Realizându-se într-un cadru instituţional, reuşita învățării depinde atât de factorii interni, cum ar fi: capacitatea de învãţare şi nivelul de motivaţie ale elevilor, cât şi de factorii externi, cei mai importanţi fiind: calitatea predãrii, climatul din clasã.. Învãţarea va fi eficace atunci când, valorificând optim aceşti factori, va parcurge, în mod corespunzãtor, un şir de “evenimente” specifice şi anume: receptarea, înţelegerea, memorarea, pãstrarea şi actualizarea.

Învãţarea şcolarã, poate fi analizatã din perspectiva a douã aspecte, diferite, dar complementare, ale învãţãrii şcolare: aspectul etapelor care compun o secvenţã de învãţare şi cel motivaţional. Aspectul motivaţional se referã la gradul de implicare a elevului în actul învãţãrii şi în rezolvarea sarcinilor de lucru. Cele douã aspecte alcãtuiesc o unitate indisolubilã. Motivaţia este cheia succesului în predare şi învăţare pentru profesor, elevi și părinți. Motivația pozitivă stimulează, încurajează copilul, îi asigură starea de bine, îi activează implicarea, îl orientează și suține energetic, fie că învață sau se joacă.

De ce un elev învaţã, iar altul nu? De ce unii elevi se angajeazã în realizarea sarcinilor şcolare şi persevereazã pânã la atingerea scopului, în timp ce alţii se descurajeazã la primul obstacol şi abandoneazã activitatea propusã de profesor în favoarea alteia, pe care o preferã? Rãspunsurile la aceste întrebãri trebuie cãutate în domeniul motivaţiei.

De obicei, considerãm motive ale învãţãrii anumite dorinţe, trebuinţe de bazã, cum sunt: dorinţa de autorealizare, autoafirmare, dorinţa de a obţine note bune pentru a mulţumi pãrinţii, teama de pedeapsã, curiozitatea, anumite interese. Participarea la luarea deciziilor este o motivare pozitivă și eficientă.

Motivaţia învãţãrii se referã la totalitatea factorilor care îl mobilizeazã pe elev la o activitate menitã sã conducã la asimilarea unor cunoştinţe, la formarea unor priceperi şi deprinderi. Motivaţia energizeazã şi faciliteazã procesul de învãţare prin intensificarea efortului şi concentrarea atenţiei elevului, prin crearea unei stãri de pregãtire pentru activitatea de învãţare. Elevii motivaţi sunt mai perseverenţi şi învaţã mai eficient.

Motivaţia este una dintre cauzele pentru care elevul învaţã sau nu învaţã. În acelaşi timp însã, motivaţia poate fi efectul activitãţii de învãţare. Cunoaşterea rezultatelor activitãţii de învãţare, mai ales când acestea sunt pozitive, susţine eforturile ulterioare ale elevului. Din satisfacţia iniţialã de a fi învãţat, elevul îşi va dezvolta motivaţia de a învãţa mai mult. Aşadar, relaţia dintre motivaţie şi învãţare este una reciprocã. Motivaţia energizeazã învãţarea, iar învãţarea încununatã de succes intensificã motivaţia.