Este important ca profesorul să se raporteze în clasă la timpul prezent, si să elimine din uz amintirile unor evenimente neplăcute din orele anterioare atunci când se confrunta cu un potențial conflict. Astfel elevul va deveni defensiv.

Este de asemenea de preferat ca profesorul să se adreseze în mod direct elevului, să-i acorde atenție totală când acesta vorbește. În acest fel educatorul arată respect pentru elev și acesta va putea să-și asume responsabilitatea comportamentului său, fie el negativ sau un progres.

Feedback-ul, de asemenea, ajută la cultivarea unui raport pozitiv. În loc să compare elevii, profesorul poate să le spună că sunt buni la geografie, de exemplu, sau că munca lor va fi încununată de succes și că el, profesorul, este foarte mândru de munca depusă de elev.

Sunt situații în care este tentant să se folosească o afirmație, când o întrebare poate fi mai potrivită. Atunci când un elev întârzie la oră e mai potrivit să fie întrebat despre cauza întârzierii, decât să fie apostrofat. Chiar dacă motivul de întârziere nu este unul îndreptățit, profesorul îi comunică faptul că are posibilitatea de a se explica. În alte situații afirmațiile sunt mai potrivite.

A fi un ascultător activ și îndemânatic ține liniile comunicării deschise. Chiar dacă profesorul nu este de acord cu ceea ce îi comunică elevul, lucrul cel mai important este faptul că acesta comunică cu profesorul și are curajul să răspundă pentru ceea ce afirmă. Elevul trebuie încurajat să comunice. Acordându-i atenție totală, încurajându-l, punându-i întrebări, profesorul îl susține pe elev să vorbească despre lucruri și situații stânjenitoare, îi dă posibilitatea să-și reexamineze și să-și clarifice opțiunile pentru soluționarea situației.

Îmbunătățindu-și abilitățile de comunicare, educatorul va fi privit ca un model de elevii săi, care-și vor dezvolta la rândul lor capacitățile de buni comunicatori. Modelând comportamentul pe care educatorul dorește ca aceștia să îl imită, încă de la începutul anului școlar și chiar din clasele primare, când primele zile de școală sunt de nesuportat pentru unii elevi, aceasta le va permite să vină mai cu drag la școală, mai ales dacă educatorul își va petrece cu ei câteva clipe în plus pentru a le explica ce așteaptă de la ei și pentru a-i cunoaște mai bine.

Așteptările educatorului sunt direct legate de realizări. Indiferent de nivelul de îndemânare al elevului, toți elevii au capacitatea, dorința de a avea succes. Profesorul trebuie să-i stimuleze să răspundă și pe acei elevi care nu ridică mâna pentru a răspunde și pe aceia care nu dau întotdeauna răspunsul corect. Lăsând timp elevului să se gândească la răspuns, este un semnal că ai așteptări pozitive de la el. Punând unui elev o întrebare la care profesorul știe că poate să răspundă, acest comportament comunică faptul că fiecare elev este valoros și poate avea succes.

Implicarea profesorului în activitățile elevului poate stabili legături pozitive cu elevii. Participarea la activitățile din afara școlii împreună cu elevii, confecționarea unei cutii de sugestii și amplasarea ei în clasă, participarea la jocurile elevilor din timpul pauzelor, confecționarea felicitărilor de zilele de naștere ale elevilor, discutarea proiectelor și a comportamentelor acestora reprezintă modalități prin care educatorul își poate cunoaște elevii într-un mod mai personal, le demonstrează că îi pasă de ei, de ceea ce gândesc aceștia, îi încurajează să-și asume responsabilități, le dă posibilitatea să-și demonstreze talentul, chiar dacă acesta nu are legatură cu activitatea școlară, scoate la iveală aspecte pozitive ale muncii lor.

Toate acestea îi determină și îi ajută pe elevi să își dezvolte simțul responsabilității muncii lor.