MANAGEMENT UL ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE
Şcoala ca organizaţie. Dezvoltarea instituţională.

DOMNEȘTI 2021
ISBN 978-973-0-34109-6.

Şcoala ca organizaţie. Dezvoltarea instituţională. Teoria generală a managementului educaţional
Școala, prin structura sa normativă instituțională oferă baza de construcție a organizațiilor(Vlăsceanu,M.,2003, p.90) Dificultățile studiilor de dezvoltare a organizației școlare este de a stabili efectele directe ale strategiilor de dezvoltare asupra rezultatelor elevilor. Întrebările care se impun:cum măsurăm efectele dezvoltării organizației școlare și la ce criterii ne raportăm? a constituit o problematică pentru specialiști. Dezvoltarea organizațională este un proces care se desfășoară în timp și care presupune o activitate intensă de învățare, de familiarizare continuă cu noi strategii, obiective și roluri pe care organizația încearcă să le dezvolte. E.Păun(1999)precizează faptul că dezvoltarea școlii are loc pe două planuri: - dezvoltarea școlii ca instituție școlară(school improvement) - dezvoltarea personalului(staff development). Organizaţia reprezintă o colecţie structurată de resurse umane şi nonumane dirijate spre atingerea unor finalităţi prestabilite; deci, o organizaţie constă, în esenţă, din scop(uri), structură (de comunicare, decizională, de roluri, de putere etc) şi interacţiuni (relaţii realizate efectiv în cadrul structurii formale sau în afara acesteia). Analiza organizaţională se realizează pe baza mai multor criterii:  gradul de diferenţiere între componente şi de integrare (nivelul colaborării dintre componente);  separarea dintre nivelul executiv (al persoanelor/grupurilor care proiectează şi controlează activitatea organizaţiei) şi cel operaţional (al persoanelor, grupurilor care realizează efectiv activitatea proiectată; tendinţa prezentă este de întrepatrundere şi de ştergere a diferenţelor nete între cele două niveluri funcţionale;  ierarhia: numărul şi autoritatea diferitelor niveluri decizionale; din acest punct de vedere, organizaţiile pot fi "înalte" (cu mai multe niveluri între bază şi vârf) sau „plate” (cu puţine niveluri intermediare); se consideră că o organizaţie poate funcţiona efectiv dacă numarul nivelurilor ierarhice nu este mai mare de şapte, cel mult nouă;  structura formală (modul concret de organizare internă); există numeroase tipuri de structuri, dintre care enumerăm : structura simplă (antreprenorială); funcţională(pe tipuri de activităţi — aprovizionare, producţie, desfacere, etc); pe produse, servicii sau (geografică); divizionară (funcţională, pe produs) Diagnoza şcolară este o condiţie necesară, deşi insuficientă, în ameliorarea activităţii, ce se încadrează în tehnicile de management. Pot face obiectul unei diagnoze: orarul, absenteismul, frecvenţa, inserţia profesională, procesul de învăţământ în sine
Ca manager educaţional, la nivelul şcolii deţin funcţia de responsabil al comisiei metodice a profesorilor-educatori. Astfel, cele trei roluri se întrepătrund.
Ȋn calitate de lider este nevoie de crearea unui climat care să favorizeze munca şi atingerea obiectivelor propuse; ca şi liant se menţine o legătură constantă cu responsabilii celorlalte comisii (a profesorilor de psihopedagogie specială, a profesorilor psihopedagogi, a instructorilor de educaţie) pentru o colaborare optimă.
Ca şi roluri informaţionale predomină cele de diseminator (transmiterea informaţiilor dinspre directorul unităţii spre profesorii din comisie) şi de purtător de cuvânt (în sens invers celui anterior).
Rolurile decizionale trebuie asumate şi puse în practică. Astfel, ca antreprenor prezint proiecte şi oportunităţi diverse pentru unitatea şcolară, manifest interes pentru demararea unor acţiuni care să sporească prestigiul instituţiei. Ca mediator intervin atunci când apar neînţelegeri între membrii comisiei sau între ei şi reprezentanţi ai personalului didactic, nedidactic şi didactic auxiliar.Rolul de negociator se manifestă atunci când apar situaţii în care trebuie stabilite clar resursele, personalul sau calendarul unor activităţi. Managementul este un domeniu de mare interes și de o importanță semnificativă în societatea contemporană. Structurată și dezvoltată în timp, știința managerială a trecut prin etape care au avut o influență majoră asupra dezvoltării umane ( de ex., perioada conducerii științifice, cu Frederick W. Taylor și Henri Fayol ca exponenți principali) și are în prezent caracteristici și orientări specifice lumii moderne, cum ar fi:  viziunea globală și integratoare de rezolvare a problemelor – raportare la mediul extern național și internațional;  interdisciplinaritatea – introducerea unor elemente din alte științe;
• dinamismul – determinat de frecvența și amploarea schimbărilor din societate;
universalitatea - transferul de concepte, principii, tehnici și instrumente manageriale din domeniul activității industriale în toate celelalte domenii ale vieții și activității umane, astfel că se vorbește curent de management agrar, management bancar, financiar, educațional etc.;  profesionalizarea funcției de manager - elita managerială a viitorului va proveni din școli, centre sau instituții recunoscute de business, iar formarea continuă în domeniu va deveni o necesitate absolută.
Managementul comunicării în organizaţiile şcolare
Parteneriatul educaţional se referă la cooperarea tuturor instituţiilor şi factorilor sociali interesaţi în susţinerea unităţilor de învăţământ şi de problemele educaţiei. Şcoala poate să îşi rezolve multe dintre problemele dificile cu care se confruntă colaborând cu factori instituţionali locali care, într-un fel sau altul, sunt beneficiarii serviciilor educative oferite de unităţile de învăţământ sau a căror activitate depinde de calitatea educaţiei oamenilor cu care lucrează. Principalii parteneri ai şcolii sunt, de obicei: părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor, autorităţile locale şi centrale, organizaţiile guvernamentale cu caracter central sau local, agenţii economici locali, sindicatele, organizaţiile nonguvernamentale.
Managerii şcolari care ştiu ce trebuie făcut, cunosc care sunt instituţiile ce sunt preocupate de aceleaşi probleme educative, ştiu la cine să apeleze, ştiu ce să propună, au abilitatea de a răsplăti moral realizările şi de a încuraja colaborarea efectivă, sunt mult mai capabili să îmbunătăţească parteneriatul educativ decât cei care neglijează astfel de aspecte.
În plus, trebuie reţinute câteva sugestii foarte utile pe care le face S. IOSIFESCU (2001): “Dincolo de eforturile pe care fiecare dintre şcoli trebuie să şi le asume pentru sensibilizarea şi atragerea partenerilor sociali, transformarea parteneriatului educaţional într-o realitate presupune adoptarea unor măsuri generale la nivelul întregului sistem de învăţământ:
- formarea personalului din învăţământ, în sensul comunicării, cooperării, parteneriatului;
motivarea resurselor umane ale şcolii pentru dezvoltarea unor relaţii parteneriale;
-diseminarea unor informaţii relevante pentru problema parteneriatului la nivelul unităţilor de învăţământ;
- operarea unor schimbări de jure şi de facto cu privire la statutul personalului din    promovarea unui cadru legislativ care să încurajeze iniţiativele.
Copiii ai căror părinţi se implică şi ţin o strânsă colaborare cu şcoala obţin performanţe, superioare. Pe de altă parte, copiii din cămine şi cartiere considerate “defavorizate social” se confruntă cu probleme sociale, care au efecte negative asupra reuşitelor lor educaţionale. Când părinţii colaborează cu profesorii se obţin efecte benefice legate de atitudinile elevilor privind şcoala, temele, realizările şcolare şi aspiraţiile şcolare. Implicarea părinţilor în educarea copiilor lor şi încurajarea studiilor superioare depinde de părerea lor despre modul în care o persoană poate să îşi câştige un statut social satisfăcător. Unii părinţi îşi privesc copiii ca pe o investiţie, conform “teoriei capitalului uman”. Alţii privesc educaţia ca pe o problemă de “diminuare a resurselor”, de multe ori în funcţie de numărul de copii din familie, corelat cu resursele disponibile. De exemplu, unii părinţi sunt mai dispuşi să investească în educaţia copiilor lor, dacă părinţii lor le-au plătit pentru educaţia lor la vremea respectivă şi privesc acest lucru ca pe o responsabilitate, mai ales atunci când întreţinerea unui număr mare de copii din familie nu le va absorbi toate resursele. Când şcolile îi încurajează pe părinţi să se implice în educaţia copiilor lor, rezultatele pot fi foarte încurajatoare. Investigaţiile au arătat că implicarea părinţilor în educaţia copiilor, de la naştere până la terminarea şcolii, are un impact pozitiv asupra realizărilor  copiilor în şcoală. Beneficiile pentru elevi sunt foarte variate: scoruri mai mari la teste, note mai bune, prezenţă mai consecventă la ore, atitudini şi comportamente pozitive, o mai bună implicare în programele educative.
Şcolile au încercat întotdeauna să-i implice pe părinţi în educaţia copiilor lor, dar, în lume, eforturile lor par să se fi intensificat în ultimii ani. Strategiile obişnuite şi vizibile sunt discuţiile dintre părinţi-profesori, şcolile deschise, asociaţii şi organizaţii părinţi-profesori şi consilii şcolare consultative.
Asociaţiile şi organizaţiile părinţi-profesori variază  părinţii în activităţile şcolare, pentru a aborda orice tip de problemă. În multe cazuri, eforturile asociaţiilor de strângere de bani se materializează în achiziţia de materiale didactice şi echipamente. Fondurile strânse de asociaţiile de părinţi-profesori dau posibilitatea realizării unor acţiuni educaţionale, cum ar fi excursii şcolare sau reprezentaţii teatrale.Cercetătorii observă însă că participarea acestor asociaţii nu este aproape deloc vizibilă în dezbaterile privind finanţarea şcolară, curricula sau probleme de guvernare şcolară.În unele şcoli, părinţii îi meditează pe elevi după orele de şcoală, servesc ca asistenţi în clase, participă la discuţiile cu profesorii de după-amiază, pentru a afla cum să-şi ajute mai bine copiii să reuşească în şcoală, şi organizează acţiuni educative speciale. În România, în cadrul a diferite programe sau proiecte de asistenţă şocială, s-au constituit asociaţii voluntare care îşi propun să acţioneze în mai multe direcţii pentru sprijinirea şcolilor: asigurarea bazei materiale şi a mijloacelor de învăţământ necesare, acordarea de suport social copiilor săraci din familii defavorizate, educaţia/autoeducaţia părinţilor, atragerea sprijinului unor asociaţii nonguvernamentale, prestarea unor servicii pentru instituţiile de învăţământ. “Există centre  (Cluj, Oradea, Timişoara) cu programe destinate copiilor cu nevoi speciale şi/sau acelor copii care provin din familii defavorizate, în asociaţii cu organizaţii nonguvernamentale şi confesionale (…) Putem aminti şi iniţiative prin care asociaţiile de părinţi sprijină familii cu mul
Patrula de reciclare
Procesul de reciclare este oarecum simplu, este o soluție stabilă de gestionare a acestora, care previne transformarea componentelor în deșeuri periculoase pentru mediu, cu beneficii pentru economie, care presupun reintroducerea tuturor deșeurilor electronice în fluxul normal de fabricare. Mai mult decât atât, reciclarea acestor materiale duce la o folosire mai bună a pieselor utilizabile de la electrocasnice mari, precum mașini de spălat sau frigidere, evitând astfel poluarea cu substanțe specifice fiecărui aparat electrocasnic în parte. Această companie propune o soluție modernă de reciclare a deșeurilor, ce implică și colectarea conform legislației în vigoare la momentul actual.
Patrula de reciclare a Liceul Tehnologic ,,Petre Ionescu Muscel’’-Domnești,Jud.Argeș,
participă la programul național de reciclare -Programului educaţional de protecţie a mediului “Patrula de Reciclare” organizat de Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec ,începând cu anul școlar 2013/2014.
Premii obținute:
2013-2014- premiul II la nivel național
2015/2016 -premiul II la nivel național
premiul I la nivel național pentru județul Argeș-Cea mai mare cantitate de baterii colectată la nivel național-județul Argeș
2017/2018- premiul II la nivel național
Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec a dotat ,,Grupa fluturașilor isteți’’ cu materiale necesare desfășurării unui act educațional de calitate
Multifuncționala color
Leptop
Articole de patetarie
Managementul calităţii totale în educaţie
Rolul controlului managerial intern în îmbunătăţirea calităţii şi în prevenirea fenomenului de corupţie în învăţământul  preuniversitarCalitatea serviciului de educatie este un aspect foarte complex care depinde de mai multi factori: de personalul scolii, de elevi, de managementul unitatiiscolare, de metodele didactice folosite, de continutul programelor de studiu, de mijloacele educationale, de resursele financiare pentru asigurarea mediului, de motivarea elevilor si a personalului.      
Sistemul naţional de management şi de asigurare a calităţii are ca scop esenţial îmbunătăţirea calităţii educaţiei definită ca ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.
Standardele de control intern definesc un minimum de reguli de management, pe care toate entitățile publice trebuie să le urmeze. Obiectivul standardelor este de a crea un model de control managerial uniform și coerent, ele constituind un sistem de referință, în raport cu care se evaluează sistemele de control intern, se identifică zonele și direcțiile de schimbare.
Standardele sunt grupate în cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului managerial:
1. Mediul de control care se referă la probleme legate de organizare, managementul resurselor umane, etică, deontologie și integritate organizațională.
2. Performanța și managementul riscurilor ce subsumează problematica managementului legată de fixarea obiectivelor, planificare, organizare și performanță.
3. Informarea și comunicarea. În această secțiune sunt grupate problemele ce țin de crearea unui sistem informațional adecvat și a unui sistem de rapoarte privind execuția planului de management, a bugetului, a utilizării resurselor, semnalarea abaterilor, conservarea și arhivarea documentelor.
4. Activități de control care se focalizează asupra: documentării procedurilor, continuității operațiunilor, înregistrării excepțiilor (abaterilor de proceduri), separării atribuțiilor; supravegherii (monitorizării) etc.
5. Auditarea și evaluarea care privește dezvoltarea capacității de evaluare a controlului managerial, în scopul asigurării continuității procesului de perfecționare a acestuia. În perioada anilor 2005-2010 a avut loc etapa de dezvoltare a controlului intern/managerial în România prin cristalizarea, în unele entități publice a acestui sistem, conștientizarea necesității implementării lui și aprobarea Codului controlului intern/managerial prin ordin al ministrului finanțelor publice. Perioada de după anul 2010 poate fi considerată ca fiind etapa de necesitate absolută a controlului intern/managerial, marcată de importanța deosebită acordată sistemelor de control al managementului calității.
Necesitatea implementării Sistemului de Control Intern/Managerial, decurge din caracterul social al muncii cadrelor didactice și elevilor și presupune respectarea unor norme și standarde de desfășurare a întregii activități educaționale și asigurării unei comunicări eficiente. Dacă în trecut performanța managerilor era considerată mai mult ca un atribut al experienței, recent s-a demonstrat că informația și raționamentul științific joacă un rol important în procesul de fundamentare a deciziei economice - fără a anula, firește, virtuțile experienței, care însă pot fi compensate prin promptitudine, originalitate și creativitate. În acest sens, Russu și colab. afirmă: „În condițiile vieții economice și sociale moderne, profesionalizarea managerilor devine o condiție sine qua non, numai pe această bază abordările manageriale putând să câștige semnificativ în raționalitate, realism și timp de răspuns și să ofere cele mai potrivite răspunsuri la provocările multiple cu care se confruntă organizațiile.”
Școala a fost, este și, probabil, va rămâne încă multă vreme, principala instituție specializată în pregătirea resurselor umane ale unei țări. Calitatea „produselor” ei depinde, în principal, de câțiva factori. Aceștia sunt:
Calitatea materialului uman (tineri și adulți), care intră în procesul de învățământ (dezvoltare fizică și psihică, inteligență, capacitate de învățare, motivație, condiții familiale și sociale etc.); 
Calitatea logisticii (spații de învățământ, mobilier, material didactic, mijloace tehnice);
Calitatea managementului (la nivelul sistemului de învățământ, al diverselor lui subsisteme, al instituțiilor și al procesului);
Calitatea personalului (didactic, auxiliar și administrativ) și a prestației didactice.
Deși ponderea cu care intervin acești factori în realizarea „produselor” școlii nu este întotdeauna ușor de stabilit, se poate afirma cu certitudine că managementul, la toate nivelurile ierarhice, deține un loc de prim rang în constelația celorlalți factori de influență.
