centrul școlar de educație incluzivă, pentru a promova Examenul Național de Definitivat a dovedit devotament, implicare, înaltă ținută morală și standarde profesionale de excepție. În semestrul al II-lea trebuia să susțină alte patru ore de inspecție însă a anunțat că placă din sistem. O pierdere imensă pentru instituția școlară care a trebuit să suplinească lipsa acestui dascăl desăvârșit, deosebit, de excepție, cu un dascăl care... a stat cu elevii până la sfârșitul anului școlar. Doamna profesor ce a părăsit sistemul era absolvetă de liceu pedagogic, absolvise psihopedagogie specială la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca și urma un program masteral în domeniul psihologiei educaționale, consilierii școlare și vocaționale. Am întrebat-o care sunt motivele plecării sale. A adus două argumente valide, de bun simț: nu poți să umilești un profesor cu 14 lei/oră care îți muncește cu 5 elevi cu tulburări pervazive de dezvoltare și 6 elevii cu retard mintal și handicap asociat, ținându-l din examene în examene, într-un colectiv care doar îți vânează greșelele. Din discuție se concretizează două motive certe:

a) prosta salarizare

b) lipsa sentimentului de aparteneță a profesorului deminisonal la colectiv de cadre didactice cauzată de lipsa de lidership

Cine a pierdut cel mai mult: sistemul național de învățământ- în colega noastră s-au investit 5 ani de studii superioare de către stautul român dar când acesta urma să nebeficieze de investitța făcută, ca urmare a salarizării la limita sclavagismului modern (conform deinirii Organizației Mondiale a Muncii) și lipsei de viziune managerială, a plecat căci nu putea fi îndeplinite nivelurile trebuințelor primare din Pirmaida lui Maslow.

Varinata A), momentul în care cadrul didactic ”caută surse de venit externe sistemului, lucrând part-time în alte domenii” este extrem de păguboasă. Resursele de timp și implicare din afara celor patru opt ore se canalizează activităților conexe ce grevează grav și profund performanța profesională. SImple exemple: profesorii pentru educație muzicală, imediat după ore nu se documentează pentru imbogățirea culturală și a strategiei didactice ci merg la nunți, botezuri, cununii, priveghiuri și înmormâmtări pentru a-și rotunji veniturile, mulți profesor care își desfășoară activități ce necesită calificare de psiholog, după cele opt ore fug la diferite cabinete psihologice, etc. Dramatic, trist și umitor este contextul în care colegii noștrii fac activități de îngrijire bătrâni, muncitori de întreținere, femei de serviciu sau curieri... Pur și simplu sunt nevoiți să realizeze munci mult sub calificarea lor profesională pentru subzistență. Tentația de a părăsii sistemul educațional este extrem de mare și, de cele mai multe ori, acești oameni pleacă...

Varianta B), cea în care cadrul didactic ”caută surse de venit conexe activității de cadru didactic- realizare de meditații, activități de sprijin educațional contra cost, etc” este păguboasă pentru actul de predare- consolidare- învățare căci profesorul este motivat ca cele mai bune resurse ce le deține din punct de vedere al pregătirii sale profesionale să le pună la dispoziția elevilor care vin la meditații, nicidecum pentru cei care vin la școală. Totuși, pare cinic dar acesta este adevărul, este o varinată bună că pregătirea profesională și interesul pentru concepre și realizare de resurse educaționale este foarte mare, interesul pentru prestigiul profesional este important și calitatea actului didactic implică o țintă impecabilă în scop de marketing.ACeasta ar trebuie să fie o varinată de lucru importantă pentru personalul de îndrumare și control astfel încât acest context defavorabil școlii, elevului și părinților să devină prietenos cu aceștia, prin diferite contexte organizatoric- juridico- financiare. Soluții optime propuse în spațiul public sunt, însă trebuie pusă în ractică în mod inteligent dar... cum munți incompetenți sunt puși în contextul de personal de îndrumare și control având doar calitatea de membru de partid, eșecul răsunător dovedește lipsa de inteligență managerială!

