Non-acceptarea înseamnă:
• A da sfaturi, soluţii: "De ce nu faci aşa..."
• A evalua, a învinovăţi: "Aici greşeşti cu siguranţă..."
• A interpreta, a analiza: "Ceea ce ai tu nevoie este..."
• A eticheta "Eşti prost pentru că ai făcut..."
• A comanda, a fi directiv: "Trebuie să..."
• A fi de acord, a lăuda: "Ai dreptate 100%."

• A moraliza: "Trebuia să faci asta şi asta..."
• A pune întrebări de genul "De ce ai făcut ... ?"
• A simpatiza, a acorda suportul la modul general: "Totul va fi bine..."
• A ameninţa, a avertiza: "Dacă se mai întâmplă să...."
• A evita: "Hai să uităm asta..."
• A condiţiona: "Te voi aprecia numai dacă vei lua note mari...."

2. Empatia – a înțelege modul cum gândește, simte și se comportă o persoană
• A fi cu persoana, nu ca ea
• Întrebări deschise
• Lipsa întrebărilor de ce
• Evitarea moralizării
• Evitarea întreruprerilor
• Evitarea feedbackului negativ
• Evitarea criticii sarcastice
• Sugestii constructive

3. Congruența – concordanța dintre comportament, convingeri, emoții și valori (autenticitate)
• Incongruența- pierderea relației de încredere cu elevii
4. Colaborarea – implicarea grupului în deciziile de dezvoltare personală
• Relație de facilitare, nu expert/novice
• Soluții proprii la problemele cu care se confruntă

5. Gândirea pozitivă
• Filosofia personală a consilierului – omul ca ființă pozitivă care poate fi susținută să-și atingă potențialul
• Încredere în noi înșine și în oameni
• Ajutarea elevilor să-și dezvolte imaginea și respectul de sine, responsabilitatea personală

6. Responsabilitatea
• Respectarea principiilor consilierii
• Asumarea consecințelor
• A nu face rău celorlați
• A se asigura de starea de bine a elevilor

Abilități
1. Ascultarea activă
• comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului; contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-1 fixa cu privirea; asiguraţi- vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul "Ceea ce vrei tu să îmi spui este că...";
• ascultaţi interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriţi să le daţi;
• puteţi apela la afirmaţii de genul "hmm", "da", "înţeleg"; nu vorbiţi continuu, daţi interlocutorului ocazia să vorbească şi să pună întrebări;
• ascultarea să fie autentică - consilierul să fie sincer interesat de problema/subiectul abordat; ascultarea să nu fie evaluativă - nu faceţi judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de "bine" sau "rău“,"acceptabil" sau "neacceptabil", "potrivit" sau "nepotrivit", "interesant" sau "neinteresant";

• nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. personale;
• nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie;
• ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: paloarea sau roşeaţa feţei, tonul vocii, gestica etc.

2. Observarea – comportament verbal și non-verbal; emisfera stângă – limbaj verbal, dreapta – emoție; observarea fără interpretare, etichetare
3. Adresarea întrebărilor – de clarificare personală a elevului, nu de interogare
• Inchise
• Justificative
• Ipotetice
• Deschise

4. Oferirea de feed-back
• Constructiv, centrat pe aspectele pozitive
• Specific și concret
• Descriptiv, nu evaluativ sau critic
• Pentru comportamente care pot fi schimbate
• Imediat după comportament
• Vizează comportamentul și nu persoana

5. Oferirea de informații
6. Parafrazarea
7. Sumarizarea
8. Reflectarea