Actul educațional este considerat un serviciu de calitate pe care instituțiile de învățământ îl oferă societății. Rezultatul acestui serviciu este formarea viitorilor specialiști în dubla lor calitate de beneficiari ai rezultatelor propriei lor formări și acela de bun al societății în care lucrează și care beneficiază de calitatea muncii acestuia. Competiția, într-un sistem al economiei de piață, în care instituțiile de învățământ sunt implicate, impune cu necesitate dezvoltarea unui sistem care să permită asigurarea calității întregului proces educațional.
Pentru a consolida și îmbunătății continuu reputația instituției și performanța sa ca furnizor de produse de calitate, trebuie ca fiecare persoană să adere la politica și procedurile de calitate ale instituției, iar sistemul de învățământ să fie îndreptat spre excelență și calitate astfel încât să fie eficace și capabil să obțină beneficii sustenabile.
Implementarea sistemului de control intern/managerial în învățământul preuniversitar este o necesitate obiectivă și de urgență în scopul asigurării compatibilității cu tendințele învățământului din țările dezvoltate, creând bazele cooperării cu acestea în domeniul educației și cercetării științifice, precum și pentru realizarea primului pas prioritar al integrării europene și internaționale. Astăzi calitatea învățământului este o preocupare publică, din motive care provin atât din contextul românesc, cât și din procesul de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană, unde această temă este foarte actuală. Un management eficient al serviciilor educaționale va trebui să răspundă în mod necesar și unor exigențe specifice.
Managerul care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor educaționale trebuie să răspundă continuu solicitărilor unor factori de mediu, organizaționali sau care aparțin unor repere temporale fixe, anterior stabilite.
Sistemul de control intern/managerial cuprinde ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace, inclusiv structurile organizatorice, instrumentele și procedurile. Controlul intern/managerial are ca obiective generale: realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice, stabilite în concordanță cu misiunea acestora, în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și eficiență; protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei; respectarea legilor, a reglementărilor și deciziilor conducerii; dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare și difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și a unor sisteme și proceduri de informare publică, prin rapoarte periodice.
În economia de piață, orice unitate de învățământ funcționează exclusiv în cadrul anumitor parteneriate, împreună cu anumiți „parteneri de interese” (sau „părți interesate”), pe care trebuie să-i identifice, astfel încât interesele fiecărui partener să poată fi cunoscute și satisfăcute, pe termen lung, în cât mai mare măsură. Serviciile prestate de școală sunt considerate a fi „de calitate” doar în măsura în care produsele și procesele ei satisfac necesitățile, cerințele și așteptările clienților și ale celorlalți parteneri interni și externi. Implementarea sistemului de control intern/managerial reprezintă un instrument de schimbare dacă instituția dorește să atingă profilul ideal de a deveni o organizație care învață. Prin învățare, ea poate găsi soluții din ce în ce mai bune pentru propria dezvoltare durabilă, devenind astfel o organizație inteligentă.      
Managementul calitățîi se definește prin ansamblul activităților generale de management care determina politică în domeniul calitățîi , obiectivele și responsabilitățile fundamentale ale organizației și care le implementează prin planificare , control , asigurarea și îmbunătățirea calitățîi .
Controlul calitățîi se referă la tehnici și activități cu caracter operațional utilizate pentru satisfacerea condițiilor referitoare la calitate .
Realizarea unei conduite bazate pe calitate constituie o constrângere majoră în procesul de integrare europeană  a României, fiind , în același timp, elementul esențial în atingerea unei economii prospere .Un impact accentuat îl are , în acest sens, componentă educațională , atât prin prisma calitățîi prestației și , de asemenea, prin integrarea nevoii de calitate în cultură națională .    Termenul de calitate are înțelesuri diferite pentru persoane diferite , fiecare individ , fiecare domeniu  având propriul sau sens al acestui termen.Prin SR ISO 8402 , calitatea este definită că ,, totalitatea caracteristicilor unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesități exprimate și implicite ‘’.Analizând definiția , se constată că :
Se exprimă calitatea printr-un ansamblu de caracteristici ;
Calitatea există doar în relația cu nevoile clienților ;
Calitatea este o variabilă continuă și nu discretă;
Prin calitatea se satisfac atât nevoile exprimate , cât și cele implicite .
Cerințele pentru calitate sunt definite că reprezentând , expresii ale nevoilor , sau traducerea lor într-un ansamblu de cerințe , privind caracteristicile unei entități , exprimate în termeni cantitativi sau calitativi , pentru a face posibilă realizarea și examinarea entitățîi respective .
Urmărind toate aceste moduri de exprimare a calitățîi se observă că , pentru învățământ ea trebuie să capete note specifice .
Factorii care influențează calitatea învățământului , sunt : mediul social , instituția de învățământ , corul profesoral și elevii /studențîi .Mediul social prin legislația existența , mass-media , accesul la informațîi , piață muncii , etc .
Instituția , în sine prin nivelul de școlarizare și statut , managementul  aplicat , strategiile utilizate , structura existența , procedurile de asigurare a calitățîi practicate.
Corpul profesoral acționează prin gradul de calificare , experiență didactică , abilitățile de comunicare , imagine , formarea continuă , participare-dedicare , iar elevii /studențîi prin nivelul lor de cunoștințe , aptitudini , interese, atitudini .
    Pentru școală românească  , de mare importantă este definiția calitățîi dată  de M.Bruhn: calitatea este aptitudinea unui ofertant de a produce sau asigura caracteristicile bunurilor sau serviciilor la un nivel stabilit pe baza așteptărilor clienților.În acest sens , se poate afirmă că solicitările clienților devin punctul de referință pentru calitatea realizată de școală .Conducătorii sunt responsabili pentru climatul de muncă și învățare din școală și pentru dezvoltarea profesională a lor și a subalternilor .Lor li se cere o productivitate a cunoștințelor , o calitate a muncii , un potențial inovativ și o prosperitate a unitățîi pe care o conduc .Elevii /studențîi trebuie să-și dezvolte competențele , să-și însușească noi cunoștințe , să poată să aplice acxeste cunoștințe și să reflecteze asupra unitățîi și valorii acestora .Pentru a face toate acestea ei au nevoie de Săli de cercetare , de informare și trebuie ajutăți să-și găsească drumul propriu în laboratoare , de Săli de meditație .Noutățile media , mediul bogat al surselor  , această abundență informațională disponibilă , aceste noi condițîi reclamă competențe ridicate de învățare, iar învățământul tradițional nu mai furnizează răspunsuri la aceste noi cerințe apărute .Cadrele didactice au rolul cel mai important în crearea unui mediu puternic de învățare pentru necesitățile elevilor și studenților .Ei creează un grup care asigura condițiile de învățare și standardele necesare .Rolul lor este schimbat în ultimii zece ani , de la primordială transmitere de cunoștințe către un alt rol.Instruirea , antrenarea , îndrumarea capătă mai multă importantă decât predarea .Această schimbare de optică  cere și o schimbare din partea profesorului , care ajunge și el în postura de a studia.Numai cei care vor să studieze , să adapteze și să schimbe vor fi în stare să țînă controlul și să-și poată îndeplini sarcinile predării , răspunzând astfel nevoilor generației actuale. Acest nou portret al dascălului reclamă din partea managerului o nouă atitudine.Ei trebuie să convingă personalul didactic al instituției de noile cerințe care le stau în față , să asigure motivarea constanța a cadrelor didactice , să găsească mediul cel mai favorabil unei dezvoltări  în conformitate cu cerințele societățîi pentru elevii pe care îi formează .De aceea , principalele etape care trebuie luate în considerare în cazul unei autoevaluariale școlii pot fi transformate  într-un plan de evaluare .
      O imagine negativă obținută în urmă autoevaluării școlii îl  poate aduce pe manager să se întrebe :’’ unde am greșit în relațiile cu ceilalți?’’.Unul din posibilele răspunsuri se leagă de motivarea membrilor colectivului .Principala motivare este , firește , cea materială :salariul.Există apoi , anumite scheme de plata după merit, care sunt materializate în salariul sau gradația de merit , adică un anumit procentaj de 15 % adăugat la salariul de baza lunar , timp de un an , sau de patru ani consecutiv .Teoriile motivaționale existente spun că muncile cu extensie mare ar trebui să asigure o mai mare motivație intrinsecă decât cele cu extensie redusă .Teoria așteptărilor sugerează faptul că muncile cu extensie mare pot asigura motivația intrinsecă dacă rezultatele ce derivă din aceste munci sunt atractive .Ori , de multe ori dascălul însuși este nemulțumit de feed-back-ul acțiunilor sale , prin rezultatele slabe pe care le constată la cei pe care îi pregătește .O implicare mai mare a membrilor școlii poate fi obținută prin îmbogățirea muncii .Conceptul presupune astfel o proiectare a postului încât să ducă la creșterea motivației intrinseci și la calitatea viețîi legate de muncă .
Modelul actual de inspecție poate fi definit prin trei aspecte fundamentale .Pe primul loc se plasează aprecierea și evaluarea calitățîi educației furnizate de școală .Consilierea și evaluarea au trecut în prim-plan , controlul trecând în plan secund .Școlile cu performanțe slabe , precum și școlile care solicită acest lucru sunt ajutate de inspectori să-și îmbunătățească performanțele .Focalizarea nu este realizată de personalul didactic , ci este evaluată întreagă activitate educațională desfășurată în școală .Elevul este în centrul atenției inspectorilor , că fiind principalul beneficiar al educației furnizate de școală .De asemenea , profesorii sunt consiliați , inspectorii jucând rolul mentorilor .Directorii pot fi consiliați pe probleme manageriale .Părințîi și comunitatea locală joacă un rol mai important și pot fi solicități în toate cele trei faze ale inspecției .Scopurile inspecției sunt :
sprijinirea unităților școlare și a personalului didactic în îmbunătățirea activitățîi ;
spijinirea evaluării calitățîi ofertei educaționale și a nivelului de performanță atins de elevi , la nivel național , județean și local .
Aspectele urmărite prin inspecție sunt :
nivelul atingerii standardelor educaționale de către elevi ;
modul în care școală sprijină și încurajează dezvoltarea personală a elevilor ;
modul în care școală sprijină și încurajează dezoltarea personală a elevilor ;
calitatea activitățîi personalului didactic ;
calitatea managementului școlar și eficientă cu care sunt folosite resursele;
calitatea curriculumului , calitatea activităților extracurriculare și modul în care curriculumul național și local ;
relațiile școlii cu părințîi ;
relațiile școlii cu comunitatea ;
respectarea legislației în vigoare și a regulamentelor ;
atitudinea elevilor  față de educația pe care le-o furnizează școală
În multe cazuri noțiunea de curriculum a fost identificată cu conținutul  învățământului , concretizat în documente , de tipul planurilor , programelor , programelor de studiu .La ora actuală unul dintre cele mai actuale concepte legate de această noțiune este aceea de curriculum central , ale cărui trăsături principale , sunt :
acoperă o porțiune însemnată de curriculum total ;
cuprinde specificări de conținut , în termeni de cunoștințe , abilități și valori;
se aplică tuturor unităților școlare preuniversitare ;
I se asociază mijloace de evaluare a rezultatelor obținute .
Studiilor efectuate asupra utilizatorilor de personal într-o serie de țări europene cu economie de piață au demonstrat că mulți angajatori consideră importante și anumite aspecte curriculare care nu sunt neapărat cognitive și instrumentale .Considerarea pregătirii pentru viață profesională activă cu una din prioritățile școlii se poate reflectă în curriculumul central .Se poate porni de la ideea că toți elevii trebuie să fie expuși unor evenimente de învățare legate de natură organizării economice și sociale , trebuie să achiziționeze anumite deprinderi practice sau chiar să aibă contacte directe cu organizațîi industriale sau comerciale .Nu este de neglijat nici posibilitatea de a se prevedea cursuri opționale legate de carierele profesionale posibile , pentru acei elevi care manifestă tendința de a părăși sistemul de învățământ .     Recunoașterea rolului deosebit de important al cadrelor didactice în legătură cu asigurarea învățământului are o istorie mult mai îndelungată decât recunoașterea rolului curriculumului în legătură cu același aspect.În societatea educațională actuală , profesorul trebuie să fie un educator și un consilier , care se preocupă de dezvoltarea capacităților și intereselor elevilor , punând aceste deziderate pe plan principal și abia în plan secundar vorbind depre rolul sau de transmițător de cunoștințe și sursă de informațîi .
Direcțiile de acțiune pentru creșterea calitățîi cadrelor didactice  sunt :
A)Atragerea unor candidați valoroși către profesiunea didactică : se constată că chiar și în țările dezvoltată este aceeași problema a statutului social al profesorilor , care este mai scăzut decât cel al altor profesiuni intelectuale și chiar decât al altor profesii în care nu este necesară parcurgerea studiilor superioare .
B) Îmbunătățirea formării inițiale: Formarea cadrului didactic este supusă unei diversități și uneori incongruențe a competențelor profesionale care urmează a fi dezvoltate, înțelegând prin această competență de specialitate , competență pedagogică , competență psihosocială , competență managerială .O critică severă adusă formării inițiale se leagă de accentul pus pe pregătirea predominant teoretică , irelevantă pentru confruntarea cu clasa .
C) Menținerea competenței cadrelor didactice – rămânerea în sistem a cadrelor didactice valoroase și utilizarea eficientă a problemelor de competență sunt probleme importante , a căror rezolvare ține cont de :
-  perioda de proba sau stagiară ;
- perfecționarea profesională ;
- dezvoltarea profesională și îmbunătățirea rutelor profesionale .
D) Motivația și moralul cadrelor didactice – dacă se analizează teoriile motivaționale existente în literatură de specialitate , pot fi definite cai de creștere a motivației profesorilor.Conținutul și natură activitățîi sunt în măsură să influențeze motivația cadrelor didactice.Calitatea activitățîi de conducere la nivelul unităților școlare din învățământul preuniversitar s poate certifica prin răspunsul afirmativ la următoarele aspecte :
Existența unor norme și valori comune pentru membrii comunitățîi educaționale ;
Conducerea prin management participativ și existența unui climat de deschidere față de evaluare și experimentare ;
Conducerea flexibilă a inovațiilor :este obligatoriu că în școală să existe o reprezentare clară a inovațiilor ;
Stabilitatea personalului-este o necesitate impusă pentru dezvoltarea unui climat în care poate să fie satisfăcute toate cerințele de securitate socio-afectivă a celor implicați ;
Existența unei strategiide dezvoltare profesională a personalului :este obligatoriu că școală să ofere șansă dezvoltării profesionale , atât în interiorul instituției , cât și prin programe externe acesteia .
Dezvoltarea unui curriculum echilibrat și relevant – se cere detalierea planificării;
Nivel înalt în sprijinirea școlii de către părinți material , prestarea unor servicii față de școală ;
Prioritatea valorilor unitățîi școlare în față valorilor individuale ;
Folosirea la maximum a timpului de învățare ;
Sprijinul complet și permanent al autorităților educaționale – să includă componente de asistență și consiliere pentru problemele cu care se confruntă școală , atât pe plan educativ cât și managerial.
         Nu putem vorbi despre calitatea învățământului , fără a privi la modul în care accede copilul într-o formă sau altă de școlarizare : din întâmplare sau ghidat în funcție de propriile aptitudini și capacități.Sistemul de orientare școlară și profesională cuprinde practic două subsisteme :
Acela al orientării școlare , care presupune alegerea filierelor educaționale , în funcțiile de aptitudinile și aspirațiile fiecărui individ , pe de o parte și ceea ce pot oferi sistemul instructiv-educativ, pe de altă parte ;
Acela al orientării profesionale , care reunește o varietate mare de acțiuni de natură să faciliteze alegerea meseriei sau a profesiei domeniului de activitate și a locului de muncă .Pentru a se realiza orientarea școlară și profesională , este necesară consilierea , prin această înțelegând o asistență continuă acordată individului , în pocesul de adaptare a acestuia la mediul schimbător al muncii .Ea ajută individul să-și descopere interesele sau preferințele pentru o profesie sau o familie de profesii , să verifice dacă are aptitudinile necesare pentru practicarea cu succes a acestor profesii și să-și evalueze șansele de reușită profesională . 
Politici educaţionale Marketing educațional

