Asigurarea  condiţiilor materiale în familie, în instituţiile de ocrotire socială şi în instituţiile de învăţământ reprezintă premisa materială a actului de comunicare educativă. Materialele pedagogice procurate trebuie să corespundă cerinţelor de instruire modernă. Statul asigură burse și un minim necesar de rechizite pentru ca toţi copiii să aibă acces la educaţie.

Iată câteva obstacole care stau în calea comunicării între elev şi dascăl. Condiţiile materiale insuficiente, necorespunzătoare, nefuncţionale, inestetice ca şi absenţa lor în școală reprezintă un obstacol obiectiv al eficienţei educaţiei. Spaţiile de ocrotire socială a copiilor şi cele de învăţământ corespunzătoare creează ambianţa necesară desfăşurării optime a procesului educativ. La fel de necesar este şi materialul pedagogic. Este adevărat că performanţe învăţării s-au obţinut şi în condiţii materiale precare, acestea au fost compensate de o motivaţie puternică a învăţării, de munca plină de pasiune şi de dăruire.

Deficienţele comportamentale ale educatorului reprezintă un alt obstacol în calea comunicării. Disponibilitatea în actul comunicării e redusă în cazurile firii închise, taciturne, iritante şi rigide, deprimante sau exaltate. La aceste trăsături de fire şi comportament se asociază uneori carenţe ale competenţei profesionale: nivel profesional redus, lipsă de interes şi dorinţă de perfecţionare, absenţa experienţei, incapacitatea de a se face accesibil în predare, erori în notare.

Particularităţi comportamentale ale educatului ridică dificultăţi relației educaţionale: starea precară de sănătate fizică şi mentală, deficienţe ale structurii psihice de cunoaştere, ale structurii afectiv emoţionale, descurajarea din cauza eşecului.

Lacunele în cunoştinţe împiedică procesul învăţării. La fel și defectele de voinţă şi caracter: nehotărârea, încăpăţânarea, minciuna. Oboseala acumulată din cauza suprasolicitării şi nerecuperarea dispoziţiei de a învăţa prin odihnă împiedică efortul învăţării. Iluminatul necorespunzător, temperaturi extreme, zgomotele, ticurile și alte elemente care distrag atenția sunt câțiva din factorii fizici perturbatori în comunicare.

Cele mai frecvente obstacole care apar în comunicarea didactică sunt: utilizarea unui limbaj greu accesibil elevilor, dozarea neuniformă în timp a materialului de predat, supraîncărcarea determinată de criza de timp, dar și de dorința unor profesori de a nu omite unele aspecte importante ale materiei, starea de oboseală a elevilor sau a profesorului, climatul zgomotos.