Reiterez că sunt studii realizate de instituții de cercetare și organizații la nivel internaținal care arată că:

a) salariul unui cadru didactic din Românai este prin cele mai mici din Uniunea Europeană, direct corelat cu nivelul de performanță al elevilor care susțin testele PISA; în statele U.E. unde salariile sunt la nivel ridicat, rezultatele PISA sunt peste nivelul mediu=> salarizarea se corelează cu performanța la testele PISA

b) salariile cadrelor didactice din România sunt sub media salariilor persoanelor care ocupă posturi ce necesită studii superioare din sistemul privat.

c) media veniturilor nete/ oră a cadrelor didactice din România, la ora redactării prezentului material, este de 12-23 lei net/oră: principalul diferențiator fiind vechimea în învățământ și nu progresul școlar al elevilor sau performanța profesională a cadrului didactic.

https://www.edupedu.ro/cimpeanu-ne-gandim-si-la-salarizarea-sistemului-de-invatamant-sigur-asta-este-direct-legata-de-alocatia-pentru-sistemul-de-educatie-suntem-acum-la-355-din-pib-un-prim-obiectiv-atingerea-a-47-d/

DIncolo de demagogia de doi lei și populismul deșanțat prin care se susține sus și tare că dascălul vine la serviciu pentru copiii ce îi sunt elevi, subliniem că, acum, subfinanțarea cronică a sistemului educațional și salarizarea la limita decenței umane este suplinită prin implicațiile financiare ale părinților, reprezentanților legali, astfel încât veniturile nete totale ale unui cadru didactic să atingă un nivel optim în raport cu așteptările sale. Pare dramatic și lipsit de deontologie ceea ce scriu dar să nu uităm nicio secundă că scoala este precum societatea: într-o societate capitalistă școala este capitalistă, implicit personalul școlii gândește, similar grupurilor de aparteneță și normelor sociale din comunitatea căreia aparține, capitalist.

Studiul OECD la care fac referire demonstrează în mod clar, valid statistic și argumentat metodologic, corelația directă dintre progresul elevilor și performanța profesională a cadrului didactic pe de o parte și nivelul de salarizare. Astfel, arată studiul, un nivel salarial la limita decenței umane, printre cel mai scăzut la nivel de Uniunea Europeană, generează performanțe slabe ale elevilor români la teste PISA, la cel mai scăzut nivel. Corelația direct proporțională este elocventă și alte comentarii nu își mai au sensul la nivel științific și managerial, decât sub anatema populismului deșanțat și demogogiei.

În mod clar, într-o socetate capitalistă precum a noastră, similar școala fiind o instituție ce integrează în cultura sa managerială realizatea socială, salarizarea la standarde ridicate, peste media salariilor din România, motivează concurența, genereză implicare și activitate cu efort susținut pentru a face față presiunii venite din partea celor care doresc să intre în sistem. Mai mult, interesul resursei umane performante de a intra în sistemul educațional este din ce în ce mai crescut. Ca și în cazul medicilor, salarizarea din educație peste media salariilor din sistemul public de salarizare ar reduce hemoragia cronică de personal înalt calificat, cu bune abilitați și competențe ridicate. Acum această hemoragie este suplinită de personal slab motivat, dezinteresat de performanță căci în ”România lucrului bine făcut” merge și așa.

Dl Tutea, cu toată admirația pentru memoria socială a ceea ce sunteti pentru cultura românească, cu tot respectul pentru sacrificiile făcute în numele integrității morale, greșiți profund: acum profesorul este lemnul tăvălit prin mocirla, în care se lovește cu toporul si apoi societatea se intreabă cu o ipocrizenie nedemnă nici măcar de un teatru ieftin: Unde este mobila de lux produsă de tâmplar/ dascăl?????

De cine sunt tavaliti dascalii în mocirla mediocrității, nonmeritocratiei si cinismului/ deraderii?- de media cu interese politice si financiare, de directorii si inspectorii disperați să nu isi piardă privilegiile financiare, de părinții manipulați si cu dublă măsură a judecății, de elevii cu tupeu promovați acid de scandalagii, de cumpanasi ce au dus la cumpăna educatia... Nici "lemn" nu prea mai este, la 12-23 lei net/ ora... nu prea mai vrea nimeni sa se zbata în mocirla, sub loviturile nemiloase ale topoarelor societale...

Distinsă solemnitate a culturii române, dascălul român trâiește sub semnul umilinței prin desconsoderarea muncii sale, batjocorit cu salarii de mizerie la limita sclavagismului modern, așa cum este definit sclavagismul modern de Organizația Mondială a Muncii, dascălul român este... vai de mama lui. Dar încă mai este cât mai este căci tinerii nu vor să mai intre în sistem, cei ce intră pleacă pentru un trai uman iar cei ce au fost se duc sub normalitatea biologicului...