CHESTIONAR
1.Consideraţi că sunteţi suficient de informat în legătură cu programele /activităţile care pot fi desfăşurate în parteneriat cu agenţii economici?
Da                
Nu
2. Ȋn ce măsură consideraţi că puteţiobţine sprijin pentru activităţile dvs. din partea comunităţii locale?
Deloc
În mică măsură
În mare măsură
În foarte mare măsură
3. Cum apreciaţi efortul de a identifica partenerii proiectului/proiectelor finanţate prin bugetul local sau sprijinite de ONG-uri?
E destul de uşor, având sprijin din partea instituţiei
E acceptabil având în vedere statutul instituţiei în cadrul comunităţii (şcoala specială)
E foarte dificil pentru că trebuie să mă implic pe cont propriu
4.Sunteţi sprijinit de conducerea unităţii dvs. în vederea desfăşurării parteneriatelor cu Poliţia, Biserica, spitale, azile ?
Rareori
Destul de des
Foarte des
5.Monitorizarea implementării proiectelor la care participaţi este realizată de conducerea unităţii dvs?
Deloc
În mică măsură
În mare măsură
În foarte mare măsură
6.Sunteţi mulţumit cum a fost informată instituţia/comunitatea educaţională în legătură cu parteneriatul desfăşurat?
Da
Nu
Rareori
Destul de des
Foarte des
7.Are instituţia o strategie adaptată pentru a asigura comunicarea în cadrul parteneriatului (împărtăşirea informaţiei cu toţi cei implicaţi, asigurarea confirmării de către toate instituţiile / persoanele a fiecărei activităţi, …)?
Da
Nu
8. Sunteţi mulţumit de calitatea participării la activităţile la care aţi participat (aţi implicat elevi defavorizaţi, elevi cu CES)?
Deloc
În mică măsură
În mare măsură
În foarte mare măsură
9. Pentru eficientizarea relaţiei şcoală-elev- familie – comunitate consideraţi că este nevoie de un management performant al unităţii şcolare?
Da
Nu
10.  Participaţi la acţiuni de voluntariat alături de elevii dvs.?
Da
Nu

11.  Există iniţiative ale conducerii şcolii pentru desfăşurarea de parteneriate cu diverse ONG-uri în care să fiţi solicitaţi şi dvs.?
Da
Nu
Concluzii
Ȋn urma prelucrării datelor obţinute prin aplicarea şi colectarea chestionarelor pe un eşantion de 30 persoane, în cadrul cercetării selective de marketing cu privire la priorităţile instituţiei noastre de învământ în domeniul parteneriatului cu comunitatea locală, concluziile factorilor de conducere din şcoală în vederea valorificării în cadrul unei strategii vizând dezvoltarea unui parteneriat al şcolii cu comunitatea locală sunt:
- pe primul loc se află necesitatea existenţei unui management performant al unităţii şcolare pentru eficientizarea relaţiei şcoală-elev- familie –comunitate (la întrebarea 10 au răspuns da 30 de persoane);
- pe locul al doilea, se află sprijinul acordat de instituţie în desfăşurarea parteneriatelor cu instituţiile importante ale comunităţii (23 de persoane au răspuns Foarte des, iar 2 Destul de des);
- pe locul al treilea se aflănecesitatea implicării instituţiei în identificarea partenerilor proiectului/proiectelor finanţate prin bugetul local sau sprijinite de ONG-uri (19 persoane au răspuns E destul de uşor, având sprijin din partea instituţiei)
- pe locul al patrulea se situează implicarea în proiectele care se desfăşoară în parteneriat cu agenţii economici şi la care pot participa chiar elevi defavorizaţi sau având CES ( la întrebarea nr. 1 , 18 persoane au răspuns DA iar la întrebarea nr. 9 ,18 persoane au răspuns Ȋn mare măsură).
Aceste date vor fi valorificate în cadrul unei strategii privind dezvoltarea unui parteneriat al şcolii cu comunitatea locală.
Managementul proiectelor în educaţie
Regimul actelor de studii și al documentelor școlare gestionate de unitățile de învățământ preuniversitar
Actele de studii sunt înscrisuri autentice care atestă finalizarea de către titular a unui nivel de învățământ, cu sau fără examen de absolvire.
Responsabilitatea completării, eliberării și anulării actelor de studii și a duplicatelor revine directorului și secretarului- șef/secretarului unității de învățământ acreditate. Este interzis să se facă ștersături, răzuiri, acoperire cu pastă corectoare, prescurtări și/sau adăugări în actele de studii și în documentele școlare.
În termen de 15 zile de la finalizarea studiilor/examenului de absolvire, actele de studii se întocmesc de către unitățile de învățământ, se semnează și se ștampilează de către persoanele indicate pe tipizat, pentru toți absolvenții care au promovat nivelul de învățământ/examenul.
Datele necesare pentru completarea actelor de studii se transcriu din registrele matricole și din cataloagele examenelor de finalizare a studiilor.
Mediile obținute la examenul de finalizare a studiilor se înscriu cu cifre arabe, iar explicitarea acestora se înscrie după modelul: 7,89 (șapte 89%).
Actele de studii, cu excepția celor pe ale căror formulare nu se indică aceasta, poartă în mod obligatoriu, în spațiul rezervat, fotografia titularului, alb-negru sau color, format 3 x 4 cm, fotografie care se aplică prin lipire/capsare. Pe fotografie se aplică timbrul sec.
Completarea actelor de studii se poate face prin scriere la calculator, prin dactilografiere sau de mână, cu tuș sau cerneală neagră, fără spații libere. Toate rubricile rămase libere se barează. Actele de studii se semnează de către persoanele ale căror funcții sunt precizate în formular, cu pastă, tuș sau cerneală neagră. Sub semnătură se trece, în clar, numele acestora. Nu se admite aplicarea parafei în locul semnăturii originale.
Ȋnainte de a fi eliberate absolvenților, actele de studii prevăzute cu spațiu rezervat pentru aplicarea timbrului sec vor fi prezentate la inspectoratul școlar, în vederea aplicării timbrului sec, însoțite de un borderou, în două exemplare, pentru fiecare categorie de acte de studii.
Documentele școlare se întocmesc numai pe formulare ale căror machetă și conținut sunt stabilite anual și prezentate pe site-ul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în timp util, pentru a fi cunoscute și preluate de toate unitățile de învățământ preuniversitar.
Înscrierea elevilor în registrul matricol se face în conformitate cu datele din actul de identitate, certificatul de naștere, cartea de identitate, certificatul de căsătorie, alte acte emise de organele competente, menționându-se și CNP-ul.
Înscrierea mediilor pe ani de studiu se face pe baza mediilor anuale încheiate în catalogul clasei, la care se adaugă mențiuni cu privire la eventualele examene de diferență.  Anual, situația școlară este certificată de secretarul unității de învățământ și este confirmată, după verificare, de directorul acesteia. În mod obligatoriu, numărul matricol al fiecărui elev din catalog trebuie să corespundă cu cel din registrul matricol, număr care se păstrează pe toată durata școlarizării.
Pentru elevii transferați în cadrul aceluiași nivel de învățământ, de la o filieră/profil/specializare la alta/altul, se specifică examenele de diferență și rezultatele obținute, menționându-se media anuală calculată la unitatea de învățământ de la care provin — fără recalcularea mediei generale.
Atât în registrul matricol, cât și în catalogul clasei se înscriu citeț și în întregime toate disciplinele înscrise în planulcadru aferent filierei/profilului/specializării corespunzătoare/ corespunzător fiecărei clase.  Registrul matricol, după completarea procesului-verbal, tipărit pe ultima sa pagină, se arhivează la unitatea de învățământ preuniversitar emitentă, cu termen de păstrare permanent.
Înscrierea disciplinelor în catalogul clasei se face de către învățător sau de către profesorul diriginte, citeț și în întregime, în conformitate cu planul-cadru aferent filierei/profilului/ specializării corespunzătoare/corespunzător clasei respective și în funcție de disciplinele opționale stabilite.
Notele/Mediile înscrise greșit în catalog se corectează prin tăiere cu o linie orizontală și se înlocuiesc cu notele corespunzătoare, cu cerneală roșie, se semnează de către titularul de disciplină și de director, care aplică ștampila. Scoaterea catalogului din unitățile de învățământ este interzisă.
Foaia matricolă se eliberează, la cerere, numai elevilor care au absolvit un nivel de educație, conform sistemului național de învățământ aprobat prin lege.
Adeverințele de studii și adeverințele de absolvire sunt documente școlare care se deosebesc de celelalte documente prin faptul că se eliberează solicitanților pe bază de cerere, cu specificarea destinației și a termenului de valabilitate, și nu au caracter de regim special.
Adeverința de absolvire a studiilor se eliberează pentru finalizarea cursurilor, cu sau fără examen de absolvire, pe baza unei cereri motivate, aprobate de către directorul unității de învățământ.
Registrul unic de evidență a formularelor actelor de studii devine document școlar cu regim special, după completarea cu datele de identificare ale elevului, atât la nivelul inspectoratelor școlare, cât și al unităților de învățământ care gestionează acte de studii.
Scopul documentelor manageriale este de a asigura un flux informațional corect, eficient, atât pe orizontală, cât și pe verticala structurii organizatorice, în vederea realizării obiectivelor strategice și operaționale stabilite.
Acest fapt presupune că, într-o organizație, nu se poate realiza o funcționare eficientă conjuncturală, ci este necesar să se realizeze documente manageriale care să asigure funcționarea, în termeni de performanță, a instituției.
Managementul juridic şi legislaţie şcolară
Matricea Logică
Matricea logică a proiectului este un instrument analitic pentru analiza, planificarea, implementarea şi evaluarea proiectelor creat în anii 1970 şi utilizat pe o scară tot mai largă de către organisme care asigură finanţarea proiectelor sau sunt implicate în realizarea propriuzisă a acestora, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în S.U.A., la nivel guvernamental şi neguvernamental. Metoda presupune prezentarea rezultatelor diverselor analize necesare pentru construcţia proiectelor astfel încât să pună în evidenţă într-o manieră sistematică şi logică obiectivele proiectului, relaţiile cauzale dintre diferitele niveluri de obiective, modul în care poate fi verificată atingerea obiectivelor propuse şi principalele ipoteze (factori externi) care pot influenţa succesul proiectului. Metoda este extrem de utilă pentru managementul proiectelor în sectorul public, pe de o parte, pentru că ajută la structurarea mai bună a proiectului, la identificarea mai rapidă şi logică a obiectivelor, a indicatorilor de măsurare a atingerii acestora, a factorilor de risc şi resurselor necesare, ceea ce conduce la creşterea şanselor de succes ale proiectului şi, pe de altă parte, deoarece principalele organisme finanţatoare solicită folosirea metodei în cadrul redactării solicitărilor de finanţare (propuneri de proiecte).
Principalele aspecte care diferențiază activitățile de proiecte
Proiectele educaţionale completează activitatea şcolară cu educaţia extraşcolară şi educaţia familială. Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară/non-formală, permite dezvoltarea competenţelor elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Educaţia extraşcolară permite de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor.
Proiectele educaţionale, prin activităţile pe care le implică, contribuie la formare continuă a personalului implicat în educaţia şcolară, tocmai pentru că se adresează cadrelor didactice din învătţământul preuniversitar şi au ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţiei şcolare. Astfel, participantul este încurajat să-şi îmbunătăţeascăcunoştintele şi competenţele de predare şi să cunoască mai bine modul în care se realizează educaţia şcolară.
Matricea logică a proiectului prezintă într-o formă concisă şi clară informaţiile cuprinse în macheta de mai jos:
Logica intervenţiei Indicatori de verificare Surse de verificare Ipoteze
Obiective globale   
Scopul proiectului   
Rezultate   
Activităţi  Mijloace  Costuri Pre-condiţii
   Ea constituie baza pentru crearea bugetului proiectului, repartizarea responsabilităţilor, realizarea programului de implementare (graficul de execuţie al proiectului) şi a planului de monitorizare a implementării. Această abordare facilitează comunicarea între stake-holderii proiectului, ajută la clarificarea scopului proiectului şi la structurarea şi formularea ideilor privind proiectul într-o formă standardizată dar dinamică. Realizarea matricei logice a proiectului cuprinde două faze:
I. Analiza În cadrul acestei faze este analizată situaţia existentă în vederea creării unei viziuni a situaţiei viitoare dorite şi a selectării strategiilor care vor conduce la realizarea acesteia. Ea cuprinde: Analiza stake-holderilor, Analiza problemelor, Analiza obiectivelor şi Analiza strategiilor.
II. Planificare În cadrul acestei faze ideea de proiect este dezvoltată sub forma unui plan practic, operaţional care urmează a fi implementat. Activităţile şi resursele sunt clar definite şi programate în timp. 
I.1 Analiza stake-holderilor Stake-holderii proiectului sunt toate persoanele, grupurile, instituţiile care au o legătură cu acesta, în sensul că vor fi afectaţi (pozitiv sau negativ) de aplicarea proiectului. Este necesară identificarea acestora şi a modului în care vor fi afectaţi. În mod ideal este necesară implicarea stake-holderilor (cel puţin a celor mai importanţi) în realizarea proiectului.
Pentru stake-holderii cei mai importanţi se realizează o analiză detaliată a următoarelor aspecte:
a) caracteristici: aspecte sociale, culturale, economice, structuri şi aspecte organizaţionale, atitudini generale şi faţă de proiect etc.;
b) interese şi aşteptări: nevoi, interese, obiective şi aşteptări în contextul proiectului;
c) sensibilitatea privind aspecte cum ar fi protecţia mediului, discriminările de orice natură, conflicte de interese etc.;
d) potenţial şi deficienţe: punctele forte şi slabe ale stake-holderului din perspectiva proiectului, contribuţia potenţială la proiect;
e) implicaţii şi concluzii: cum să fie abordat stake-holderul şi acţiunile posibile necesar a fi întreprinse.   
   I.2 Analiza problemelor Analiza problemelor identifică aspectele negative existente şi stabileşte relaţii de tip cauză-efect între problemele existente. Realizarea ei presupune parcurgerea a trei paşi: a) definirea precisă a subiectului analizat;
b) identificarea problemelor majore cu care se confruntă grupurile ţintă ale proiectului;
c) vizualizarea problemelor cu ajutorul unui arbore (organigramă) a problemelor care pune în evidenţă relaţiile de tip cauză-efect. Impactul acestei diagrame a problemelor este mai puternic dacă este construită în cadrul unei şedinţe de lucru la care participă stake-holderii principali şi care este condusă de un moderator cu experienţă în utilizarea metodei. 
Impactul acestei diagrame a problemelor este mai puternic dacă este construită în cadrul unei şedinţe de lucru la care participă stake-holderii principali şi care este condusă de un moderator cu experienţă în utilizarea metodei.                                             
Informatizare în managementul educaţional
Informatizare în managementul educaţional
Sistemul informatic este o parte a sistemului informațional prin intermediul căruia se asigura prelucrarea automată a datelor, în vederea obținerii informațiilor cerute de multipli utilizatori.Dezvoltarea sistemelor informatice apare că o evoluție de la simplu la complex, în care rolul acestora a crescut permanent de-a lungul anilor, prin extinderea continuă a funcțiilor sale. La începutul anilor ’50, tehnologia informațională se află încă în prima faza a dezvoltării sale. Dar cu timpul, această s-a remarcat printr-o serie de sisteme informaționale, cele mai cunoscute și utilizate  fiind: sistemele de prelucrare a tranzacțiilor, sistemele de informare a conducerii, sistemele de sprijinire a procesului decizional și sistemele informaționale pentru conducerea superioară.Prin sistem informat

LearningApps.org este un proiect de cercetare și dezvoltare al Școlii Superioare Pedagogice PH Bern, în colaborare cu Universitatea din Mainz (Prof.Dr. Franz Rothlauf) și cu Școala superioară Zittau/Görlitz (Prof.Dr. Christian Wagenhaft).

Aplicația dispune de o variantă a site-ului în limba română, o interfață românească este în lucru.  Categoriile încorporează majoritatea disciplinelor de studiu, se poate opta pentru mai multe limbi, iar tipurile de exerciții care pot fi alcătuite sunt diverse pornind de la: Cuvinte încrucișate; Jocul Milionarii; Marchează în text; Quiz cu alegere; Quiz cu alegere; Completează tabel; Quiz cu introducere; Grilă ordonare; Joc-Perechi(Perechi imagini); Joc-Perechi(Text/Imagine); Ordonare cu hartă; Ordonare grupe; Ordonare pe imagini; Ordonează perechi; Puzzle – Grupe; Tabel ordonare; Rebus; Spânzurătoarea; Text spații goale; Completează tabel; Quiz cu introducere; Audio/Video cu inserări; Avizier; Caiet; Calendar; Chat; Mindmap; Scrieți împreună.

Exercițiile (Apps) se pot alcătui relativ simplu, urmînd instrucțiunile de pe site. Există numeroase modele care facilitează crearea acestora într-un timp relativ scurt.

LearningApps este un ajutor pentru profesori şi pentru elevi. Profesoru are posibilitatea să structureze materialul pe care doreşte să-l predea în cel mai bun mod, sau să se folosească de exercițiile oferite de colegi. Pentru elevi, LearningApps oferă moduri cât mai interactive şi atrăgătoare de însuşire a noilor informaţii. Prin intermediul LearningApps elevul va învăţa mult mai uşor prin descoperire şi mai ales prin interactivitate. Spre deosebire de un profesor care trebuie sa explice un subiect la cel putin 20 de elevi, neputînd acorda atenţie fiecarui elev în parte, aplicația  permite individualizarea procesului didactic acordînd fiecărui elevului toată atenţia sa.                                                                         

MODALITĂȚI DE COMUNICARE ȘI ÎNVĂȚARE ONLINE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR, FĂRĂ A CREA DEPENDENȚE.

Prof.Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic ,,Petre Ionescu Muscel” Domneşti

Avantajele oferite de utilizarea instrumentelor digitale în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile acestora ca interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare elev în parte, pot fi cât mai bine valorificate.Metoda aceasta moderna a instruirii valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţii de predare – învăţare – evaluare: 
Organizarea informaţiei conform cerinţelor programei;
•  Provocarea cognitivă a elevului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează
• depistarea unor lacune, probleme, situaţii – problemă;
Rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea
• informaţiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de / prin calculator;  Asigurarea (auto)evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii
• existente la nivelul calculatorului;
Realizarea unei sinteze recapitulative după parcurgerea unei teme, lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare.  asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii elevului.
•  Integrarea noilor tehnologii – dependente de capacitatea de asistenţă pedagogic
De o foarte mare importanţă pentru copiii preşcolari sunt primele noţiuni pe care aceştia şi le însuşesc şi, mai ales, calitatea acestora. Procesul de învăţare devine mai plăcut şi mai interesant prin intermediul calculatorului. Activitățile însoţite de texte sugestive şi de imagini viu colorate şi expresive, care permit dezvoltarea limbajului si a vocabularului, pot fi cu uşurinţă asimilate de cei mici. Aceste activități se referă la noţiunile de bază, care orice copil trebuie să le cunoască. Pe măsură ce este parcurs, bagajul de cunoştinţe generale creşte pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile, şi ajungând până la cunoaşterea de poezioare, cântecele precum şi a unor proverbe şi zicători. Noţiunile elementare, precum animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, litere şi cifre, familie şi multe altele încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea celor mici nu numai să le înveţe, ci să se familiarizeze cu calculatorul şi, în mod special, cu lucrul cu mouse-ul. Programele trebuie astfel structurate încât copilul să poate alege orice lecţie din cele prezentate cu ajutorul mouse-ului sau poate repeta anumite părţi dintr-o lecţie până când ajunge să cunoască şi să înţeleagă toate noţiunile cuprinse în lecţia respectivă. Ştim că jocul este principala formă de organizare a procesului educativ din învăţământul preșcolarr, iar utilizarea calculatorului nu este pentru copii decât un alt mod de a învăţa jucându-se. Calculatorul face parte din spaţiul socio-cultural al copilului alături de televizor, cărţi, reviste, ziare, afişe, firme luminoase; toate acestea „bombardează” spaţiul vizual al copilului, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală, îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se orienta şi adapta la o lume în care informaţia circulă rapid, iar schimbarea este accelerată. De aceea, ne-am propus să fim organizatorii experienţelor cognitive şi de exprimare care îl introduc pe copil în lumea oferită de programele de calculator, ţinând seama şi de mediul educaţional din care provin copiii (unii beneficiind de calculator în familie, alţii nu) şi încercând prin aceste activităţi să oferim dreptul copiilor la şanse egale de educaţie, indiferent de mediul din care ei provin. Fără să uit că unul dintre obiectivele importante ale activităţii din grădiniţă este pregătirea pentru şcoală, cu multitudinea de aspecte pe care le îmbracă: motivaţional, afectiv, intelectual, acţional, fizic, ea este completată alături de celelalte forme de organizare şi prin activităţi comune, complementare, individuale în care utilizăm calculatorul ca mijloc de învăţământ integrat în cadrul acestor activităţi. Folosit cu îndemânare şi fără exces, calculatorul, a devenit un mijloc prin care s-a îmbunătăţit simţitor eficienţa unor activităţi folosite în vederea pregătirii preşcolarilor pentru şcoală. Principalele aspecte ce vizează trecerea spre învăţarea şcolară, sunt legate de  realizarea obiectivelor privind educarea limbajului şi a comunicării orale (cu aspectele fonetic, lexical şi gramatical) precum şi educarea comunicării scrise prin pregătirea pentru scris-citit alături de cunoştinţele matematice şi cele de cunoaştere a mediului, am considerat că mai ales în cadrul acestor activităţi este necesară integrarea calculatorului. Utilizez calculatorul în toate etapele activităţii zilnice: activităţi comune, jocuri şi activităţi alese, activităţi complementare, dimineaţa sau după-masă.Competențele cheie reprezintă un pachet mutifuncțional, transferabil de cunoștințe, abilități și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, incluziunea socială și găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltat la sfârșitul educației obligatorii și trebuie să acționeze ca fundament pentru învățare, ca parte a educației pe tot parcursul vieții. Aceasta prezentare este un prim pas spre utilizarea tehnologiei de către educatoare/profesori înv. preşcolar la grupă sau pentru derularea activităților on-line. În marea majoritate a timpului, utilizarea tehnologiilor salvează timp și energie, captându-se usor atenția preșcolarilor.În alegerea instrumentelor digitale, profesorii trebuie să urmărească valențele pedagogice ale acestora (gradul de interacțiune, de comunicare și colaborare, dezvoltarea competențelor secolului al XXI-lea etc.). Beneficii pentru preşcolari: un mediu de învăţare mult mai confortabil, dar care necesit ă suportul adulţilor (al părinţilor, în cazul învăţării de acasă) Un aspect motivant pentru cadrele didactice îl reprezintă schimbul de bune practici şi asistenţă din partea colegilor. În următoarele slide-uri vă prezentăm câteva dintre aplicaţiile și instrumentele digitale care se pot utiliza în facilitarea învățării on-line și în susținerea grădiniței de acasă.

CONFERINȚELE ON-LINE facilitează transmiterea de informații în timp real și învățarea sincron a preșcol arilor. Printre cele mai cunoscute sunt: Zoom, GoogleMeet, Webex, Twinspace etc. ZOOM - Este platforma de ore on-line cea mai utilizată de către cadrele didactice din România. Se creează conturi gratuite pentru profesori (contul școlii nu are limită de timp. Preșcolarilor și părinților acestora le trimiteți link-ul. Pe white board se poate desena, colora, face operații matematice sau adnotări pe ecran; se pot împărtăși ecranul și documentele aflate în calculator/laptop. Se pot crea camere secundare pentru preşcolari pentru a încuraja munca în grupuri mici. ( Breakout rooms) Există opțiunea să se înregistreze întreaga conferință audio-video. https://zoom.us/
 
GoogleMeet - Este o aplicație din suita Google for Education pe care o putem accesa doar dacă avem un cont de gmail. Meet este aplicația Google similară cu Skype de l a Microsoft – o platformă de comunicare instant prin video și chat, unde puteți crea un link de întâlnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze, fără să aibă vreun cont, pentru a putea intra in sesiunea online. Meet accepta până la 100 participanți gratuit și oferă aceleași opțiuni ca și întâlnirea de pe Zoom: comunicare cu participanţii cu video, microfon și prin chat, partajarea ecranului, activarea modului silențios pentru anumiți participanți, împărtășirea de alte link-uri prin chat.
eTwinning Twinspace - Accesul la platformă este gratuit și nelimitat, motiv pentru care eTwinning și Twinspace sunt perfect accesibile pentru oricine alege să-și creeze un cont de utilizator conectat cu emailul personal. În ceea ce privește protecția informației, trebuie observat că, atât eTwinning, platforma-mamă, cât și TwinSpace, platforma propriu-zisă de dezvoltare a proiectelor europene, au o parte publică și o alta accesibilă numai pentru membri (după caz, membrii comunității eTwinning sau membrii unui anumit parteneriat). Dintre aplicațiile disponibile pe TwinSpace, unele vizează cu prioritate managementul de proiect(calendarul de pe pagina principală, dar trebuie luată în considerare și plasarea de aplicații ușor de utilizat de către participanți pe paginile speciale ale profesorilor și elevilor), altele sunt special concepute pentru a facilita comunicarea (blogul de pe pagina principală, ferestrele în care sunt listate ultimele accesări și ultimele acțiuni din secțiunea de activități a proiectului). www.etwinning.net

PEREŢII VIRTUALI- sunt aplicaţii digitale care oferă spaţiu de afişare colaborativ atât pentru varianta text, imagine, video, site-uri web. Printre cele mai cunoscute sunt Padlet si linoit. PADLET- este o aplicaţie care permite utilizatorilor să afişeze materialele în acest perete virtual. Peretele este o pagină web care permite utilizatorilor încărcarea diferitelor materiale pe o temă dată, materiale de tipul documentelor, prezentărilor, legaturilor spre diferite site-uri web. Este gratuită, dar necesită crearea unui cont. Te poţi loga cu contul de yahoo, gmail sau Facebook. Se poate accesa aici: www.padlet.com
 
JOCURI ON-LINE – sunt aplicaţii plăcute de către copii şi de cadrele didactice doarece îşi păstrează simţul ludic. Cele mai utilizate la vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line. JINGSAWPLANET- este o aplicaţie care permite încărcarea unui fişier de tip text sau fotografie şi decuparea sub forme de piese în funcţie de complexitatea dorită( de la 3 la câteva sute de bucaţi). Este o aplicaţie gratuită şi nu necesită crearea de cont de utilizator. Se poate accesa de aici: www.jingsawplanet.com
JOCURI DIDACTICE - instrumente care facilitează munca în sincron în cadrul conferințelor on-line. Dintre instrumente recomandate puteti utiliza: Worldwall sau Learningapps. WORLDWALL - este o aplicație utilă pentru cadrele didactice deoarece se pot crea jocuri interactive pentru susținerea învățării, fiind posibile de la 1 la 8 modele. ( De exemplu: Cuvântul lipsă, Anagrame, Puzzle, Rebus, Adevărat sau Fals, Sortează, Chestionare, Spânzurătoare, Deschide cutia et c); Este un instrument digital ușor de utilizat şi plăcut de copii datorită elementelor ludice inserate. https://wordwall.net

În funcție de etapa de dezvoltare la care se află copilul este important să avem în vedere două categorii mari de nevoi, urmând ca o discuție mai amplă pe această temă să fie inclusă în secțiunile următoare:
• nevoia de protecție din partea adultului – Discuțiile deschise și frecvente, jocurile în familie, limitele clare, consistente, puse cu fermitate și blândețe și oferirea de exemple concrete despre cum pot copiii să le ceară ajutorul atunci când întâlnesc ceva online care îi neliniștește. Acestea îi vor oferi copilului sentimentul intrinsec de siguranță și încredere.
• nevoia de explorare a mediului online – Informarea adulților cu privire la importanța tehnologiei în dezvoltarea nativilor digitali, ghidarea primilor pași în mediul online și, apoi, reducerea intervenției lor după ce au selectat conținutul online și timpul potrivit pentru etapa de dezvoltare a copilului. Acest traseu va clădi o bază sănătoasă pentru parcursul lui spre autonomie, succes și prosperitate într-o societate aflată în schimbare. Conectarea copiilor cu adulți prezenți, conștienți de rolul lor de model și dispuși să privească modul în care istoria lor personală influențează relația cu cei mici, este baza care determină o dezvoltare armonioasă a copiilor.

BIBLIGRAFIE
Manual pentru facilitatori www.oradenet.ro
http://www.pewinternet.org/2014/02/11/couples-the-internet-and-social-media
Scrisoare metodica_prescolar_2020
 

ROLUL PROFESORULUI MENTOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ROMÂNESC

Domnești
2019

ROLUL PROFESORULUI MENTOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ROMÂNESC (EDIȚIE ONLINE PDF, 2019) autor MARIA TRĂISTARU a fost înregistrată având codul ISBN 978-973-0-29784-3.

ARGUMENT

Lucrarea  prezintă statutul mentorului azi în ţara noastră şi importanţa acestuia în procesul de mentorat al studenţilor şi debutanţilor pentru cariera didactică. Apreciem faptul că, o activitate de mentorat de calitate are un rol important în anticiparea/diminuarea dificultăţilor ce ar putea interveni în cariera didactică a viitorilor dascăli. Un concept cheie în pregătirea profesorilor pentru statutul de mentor este calitatea. Dar ce presupune,şi mai ales cum se ajunge la un mentorat de calitate?
Calitatea unui bun mentor constă în dăruirea cu care acesta împărtăşeşte studentului/debutantului întreaga sa experienţă profesională, oferindu-se pe sine ca model de conduită şi profesionalism. Un mentorat de calitate  se poate realiza numai cu mentori buni, mentori experimentaţi, cu înalte competenţe profesionale care îi recomandă pentru acest statut. Calitatea cea mai evidentă la un mentor este empatia, capacitatea de a se conecta la ceilalţi, de a-i înţelege, de a le simţi temerile, dar şi curajul şi forţa interioară, atunci când nu şi le cunosc. Aceasta este principala calitate a unui leader.
           Am ales titlul lucrării ,,Statutul Profesorului  Mentor  în  România ‚’’ am considerat că fiecare dintre noi cadrele didactice la început de careiera  am avut  un model educatoarea,învăţătoarea ,profesorul din gimnaziu sau cel din liceu,şi ne-am dorit să fim ca ei. Obiectivul principal al lucrării de dizertaţie  este acela de a face cunoscut care este statutul prafesorului mentor azi în România,  ce competenţe  trebuie să deţină profesorul mentor şi prin  ce programe şi cursuri se poate forma mentorul pentru a realiza un mentorat de calitate.
Dacă fiecare dintre noi suntem la clasă profesor de engleză, franceză, matematică sau orice altă materie, ca mentori suntem profesori care predăm meseria de dascăl.
În primul capitol intitulat ,,Fundamente  teoretico-explicative ale mentoratului românesc’’am clarificat conceptele cheie referitoare la mentor, mentorat, competenţe profesionale, standarde profesionale, standarde  de calitate în mentorat, principalelor tipuri de mentorat cunoscute azi în România şi cadrul normativ privind activitatea profesorului mentor azi în România. Ca profesia de dascăl să fie eficientă, e nevoie ca mentorii să fie profesori cu experienţă, dar şi cu o pregătire specială pentru acest tip de îndrumare.
Deşi a fi un bun profesor e o condiţie pentru a deveni un bun mentor, asta nu înseamnă că orice bun profesor va deveni, automat, un bun mentor. Mentoratul este important în anumite perioade ale vieţii noastre. El ne poate ajuta să ne construim personalitatea, astfel încât din punct de vedere social şi profesional să fim mult mai rapid acceptaţi ca parteneri în relaţiile cu semenii noştri. Un model valabil de comportament are avantajul de a ne înlesni ocuparea unei poziţii sociale. Din punct de vedere profesional, un mentor este extrem de important în a explica şi îndruma atât moduri de comportament, cât şi transferul rapid de cunoştinte. Aceste cunoştinte sunt procesul unor filtrări şi acumulări de-a lungul mai multor ani de experienţă. Mentoratul nu reprezintă doar împărtăşirea experienţei profesionale, ci presupune găsirea împreună a punctelor comune care să ducă la un deznodământ de succes. Totul începe de la ce anume îşi doreşte persoana care stă pe lângă un mentor.
În al II-lea capitol intitulat „Profesionalizarea pentru cariera de mentor în România” am prezentat programele de formare continuă din România de profesionalizare a profesorilor mentori, profilul de competenţe al mentorului şi codul etic al profesorului mentor din România.De asemenea am evidenţiat  bune practici privind profesionalizarea carierei de mentor în România.. Deşi timide, programele de mentoring au început să cucerească în ultima vreme un număr mare de manageri din România
În capitolul al III-lea intitulat „Operaţionalizarea activităţilor de mentorat” am prezentat câteva instrumente utile folosite de profesorul mentor în lucrul cu studenţii şi cu debutanţii atât la practica pedagogică, cât şi în mentoratul de stagiu. De asemenea, am lansat 3 propuneri pentru optimizarea activităţii de mentorat, modele de planuri de acţiune ale profesorilor mentori. Planul de acţiune pentru asigurarea calităţii activităţilor de practică pedagogică şi management eficient al unei grupe de studenţi timp de un semestru care cuprinde categoria de obiective, activităţile ce trebuie planificate şi desfăşurate, competenţe necesare ce trebuie formate. În partea aplicativ-experimentală am sondat pe bază de chestionar percepţiile unor cadre didactice, profesori din învăţămăntul preşcolar privitor la  statutul şi rolurile profesorilor mentori din învatămăntul preşcolar.Am constatat că pentru a fi un mentor bun trebuie să fim  model de predare pentru studenţii practicanţi, să utilizăm un limbaj de specialitate, limbajul pedagogic, să oferim studenţilor exemple de proiectare didactică potrivite fiecărui tip de lecţie.Pentru reuşita activităţii de mentorat, mentorul pune la dispoziţie studentului materiale didactice diverse, potrivite cu activităţile curente de practică pedagogică.
În concluzie putem spune că în România mentorul reprezintă un model profesional şi spiritual la care discipolul aspiră, fiind astfel, prin definiţie, unic pentru fiecare individ în parte. Mentorul nu trebuie văzut doar ca o persoană care oferă încurajare sau suport profesional superficial, ca un antrenor în tehnici rutinate sau ca un “maestru” a cărui munca urmează să fie, pur si simplu, imitata. Dimpotriva, mentorul trebuie văzut ca o persoana care joacă un rol vital în aspectele cele mai profunde ale pregătirii profesorilor, în formarea studentului practicant capabil să reflecteze la munca pe care o desfăşoara. Pentru consolidarea statutului său în societate mentorul trebuie să aibă un nivel înalt de cunoştinţe şi experienţă şi trebuie:
- să cunoască valorile, filozofia şi cultura organizaţiei şi să fie pregătiţi să transmită aceste informaţii;
- să acorde sfaturi privind normele, valorile, regulile şi filozofia organizaţiei şi să le clarifice acolo unde este cazul;
- să fie capabil şi pregătit să îl ajute pe stagiar să aibă acces la informaţii şi resurse;
- să beneficieze de o reţea de contacte în interiorul şi exteriorul organizaţiei şi să fie pregătiţi să apeleze la acestea pentru a-i ajuta pe stagiari(persoane mentorate, novice, începatori, debutanţi).
Prin statutul său în şcoala românească putem  spune că mentorul este un  pilon pe care se poate sprijini sistemul educativ făcându-l astfel mai rezistent, mai durabil. Calitățíle unui mentor reprezintă o puternică  experiență profesională în domeniul vizat de ucenic prin faptul că a trecut prin toate etapele de dezvoltare ale unui leader . Din punct de vedere profesional, un mentor este extrem de important în a explica și îndruma un debutant, referitor la moduri de comportament, cât şi de aplicare a cunoștințelor teoretice și, mai ales practice, învățate în școală. Aceste cunoştințe sunt rezultatul unui proces întreg de filtrări şi acumulări de cunoștințe, deprinderi , strategii didactice,  de tact pedagogic asimilate de-a lungul mai multor ani de experiență profesională.Mentorul are misiunea importantă .pentru a-şi consolida statutul în organizaţia şcolară ,să fie un vector al schimbării ,al adaptării la nou şi al colaborării în şcoală şi în comunitatea educativă.
Coordonator ştiinţific:
Lect.univ.dr. MIHAELA NEACŞU

                                                     CAPITOLUL 1
FUNDAMENTE TEORETICO-EXPLICATIVE ALE MENTORATULUI  ROMÂNESC
1.1 Analiza conceptuală: mentor, mentorat, competenţe profesionale, standarde  de calitate
Mentorul trimite la imaginea ȋnţeleptului care stă de vorbă cu  novicele, recrutul începător. În DEX,  mentorul este definit ca un „sfătuitor, profesor sau antrenor înţelept, de încredere.” Aşadar, un mentor este pur şi simplu o persoană care ajută altă persoană să înveţe ceva ce în alte condiţii ar fi învăţat mai prost, mai lent sau nu ar fi învăţăt  deloc. Termenul mentor provine din „Odiseea” scrisa de poetul grec „Homer”. Pe când Ulise se pregătea să plece la luptă în Războiul Troian şi-a dat seama ca îl lasă în urmă pe singurul sau moştenitor Telemachus. De vreme ce „Telia” era mic copil, iar razboaiele durau foarte mult, Ulise realizează că Telia trebuie antrenat. El angajează un prieten de încredere al familiei numit Mentor pentru a fi tutorele lui Telia. Mentor este înţelept, sensibil, iar acestea sunt ingredientele principale ale instruirii de înaltă clasă. În accepţie comună, mentorul este o persoană în vârstă, cu experienţă, acceptată ca  ghid de o persoană tânără şi care îi poate uşura acestuia tranziţia către maturitate prin provocări şi susţineri succesive. În acest sens, mentoratul este o relaţie de dezvoltare în care persoana tânără este antrenată în lumea maturităţii.
În Standardul Ocupational , Standard aprobat COSA la data de 07/01/1999 găsim următoarea definiţie: ,,Mentorul este profesorul de specialitate dintr-o şcoală sau liceu care are responsabilitatea de a conduce şi coordona practica pedagogică a studenţilor, prin intermediul căreia aceştia aplică noţiunile şi cunoştinţele de metodică dobândite în facultate şi învaţă sã predea.  Mentorul organizeazã lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii practicanţi, încadrând practica pedagogicã a acestora în sistemul concret de desfãşurare a procesului de învăţământ şi totodată le oferã acestora posibilitatea de a-şi însuşi tehnici, metode şi procedee didactice cât mai variate. El are rolul de a-i ajuta pe studenţii practicanţi sã analizeze obiectiv procesul predării proprii sau a altor persoane şi trebuie să contribuie la îmbunătăţirea calitativă a acesteia.’’ Mentorul oferã studenţilor practicanţi un feed–back rapid şi eficient pentru dezvoltarea lor profesională. Mentorul are responsabilitatea întocmirii fişelor de evaluare şi a acordării unei note pentru activitatea didactică a studenţilor practicanţi.
Mentorul atrage studenţii practicanţi şi în activităţile din afara clasei (serbări sau spectacole şcolare, cercuri pedagogice, şedinţe şi consultaţii cu părinţii).
Mentorul are responsabilitatea de a colabora cu metodistul din facultate, acesta din urmă oferindu-i sprijin complementar. Totodată, mentorul ajută şi colaborează cu ceilalţi profesori mentori din catedră, în activitatea pe care aceştia o desfãşoarã cu studenţii practicanţi. ”(Standardul  Ocupaţional  al mentorului,2007p.1).                                                                                 Fiecare dintre noi am avut la un moment dat în viaţă un mentor, un model pe care l-am admirat și am încercat să îl imităm, un proverb chiar spune că „imitația este cea mai sinceră formă de admiraţie.
În literatura de specialitate, mentoratul este conceput  ca un proces a cărui esenţă constă în transmiterea abilităţilor şi informaţiilor de la persoane cu experienţă către debutanţi. Mentorii de succes trebuie să fie „cadre didactice, antrenori, formatori, modele, protectori şi sponsori până la un anumit punct în timpul relaţiilor lor cu novicii... să ofere oportunităţi pentru dezvoltarea altora, prin identificarea situaţiilor şi evenimentelor care contribuie cu  cunoştinţe şi experienţe la viaţa novicilor” (Barnett, 1995, apud. Crocker C., Harris, S.)
Mentoratul este definit astfel
- „relaţia care furnizează oportunităţi pentru indivizi şi grupuri, mai puţin şi mai mult experimentaţi în cadrul instruirii şi serviciului, să reflecte împreună despre mâinile lor la lucru” (Fenichel, 1991);
- „ relaţia protejată în care învăţarea şi experimentarea poate apărea, potenţiale abilităţi pot fi dezvoltate şi rezultate măsurate în termeni de competenţă câştigate mai degrabă, decât acoperirea unui teritoriu circular” (Boston, 1976);
- ,,un efect semnificativ, pe termen lung şi benefic în viaţa sau stilul altei persoane, în general ca rezultat a contactului personal unu la unu. Un mentor este o persoană care oferă cunoştinţe, introspectivă, perspectivă ori înţelepciune care este utilă persoanei mentorate.” (Shea, 1992);
- „un proces interactiv, unu la unu, de ghidare a dezvoltării învăţării, bazat pe premisa implicării active a ambelor părţi, a asumării obligaţiilor ce le revin conform statusurilor. Kay (apud Croker C., Harris, S.) sugerează că mentoratul este„un efort comprehensiv direcţionat spre a ajuta persoana mentorizată să-şi dezvolte atitudinile şi comportamentele de auto-relaţionare şi contabilitate în interiorul unui mediu bine definit”.
Relaţia de mentorare este o relaţie profundă, totală, incluzând toate domeniile vieţii unui individ. Aceasta presupune o mare flexibilitate a mentorului, precum şi existenţa unor reţele de mentori care să lucreze în echipă şi care să poată astfel răspunde eficient tuturor cerinţelor şi situaţiilor apărute.Rolul de model al mentorului nu trebuie înţeles în sensul copierii sau imitării, ci în acela de facilitator al învăţării în sensul dobândirii independenţei, dezvoltării anumitor abilităţi şi înţelegerii tuturor variabilelor specifice activităţii persoanei mentorate.
Mentoratul se poate desfăşura în interiorul sau în exteriorul unei organizaţii. De cele mai multe ori oamenii nu recunosc că au un mentor în momentul de faţă sau că au beneficiat de mentorat. De asemenea,  că mentoratul reduce situaţiile de conflict de rol, dar şi stresul legat de lipsa ordinii organizaţionale, a unor reguli, sarcini precise. Standardul este, prin definiţie “un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează – pentru utilizări comune şi repetate – reguli, linii directoare şi caracteristici referitoare la activităţi şi rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat”.( Ordonanţa Guvernului OG nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România – aprobată prin Legea nr.355/2002). Conform unei recomandări din documentul internaţional mai sus menţionat, orice standard “trebuie să se bazeze pe rezultatele conjugate ale ştiinţei, tehnicii şi experienţei şi să aibă drept scop promovarea avantajelor optime ale comunităţii.  Standardul nu trebuie să fie confundat cu norma – „un document (text, desen sau o combinaţie a acestora) conţinând un ansamblu de parametri ce permite studierea şi definirea unor elemente constructive utilizate în mod repetat, fără modificări, în cadrul unui proiect dat”.
Prezentăm în continuare standardele de calitate privind activitatea profesorului mentor,asa cum sunt ele descrise in Ghidul Mentorului(L.Ezechil, 2009, p.64-65).
Standardul Indicatorii de performanţă
1. Programare desfăşurării activităţii de practică pedagogică  - obiectivele sunt clar formulate;
- competenţele vizate sunt realiste;
- studenţii sunt informaţi de la începutul stagiului asupra activităţilor la care vor participa;
- criteriile şi formele de evaluare sunt anunţate de la inceput;
2. Facilitarea procesului de introducere a practicantului în mediul educaţional şcolar
- mentorul realizează pentru stundenţi prezentarea şcolii,a conducerii acesteia;
- mentorul prezintă studenţilor clasa de elevi în cadrul carora vor realiza activitatea de practică pedagogică;
- prezintă studenţilor documentele şcolare;
3. Planificarea activităţilor observative şi a celor de preluare a rolurilor didactice.
- există o planificare a activităţilor observative;
- mentorul realizează o grilă de obsevare  a lecţiilor;
4. Consilierea practicanţilor înainte de susţinerea lecţiilor (de probă şi finale) şi pe durata stagiului de practică pedagogică  - există un program de consultaţii pentru studenţi;
- studenţii primesc modele de organizare şi desfăşurare a lecţiilor;
- studenţii au acces la materialul didactic din şcoală necesar desfăşurării lecţiei;

5. Monitorizarea activităţilor în care sunt implicaţi practicanţii pe durata stagiului de practică pedagogică
- conducerea şcolii şi corpul profesoral pregătesc primirea studenţilor aflaţi in stagiul de practică pedagogică;
- elevii sunt pregătiţi pentru primirea studenţilor la practică pedagogică;
- pe durata deşfăşurării lecţiilor de probă şi finale mentorul intervine cu diplomaţie pentru a corecta stângăciile fireşti ale studenţilor practicanţi ;
- există o planificare a momentelor în care lecţile susţinute de catre studenţi sunt discutate sau comentate la nivelul subgrupei de practică pedagogică ;
6. Managementul grupurilor educaţionale antrenate în procesul practicii pedagogice

- Există  fişe de observare a comportamentului elevilor în timpul derulării lecţiilor susţinute de catre studenţi;
- există fişe de observare a comportamentului grupului de studenţi ce asistă la lecţia de probă /finală a colegului pe durata susţinerii respectivelor activităţi;

7.Gestionarea globală a activităţii de practică pedagogică la nivelul şcolii de aplicaţie
exită un protocol de practică pedagogică semnat de către profesorul mentor
există chestionare de comsemnare a percepţiilor asupra desfăşurării stagiului de practică pedagogică
exista o  analiza SWOT  realizată de catre  profesorul mentor

.
Formarea competenţelor psihopedagogice, stăpânirea tehnologiei şi metodologiei didactice, în aşa fel încât comportamentul didactic al mentorului de practica  pedagogica să fie un factor de performanţe ridicate pentru elevi, face parte din pregătirea psihopedagogică iniţială şi se realizează prin intermediul practicii pedagogice, ca teren de aplicare a cunoaşterii  de specialitate, precum şi a cunoaşterii psihopedagogice. Bineînţeles că practica pedagogică a studenţilor nu poate fi redusă la pregătirea,susţinerea şi analiza unor lecţi.Competenţele sunt definite ca fiind ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare care permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse  a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului liceal; acestea au un grad ridicat de generalitate şi complexitate.. Termenul de competenţă are numeroase accepţiuni : el a migrat uşor dinspre domeniul profesional-tehnic către educaţie, primind valenţe complexe în acest domeni.
Competenţele  specifice ale cadrului mentor conform Statutului  Cadrului Didactic Mentor,(p.4):
- Cadrul didactic-mentor are  competenţe de comunicare;
- menţinerea echilibrului în cadrul grupului de lucru
Dezvoltarea competenţelor didactice ale studentului practicant:
- dezvoltarea capacităţilor de predare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor
- îndrumarea observării de către studentul practicant a procesului de
predare-învăţare;
- îndrumarea studenţilor în alcătuirea proiectului didactic;
Evaluare:
- evaluarea performanţelor studenţilor;
Planificare:
-     organizarea activităţii de practică;
- cadrul didactic-mentor are  competenţe de comunicare;
- cadrul didactic- mentor este sursă de informaţii;
- cadrul didactic-mentor asigură coeziunea grupului;
- cadrul didactic-mentor are competenţe de planificare  şiorganizare a activităţii de mentorat;
- cadrul didactic-mentor reazează o documentarea şi informarea permanentă din diferite surse clasice si moderne;
- cadrul didactic-mentor are competenţe didactice;Cadrul didactic-mentor are  competenţe de evaluare.

1.2. Analiza principalelor tipuri de mentorat cunoscute azi în România
Mentoratul este un proces complex și diferă de la situație la situație el poate fi interpretat diferit de la persoană la persoană. Este important ca scopul și intențiile mentoratului într-un context particular să fie stabilite și clarificate. Părțile implicate, în particular mentorul și voluntarul, ar trebui să clarifice ce este mentoratul în contextul relației lor pentru a stabili o bază comună de întelegere a procesului și pentru a împărtăși o viziune comună  asupra mentoratului la începutul acestei relații.
Mentoratul informal se dezvoltă de la sine în cadrul unor relaţii stabilite atât in interiorul unei organizaţii cat si în exterior. Mentoratul formal se referă la relaţii desemnate, asociate cu programele de mentorat din cadrul organizaţiilor, astfel încât să se promoveze dezvoltarea angajaţilor. Ȋn programele de mentorat există scopuri care sunt programate pentru a fi atinse, training pentru mentori şi persoanele cu mai puţină experienţă, şi o evaluare a mentoratului.
Există mai multe forme de mentorat în orice tip de organizaţii din şcoli, ONG, instituţii publice, firme şi până la relaţiile din comunitate. Exista două tipuri de mentorare: directă „întalniri faţa în faţa” şi indirectă prin email sau telefon. În unele organizaţii persoanele nou angajate sunt cuplate cu persoane cu mai multă experienţă (mentori) pentru a obţine informaţii, exemple, şi sfaturi. Atunci când unei persoane nou angajate i se desemnează un mentor şansele ca persoana să rămână în organizaţie sunt de două ori mai crescute. De asemenea există forme de mentorat pentru persoanele care au potenţial de leader. Angajatul este plasat în diverse posturi de muncă, pe perioade scurte de timp, sub îndrumarea mentorului, pentru a învăţa structura organizaţiei, cultura ei şi metodele aplicate.
Din acest motiv, mentoratul trebuie privit ca fiind un proces interactiv între două persoane, bazat pe premisa implicării ambelor părţi, de ghidare a dezvoltării învăţării şi de asumare a obligaţiilor ce le revin conform statusurilor lor.
,,Mentorat educaţional  situaţia în care cineva învaţă ceva pe un altul oferindu-se pe sine ca resursă (conceptul cu sfera cea mai largă!). Sensul învăţării aici este foarte larg’’. (L.Ezechil,2009,p.10 ).
Mentoratul educaţional are ca obiectiv principal promovarea şi ridicarea calităţii pregătirii studenţilor de la facultăţile cu profil pedagogic şi a profesorilor debutanţi pentru a face faţă cerinţelor de integrare optimă la locul de muncă şi pentru perfecţionarea didactică.
În domeniul educaţional mentoratul propune integrarea cerinţelor academice şi practice în noi moduri ce vor determina dezvoltarea sistemelor de educare a cadrelor didactice, dezvoltarea abilitătilor de a învăţa în şi din practică, dezvoltarea cercetărilor educaţionale realizate de practicieni şi valorificarea acestora în curricula universitară.
Eficientizarea activităţilor de pregătire practică a studenţilor ce aspiră să devină cadre didactice, printr-un program de mentorat, vizează atât rezultatele învăţării cât şi aspecte psihosociale de relaţionare, de raportare la ceilalţi, având beneficii pentru toate părţile implicate: coordonator practică (universitate), mentor (şcoala de aplicaţie) şi debutant practicant. Mentoratul are două componente principale şi anume: o componentă de socializare, menită să asigure integrarea studentului în viaţa şi activitatea şcolii şi una de dezvoltare profesională şi personală a viitoarelor cadre didactice. Învăţarea profesiei are ca elemente esenţiale activitatea de observare, reflecţie, feed-back şi predare în parteneriat.
În domeniul educaţional stagiarul este cadrul didactic începător aflat in perioada de stagiu (2 ani) într-o unitate şcolară (în care este angajat) şi care beneficiază de îndrumare si asistenţă mentorială din partea mentorului de stagiu şi a altor factori implicaţi în asistarea acestuia până la obţinerea definitivării în învăţământ.
Un mentor de stagiu este un cadru didactic cu experienţa din unitatea şcolară  în care activează stagiarul, format special pentru a fi mentor şi care urmăreşte dezvoltarea profesionala a stagiarului în vederea practicării profesiei didactice la standarde de calitate.Fiind un model de personalitate umană şi de comportament profesional mentorul de stagiu îndeplineste urmatoarele roluri:
Mentorul de stagiu este un model pentru practicant/stagiar prin calitatea prestaţiei didactice şi prin implicarea  in viaţa organizaţiei şcolare. Mentorul de stagiu primeşte stagiarul ca observator la lecţiile şi activitaţile sale, inclusiv la activităţile extraşcolare conduse de acesta. Stagiarul lucrează în echipă cu mentorul în vederea proiectării didactice, a predării şi a evaluării.
Mentorul de stagiu este resursă de învăţare pentru stagiar. Prin asistenţa la ore şi prin analiza activitătii stagiarului, mentorul îi oferă acestuia un feed-back referitor la calitatea proiectării, a comportamentului din timpul predării şi evaluării. Mentorul sprijină stagiarul în selectarea şi procurarea bibliografiei şi îl îndrumă în explorarea acesteia în activitatea didactică.
Mentorul de stagiu este consilier pentru managementul activităţii didactice, pentru dezvoltarea profesională şi personală pentru opţiunile de evoluţie în carieră, pentru integrarea în cultura organizaţională a şcolii, pentru dezvoltarea capacităţii de relaţionare interpersonală, pentru medierea eventualelor conflicte, pentru dezvoltarea capacităţii de documentare, de autoevaluare etc.
Mentorul de stagiu este un animator pentru stagiar, în sensul că acesta îl motivează pe stagiar pentru profesie, îi insuflă încredere în forţele proprii şi optimism pedagogic.
Mentorul de stagiu este un evaluator al prestaţiei didactice a stagiarului. Mentorul evaluează progresul stagiarului în planul competenţelor profesionale prin raportare la standarde de calitate
Relaţia mentor-persoană mentorată nu este una statică, ea se construieşte permanent.
Pascarelli (1998) sugerează un model de mentorat clasic, cu patru etape: iniţiere, cultivare, transformare şi separare.
Pentru mentor a educa înseamnă cunoaştere şi autocunoaştere,valorificare personală, precum şi valorificarea fiecărui cursant pornind de la atributele acestuia,de la aptitudinile sale definitorii. Sarcina mentorului este de a crea un mediu cât mai puţin anxios, încurajând o atmosferă de încredere, de securitate şi susţinere, să înţeleagă cât de important este sentimentul de securitate, de susţinere pentru fiecare cursant-crea un mediu stimulant, care să facă apel la resursele, posibilităţile, capacităţile cursantului-crea un mediu care să respecte libertatea fiecăruia, în care cursantul să nu se simtă încorsetat, ajuntandu-l astfel pe acesta să-şi afirme propria valoare,dar şi pe mentor să-l cunoască aşa cum este. Mentorul este un pilon pe care se sprijină sistemul educativ, de tăria lui depinzând rezistenţa, durabilitatea ansamblului. Nu putem vorbi în termeni categorici în sensul că rolul său este în mod unic crucial, dar putem recunoaşte o egalitate a factorilor fiecare putând influenţa sau declanşa o prăbuşire a sistemului, însă nu singular. Reacţia în lanţ duce la o repartizare relativ egală a culpabilităţii sau din contră la împărţirea laurilor reuşitei cursanţilor. Responsabilizând la maxim mentorul, pornind de la finalităţile actelor sale atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, i se trasează acestuia linii directoare traduse sub formă de competenţe obligatoriu de operaţionalizat. Desigur că mentorul de stagiatura va trebui să acorde o mai mare atenţie la stabilirea nevoilor profesorului stagiar, la planificarea pe o perioadă mai îndelungată a programului stagiarului, la relaţia cu părinţii şi formarea deprinderilor de consiliere a elevilor. De asemenea, va fi nevoie să se realizeze la un nivel mult mai ridicat formarea deprinderilor de reflectare asupra performanţelor pedagogice, în vederea dobândirii încrederii în sine şi a independenţei în dezvoltarea profesională.Un aspect important al rolului de mentor este stabilirea unui program de stagiatură pentru profesorul stagiar /studentul începător. Acest program are ca scop iniţial facilitarea adaptării profesorul stagiar /studentului stagiar la viaţa şcolii cât mai repede şi mai lin cu putinţă. Programul de stagiatură urmează apoi să sprijine dezvoltarea modului de predare a Profesorul stagiar /studentului debutant, în funcţie de profilul stagiarului la debutul în carieră şi de obiectivele sale.

1.3.Cadrul normativ actual privind activitatea profesorului mentor în România.
În statutul cadrului didactic mentor Statutul profesorului mentor prin mentor se înţelege ,,…cadrul didactic care are responsabilitatea îndrumării şi evaluării practicii pedagogice a elevilor sau a studenţilor, precum şi cadrelor didactice aflate în perioada de stagiatură, fiind denumit cadru didactic-mentor de practică pedagogică, respectiv cadru didactic - mentor de stagiatură.’’
La articolul 2 se prevede ,, activitatea cadrului didactic-mentor de stagiatură este coordonată de  Casa Corpului Didactic, iar activitatea cadrului didactic-mentor de practică pedagogică este coordonată de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.’’Articolul 3 defineşte noţiunea de stagiar astfel,,Se consideră stagiar, în sensul prezentului statut, cadrul didactic aflat în perioada de stagiu, până la obţinerea definitivării în învăţământ. Stagiarul beneficiază de asistenţă mentorială până la prima sesiune la care are dreptul să se prezinte la definitivat.
În anul şcolar 2011/2012 se aplica Ordinul 5485 / 29 septembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind constituirea corpului profesorilor mentori pentru coordonarea efectuarii stagiului practic în vederea ocuparii unei funcţii didactice, în baza prevederilor art.248 alin. (2) din Legea educatiei naţionale nr. 1/2011, în temeiul Hotararii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
În continuare voi aminti articolelele din metodologie care se referă implicit la ocuparea funcției de mentor și modalitatea de constituire a corpului profesorilor mentori in România.
Articolul 1 din metodologie reglementează constituirea Corpului profesorilor mentori la nivelul inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti, în conformitate cu Legea nr. 1/ 10.01.2011, Legea Educaţiei Naţionale.
Mentoratul( Art.3.1) este un proces interactiv, desfăşurat între profesorul mentor şi o altă persoană (elev, student, cadru didactic), de ghidare / sprijinire a învăţării, educării, formării profesionale iniţiale şi / sau dezvoltării profesionale, fiind bazat pe premisa implicării interactive a ambelor părţi, a asumării obligaţiilor ce le revin conform statutului pe care îl deţin.
Dobândirea funcţiei didactice  asa cum este prevazuta la Art. 5 ,de profesor mentor se realizează prin promovarea unui concurs specific reglementat de prezenta metodologie, organizat de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti, respectiv prin excepţiile prevăzute de prezenta metodologie.
Pentru pregătirea practică din cadrul masterului didactic se arata Art. 6.(1) , se constituie o reţea permanentă de unităţi de învăţământ, în baza unor acorduri cadru încheiate între unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Cadrul didactic care deţine funcţia didactică (art.19 Ordinul 5485 / 29 septembrie 2011  ) de profesor mentor are competenţe sociale şi relaţionale, operează cu concepte şi modele de comunicare interpersonală şi interactivă.
Mentorul instruieşte şi formează prin exemplul personal:
- este un  model profesional prin cunoştinţe ştiinţifice şi de specialitate;
- mentorul este un model comportamental dovedit prin ţinută, atitudinea generală, conduită, modalitatea de a se exprima, punctualitate şi respectul pentru valori;
- are exigenţele realiste şi bine fondate.
Mentorul foloseşte metode diverse şi eficiente de comunicare, dovedeşte capacităţi şi atitudini de relaţionare şi comunicare:
- foloseşte mijloace de comunicare adecvate situaţiilor concrete în vederea realizării scopurilor educaţionale şi în raport cu conţinutul comunicării;
- are autoritate reală în raport cu stagiarii, comunică adecvat şi permanent cu toţi  factorii  implicaţi;
- arată empatie în a înţelege punctul de vedere al stagiarului;
- limbajul utilizat este specific locului de muncă, pentru primirea şi transmiterea informaţiilor cu corectitudine iar modul de adresare este concis şi politicos;
- dovedeşte imaginaţie substitutivă, disponibilitate de autoreglare a comportamentului în funcţie de context;
- respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei stagiarului şi aplică principiul confidenţialităţii.
Mentorul este sursă de informaţii, comunică informaţii specifice activităţii de stagiatură:
- selectează şi comunică informaţiile esenţiale, în funcţie de obiectivele perioadei de stagiatură;
- receptează, asimilează şi comunică permanent informaţii utile activității pe care o desfăşoară;
- pune la dispoziţia stagiarilor informaţii legate de o anumită temă, fie în format clasic (bibliografii tematice), fie în format electronic (adrese de site-uri, indicaţii de utilizare a platformei digitale etc pentru viitoarea profesie;
- arată empatie în a înţelege punctul de vedere al stagiarului;
- limbajul utilizat este specific locului de muncă, pentru primirea şi transmiterea informaţiilor cu corectitudine iar modul de adresare este concis şi politicos;
- dovedeşte imaginaţie substitutivă, disponibilitate de autoreglare a comportamentului în funcţie de context;
- respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei stagiarului şi În articolul 22.din metodologie se specifica că profesorul mentor are compeţenţe de planificare, organizare şi analiză a activităţii din cadrul stagiului de practică
- verifică receptarea corectă a mesajului, descoperă eventuale deficienţe în receptarea mesajului, dirijează persoanele implicate în observare spre oferirea feed-back-ului;
- discută şi rezolvă problemele în cadrul unui proces agreat şi acceptat de către toţi membrii grupului;
- are o atitudine obiectivă, lipsită de prejudecăţi sau comentarii subiective şi se focalizează pe activităţile didactice care vizează dezvoltarea în profesie a  stagiarului; alcătuieşte şi comunică stagiarilor şi tuturor persoanelor implicate programul de stagiatură, fără să afecteze orarul şcolii, urmărind calitatea, continuitatea şi eficienţa perioadei de stagiatură;
- familiarizează stagiarii în legătură cu folosirea mijloacelor de învăţământ şi îi îndrumă în vederea parcurgerii curriculum formează şi instruieşte stagiarii în legătură cu utilizarea  mijloacelor de învăţământ în perioada de stagiatură;
- încurajează stagiarii să realizeze mijloace de învăţământ proprii, adecvate activităţilor didactice pe care le susţin;
- îndrumă stagiarul în efectuarea comparaţiilor periodice între curriculum-ul   proiectat şi curriculum-ul realizat;
- ajută stagiarul să-şi formeze deprinderea respectării termenelor de întocmire a documentelor şcolare;
- sprijină stagiarul în dezvoltarea capacităţii de predare;
- îndrumă stagiarul în utilizarea strategiilor de învăţare la clasele ce aparţin învăţământului special şi special integrat/elevi cu cerinţe educative speciale/grupuri dezavantajate;
- sprijină desfăşurarea activităţilor extraşcolare de către stagiari;
- implică stagiarii în activităţi extraşcolare şi le explică specificul realizării acestora;  îndrumă stagiarul în promovarea imaginii unităţii de învăţământ;
- încurajează stagiarul în formarea capacităţii de autoevaluare ca formă de autoreflecţie asupra activităţii didactice;
- îndrumă şi analizează activitatea didactică a stagiarilor pe baza unor standarde minime de competenţe profesionale pe care aceştia le cunosc de la începutul stagiaturii, având un rol de sprijin şi nu unul de control birocratic;
- încurajează o autoanaliză constructivă care să evidenţieze aspectele pozitive din activitatea stagiarului şi îl îndrumă în vederea îmbunătăţirii activităţii;
- îndrumă în mod obiectiv, individualizat, respectând confidenţialitatea

                                           
     CAPITOLUL 2
PROFESIONALIZARE PENTRU CARIERA DE MENTOR ÎN ROMÂNIA
2.1.Programe de formare continuă din România de profesionalizare a profesorilor mentori
ASOCIAŢIA MENTORILOR DIN ROMÂNIA
În aprilie 2000 s-a înfiinţat ASOCIAŢIA NAȚIONALĂ A MENTORILOR DIN ROMÂNIA-AsMeRo-care număra peste 700 de membrii din toată România. ASOCIAȚIA NAŢIONALĂ A MENTORILOR DIN ROMÂNIA, are ca obiectiv major  promovarea şi dezvoltarea activităţii de mentorat în România în vederea creşterii calităţii activităţii de mentorat, precum şi spijinirea profesorilor debutanţi, pentru a se integra la locul de muncă. ASMERO -reuneste mentorii de toate specialităţile,pentru o mai bună corelare naţională a intereselor şi obiectivelor comune .Consiliul Britanic ,în colaborare  ASMERO,a continuat să iniţieze proiecte  menite să asigure bune practici in activitatea de mentorat: (ASMERO,.ro/index.php?module=cms&page=50,vizitat aprilie 2012)
- Proiectul,,Program de Sprijinire  a Profesorilor Debutanţi;
- Proiectul,, Program de Observare şi Sprijinire a Mentorilor;
- Proiectul START pentru profesori şi stagiari de toate specialităţile;
- Aceste proiecte au avut acordul şi sprijinul MECT;
MANIFESTARI ŞTIINȚIFICE PE TEMA MENTORATULUI ÎN ROMÂNIA (ASMERO,.ro/index.php?module=cms&page=50.vizitat aprilie 2012):
- 1999, sept. – Cluj-Napoca –Prima Conferinţă a Mentorilor;
- 2000 apr. – Cluj-Napoca Conferința Regionala a Mentorilor, organizată de Consiliul Britanic ,cu tema ,,Mentoratul in noul mileniu’’;
- 2000, aug. , Braşov –     A treia Conferinţa Naţională a Mentorilor;
- 2001,ian., Braşov –       Conferinţa Naţională mentorilor de alte specialităţi;
- 2004, ian., Braşov –      Conferinţa Mentorilor de alte specialitaţi;
- 2005, oct., Bucureşti –  Conferinţa Mentorilor de alte specialitaţi;
- 2006, dec, Bucureşti -   Conferinţa Mentorilor de toate specialitaţile;
- 2007, sept, Constanţa - Conferinţa Mentorilor de toate specialitaţile;
- 2007, dec, Bucureşti -   Conferinţa Mentorilor de toate specialitaţile;
- 2008, dec, Bucureşti -   Conferinţa Mentorilor de toate specialitaţile;
- 2009, dec, Bucureşti - -Conferinţa Mentorilor de toate specialitaţile;
- 2007,23-24 noiembrie,Pitești- Conferința internaţională ECOMEDIA Europe Comission,Section No 3, cu titlul,,Mentoringin the E-Learning Society’’;
- 11 decembrie 2010, cea de-a cincea ediţie a Conferinţei Anuale a Mentorilor. Universitatea din Bucuresti, British Council si ASMERO organizată în, noiembrie 2011, în cadrul Hotelului Hilton din Varșovia (Polonia), a avut loc evenimentul de lansare a European Network of Mentors for Women Entrepreneurs, denumit ”Female Entrepreneurship in Europe. (ASMERO,.ro/index.php?module=cms&page=50,vizitat aprilie 2012)
Acest tip de activitate a inceput prin 1994 - 1995 când British Council Romania a iniţiat un proiect intitulat UNISCHOOL şi apoi PRESETT care au urmărit formarea de mentori în şcoli, pentru formarea iniţiala, formarea de formatori de mentor şi transferul de deprinderi de la profesorii de limba engleza la cei de alte specialităţi.
Standardizarea muncii de mentorat la nivel national si international (standarde ocupaţionale; conferinţe naţionale şi internaţionale) precum şi crearea unor asociaţii profesionale puternice au venit ca o urmare firească a derulării acestor proiecte.
În cadrul lor, au fost pregătiţi prin cursuri speciale de mentori, până în 1999, aproximativ 200 de profesori de limba engleză din toate centrele universitare. 38 dintre ei au fost selectaţi pentru a fi formaţi ca formatori de mentori printr-un curs special la School of Educaţion de la Universitatea din Leeds Marea Britanie. Ei trebuiau, şi au şi făcut asta, să facă posibil transferul de deprinderi de la profesorii de limba engleză la cei de alte specialitaţi.

2.2.Profilul  de competenţe şi codul etic al profesorului mentor din România
Mentorul respectă demnitatea fiecaruia dintre mentee săi şi promovează integritatea personală.. Mentorul (îndrumatorul) este acea persoană-suport care va încuraja, sfătui şi sprijini o altă persoană (ucenicul) în dezvoltarea ei. Mentorul va oferi asistenţă practică pentru a se asigura ca ucenicul are posibilitatea de a-şi atinge toate obiectivele propuse în cadrul programului de mentorat. El va reprezenta legătura dintre mentee şi cultura organizaţiei, normele acelei culturi şi viziunea strategică pe termen lung. Mentorul va oferi, de asemenea, suport moral pentru a preveni izolarea şi lipsa motivaţiei pe parcursul integrării intr-un mediul nou, în care un mentee este nevoit să se adapteze. Mentoratul este o disciplina ale carei scopuri, valabile pentru fiecare ucenic aflat într-un program de mentorat, include dezvoltarea personala şi afirmarea profesionala, evoluţia cunoaşterii rolului de mentor şi a cercetarii de noi metode/ tehnici de mentorat în conditiile respectării culturii organizaţionale din care acesta face parte şi a drepturilor omului. Mentorul respecta demnitatea fiecăruia dintre ucenicii săi şi promoveaza integritatea personală. Ucenicii săi se angajeaza să contribuie la dezvoltarea culturii mentoratului şi la prosperitatea relaţiei mentor - ucenic.Valorile şi principiile pe care un mentor le promoveaza şi a căror realizare efectiva încercă să o asigure sunt: libertatea in comunitatea de mentorat, autonomia personala, dreptatea şi echitatea, meritul, profesionalismul, onestitatea şi corectitudinea intelectuala, confidenţialitatea, respectul şi toleranţa, responsabilitatea, bunăvoinţa şi grija
Un profil al profesorului mentor este conturat de Muresan V(2009,pag.34).. în lucrarea Managementul eticii în organizaţii. În continuare prezentăm din această lucrare principiile Codului etic al mentorului :
           1.Libertatea in comunitatea de mentorat
Relaţia de mentorat este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de putere economica, exceptând constrângerile de natură organizaţională legală şi etică. Mentorul şi mentee-ul sunt protejaţi fată de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor organizaţiei şi a responsabilităţilor profesionale.
Orice membru al comunităţii de mentorat trebuie sa evite lezarea libertăţii celorlalţi, pe baza respectului pentru diferenţe. În cadrul relaţiei de mentorat sunt încurajate parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de credinţele religioase.
2.Autonomia personală
Mentorul promovează un mediu propice exercitării autonomiei personale. În acest scop, în cadrul planului de învăţare, mentee-ul este incurajat să devină independent; să poata lua şi aplica decizii în privinţa propriei dezvoltări personale şi cariere profesionale. Mentorul trebuie să ajute mentee-ul să-şi formeze abilităţi de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziei pentru a deveni tot mai independent şi autonom.
3.Dreptatea si echitatea
Ucenicul vor fi trataţi drept, corect şi echitabil. Mentorului nu îi este permisă discriminarea sau exploatarea, indiferent că acestea sunt directe sau indirecte, mai mult acesta trebuie să işi însuşească ideea de dreptate care se bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a drepturilor şi prevenirea abuzului.
4. Meritul
Mentorul trebuie sa asigure recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea valorilor personale care conduc la implinirea obiectivelor stabilite în cadrul relaţiei de mentorat. Printre acestea se numară conştiinţa de sine, voinţa de a învăţa şi a se dezvolta, flexibilitate şi adaptabilitate, creativitatea şi talentul, eficienţa şi performanţa.
5.Profesionalismul
Mentorul se angajează sa cultive un mediu propice pentru cunoastere de sine şi dezvoltarea personală. In acest scop, mentee-ul progresează prin stabilirea impreună cu mentorul a unui program de invăţare personalizat, capabil să conducă la cunoasterea de sine, la formarea de noi abilitaţi/ competenţe si la atingerea obiectivelor propuse in cadrul relaţiei de mentorat.
Mentorul încurajează orientarea spre progresul personal prin sprijinirea directă a mentee-ului în a lua iniţiativa şi a-şi satisface curiozitatea. Mentorul susţine eficienţa, calitatea şi voinţa exercitate la nivel personal şi profesional. Mentorul luptă împotriva amatorismului, superficialităţii, dezinteresului şi plafonării.
6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală
Mentorul apără dreptul la proprietate intelectuală. Toţi cei care vor participa la cercetarea efectuată în domeniul mentoring-ului ale caror rezultate devin publice trebuie mentionaţi, în spiritul onestităţii personale şi profesionale, al recunoaşterii .Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul total sau parţial, inventarea/ modificarea rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau mentee, ca şi tentativele de corupere spre fraudă.
7. Confidenţialitatea
  Mentorul respectă principiul confidenţialităţii tuturor categoriilor de informaţii care îi sunt dezvăluite de către ucenic în cadrul relaţiei de mentorat, în acest fel, asumându-şi pe deplin angajamentul şi devotamentul faţă de acesta.
Mentorul nu trebuie să faciliteze transparenţa sau denaturarea de informaţii personale sau să le dezvăluie publicului larg.
8. Responsabilitatea
Mentee-ul trebuie să demonstreze doriţa şi voiţa implicarii în dezvoltarea sa personală şi să devină responsabil.
Relaţia de mentorat trebuie să respecte standardele etice si profesionale.Mentee-ul are dreptul de a critica public, intemeiat şi argumentat încălcările standardelor profesionale şi de calitate, ale drepturilor acestuia. Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a programelor şi persoanelor implicate în relaţii de mentorat.
9. Respectul şi toleranţa
Mentorul aderă la valoarea toleranţei faţă de diferenţele intre oameni, intre opinii, credinţe si preferinţe intelectuale. Nu sunt permise manifestările misogine, rasiste, şovine, xenofobe, homofobe si harţuirea sexuală.
10.Bunăvoinţa şi grija
Mentorul consideră dezirabile bunavoinţa şi grija. În acest sens, incurajează aprecierea, mandria si recunoştinţa, empatia, compasiunea, sprijinul faţă de cei aflaţi in nevoie, amabilitatea, politeţea, altruismul, inţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea si optimismul faţă de toţi ucenicii din cadrul relaţiilor sale de mentorat.
Totodată descurajează si consideră indezirabile comportamentele care denotă invidie, cinism, vanitate, lipsa de amabilitate, dezinteres.
11. Profesionalismul
Mentorul trebuie să aibă o pregatire psihologică pentru a putea recunoaste o eventuală problemă personală gravă (psihică) a mentee-ului. 
În acest caz, mentorul trebuie sa îndrume mentee-ul sa apeleze la un terapeut.
"Mentorul face consiliere dar nu poate face terapie’’. Consilierea este menită să dezvolte încrederea în sine, să caute resurse, să optimizeze comportamentul şi funcţionarea socială a ucenicului. Terapia "sapă" în adâncimi, caută cauzele problemelor, pe care încearcă să le rezolve. Este un "teren minat" unde este periculos să te aventurezi dacă nu ai cunostinţe si abilităţi de specialitate." (Muresan V. 2009).Codul etic al mentorului, reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei în care profesorul mentor îşi desfăşoară activitatea şi a funcţiei pe care o ocupă, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între profesorul mentor şi profesorul/cadrul didactic stagiar.

2.3. Bune practici privind profesionalizarea carierei de mentor în România
În Ghidul Mentorului. Neacşu M.(2009) face un scurt istoric despre profesionalizarea  carierei de mentor şi despre  programele de formare a profesorilor mentori în România (EZECHIL, L. ,Neacşu M.2009).
Consiliul Britanic
În anul 1994, British Council Romania a iniţiat primele proiecte axate pe mentorat: UNISCHOOL, apoi PRESETT. Acestea au urmărit formarea de profesori mentori in şcoli, formarea formatorilor de mentori și transferul de competențe de la profesorii de limbă engleză la profesorii de alte specialități, unde au fost pregătiți prin cursuri de specialitate de mentorat,până în 1999,aproximativ 200 de profesori de limba engleză din toate centrele universitare,38 dintre ei au fost selectaţi pentru a fi formatori de mentori printr-un curs special la School of Education de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie.
Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 menţionează, de asemenea, că programele de studii ale masteratului didactic sunt elaborate pe baza standardelor profesionale pentru funcţiile didactice. În cadrul unui proiect PHARE coordonat de Centrul Naţional de Formare a Profesorilor (CNFP), în anul 2007, grupul de lucru al proiectului a elaborat un Cadru al competenţelor de bază ale profesiei didactice, îmbunătăţind modelul anterior prin intermediul analizei comparative a modelelor profesionale utilizate în alte ţări. Acest cadru cuprinde 5 competenţe de bază, pentru fiecare fiind menţionate câte trei niveluri de manifestare şi o descriere detaliată a competenţelor specifice subordonate.
Program de formare continuă destinat profesorilor mentori
Practicum
În anul 2007.D.P.P.D.,al Universităţii din  Piteşti  a obținut avizul CNFP pentru derularea programului de formare continuă,,Formarea îndrumătorilor de practică pedagogică (PRACTICUM)79 ore, 20 credite .În implementarea acestui program s-a procedat la transferul unor importante rezultate ale cercetării știinţifice din cadrul proiectului de cercetare CNCSIS 2007 cu tema ,,CALITATE IN MENTORATUL EDUCAȚIONAL’’.
În anul  2010 Universitatea din Piteşti, Facultatea de  Ştiinţe ale Educaţiei & DPPD  organizează programul de Master MENTPROF a ocupat locul II în urma concursului de mastere în educaţie organizat de către Fundaţia Dinu Patriciu în contextul acţiunilor PROFESSORIA. Scopul programului constă în dezvoltarea competenţelor profesorilor cu atribuţii în domeniul activităţilor de mentorat (sau care doresc să se implice în astfel de activităţi): mentori de practică pedagogică şi mentori de stagiu pentru a deveni profesionişti  în realizarea pregătirii practice a noilor generaţii de profesori. Categorii de competenţe ce vor fi dezvoltate:
- Cunoaşterea şi înţelegerea contextului actual şi a noilor standarde de calitate în conformitate cu care se realizează procesul form

Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.
Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.
Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.
Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor.
Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.
Primul brad, în Lituania Evului Mediu
Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.
În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie şi în casele muncitorilor englezi, atât din metropolă, cât şi din colonii.
„Strămoşul“ instalaţiilor moderne din 1882
După patentarea becului electric, în anul 1882, de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.
Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune. În anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat bărăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate naşterii Mântuitorului.
Se consemnează în istoria americană că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.
Tot din secolul XIX s-a păstrat tradiţia, iniţiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea şi existenţa fără de păcate a lui Iisus. Ulterior, s-au adăugat trei dungi roşii, pentru a simboliza Sfânta Treime şi durerea suferită de Hristos pe cruce, O altă dungă roşie, mai lată, va reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru întreaga omenire.
Istoricii americani au consemnat că obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, în anul 1880, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului. După o anumită perioadă, tradiţia ornării bradului a fost reluată în anul 1923 şi este păstrată până în prezent, cu tot fastul cuvenit.
Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar cei artificiali au apărut după anii â70.
 

Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.
Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.
Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.
Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor.
Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.