iTeach: Blog-urile colegilor

Consilierea la distanţă

Nicoleta Rîșnoveanu — Sun, 10 Sep 2023 18:48:58 +0300

Consilierea la distanţă
În mod tradiţional, consilierea se realizează în mod direct. În prezent, cercetări recente subliniază
importanţa formelor de consiliere la distanţă: prin telefon, fax, scrisori, e-mail, on-line, chat, forum de discuţii, pagini WEB etc. „OECD a recomandat ca serviciile de orientare profesională să integreze cât mai rapid consilierea la distanţă, respectiv consilierea electronică, în serviciile de consiliere standard.“ (M. Chiru, M. Jigău, 2004).
Este eligibilă consilierea la distanţă pentru activitatea din grădiniţă? Da, cu certitudine, mai ales pentru părinţi, cadre didactice, resursele umane implicate în educarea şi dezvoltarea copiilor. A face consiliere şi altfel decât faţă în faţă înseamnă a deschide noi căi pentru comunicare. Acest tip de consiliere “mai special” utilizează strategii specifice care solicită din partea consilierului participarea la cursuri de formare şi dezvoltare profesională.).
Argumente pentru consilierea la distanţă:
- este o formă complementară la consilierea directă;
- reprezintă o formă de contact iniţial pentru consilierea directă (anunţurile, stabilirea programului);
- oferă o alternativă pentru clienţi, atunci când aceştia nu au timp sau au o problemă relativ simplă, pentru care solicită informaţii sau sugestii (părinţi care au programul de lucru prelungit);
-furnizează oportunităţi rapide pentru nevoile de informare şi formare ale clienţilor (educatori,
Consilierea în grădiniţă… start pentru viaţă 25
părinţi, personal administrativ);
-răspunde unei mai mari accesibilităţi a persoanelor cu cerinţe educative speciale sau aflate la distanţă (părinţi care au copii supradotaţi şi/ sau talentaţi, părinţi care muncesc în străinătate, părinţi care au copii cu sindrom Down, părinţi cu dizabilităţi motorii, părinţi divorţaţi);
- facilitează transferul imediat al informaţiei (răspunsuri la întrebarea unui părinte: De ce plânge la prânz copilul meu?);
-clarifică solicitările clienţilor (răspunsuri cu date clare transmise prin telefon sau prin e-mail: La cine pot să apelez pentru a veni în întâmpinarea copilului meu care are dificultăţi de vorbire?);
• se economisesc timp şi bani;
• încurajează participarea prin păstrarea anonimatului parţial.
Desigur că există reticenţe faţă de implementarea activităţilor de consiliere la distanţă, dar ele se practică, mai mult sau mai puţin formal. Într-o convorbire telefonică sau într-un schimb de mesaje pe Internet, persoanele implicate în consiliere,comunică mult mai exigent şi chiar mai confortabil, deoarece răspunsurile sunt pregătite şi documentate. Absenţa comunicării
nonverbale solicită o atenţie sporită, o formulare mai clară şi mai precisă a sarcinilor, întrebărilor, cerinţelor, răspunsurilor, care să elimine eventualele interpretări greşite. Reflectarea
asupra problemelor puse în discuţie, consultarea literaturii de specialitate, a cazuisticii, a reţelei conferă calitate activităţii de consiliere. Printre obstacolele consilierii la distanţă se numără:
existenţa unei atitudini ostile faţă de comunicarea la distanţă (telefon, on-line), lipsa abilităţilor de comunicare, prezenţa unor clienţi „dificili“: cu deficienţe de văz, auz, cu nivel scăzut de
educaţie şi statut socioeconomic precar, părinţi alcoolici, aflaţi în situaţie de şomaj, minorităţi, mame singure, mame abuzate, părinţi cu probleme psihice (de exemplu: depresii, tentative de
suicid), părinţi cu responsabilităţi profesionale (de exemplu: manageri, directori, preşedinţi executivi), lipsa Internetului, a telefonului etc.
În consilierea la distanţă se derulează paşi asemănători consilierii obişnuite: stabilirea contactului, crearea relaţiei şi atmosferei de încredere, identificarea obiectivelor solicitării, clarificarea problemei, elaborarea şi aplicarea strategiilor de intervenţie, evaluarea eficienţei procesului.

Bibiografie: .
JIGAU, M. Ghidul Consiliere şi Orientare. Bucureşti, 2000.
SILVAŞ, A. Managementul carierei. Târgu-Mureş: Universitatea „Petru Maior”, 2009.
JIGĂU, M. (coord), BOTNARIUC, P., CHIRU, M. şi al. Consilierea carierei adulţilor. Bucureşti, 2003.

Consilierea psihopedagogică preventivă

Nicoleta Rîșnoveanu — Tue, 05 Sep 2023 22:00:09 +0300

Are rolul de a preîntâmpina apariţia unor probleme sau situaţii critice în viaţa persoanelor. Include activităţi educaţional–formative realizate cu grupuri de clienţi (copii, părinţi, cadre didactice nedidactice din grădiniţă) care urmăresc să-i pregătească pentru diferite situaţii problematice, să-i sprijine în gestionarea adecvată a emoţiilor pentru a face faţă variatelor solicitări (educaţia copiilor, adoptarea unui stil de viaţă sănătos, evitarea sau preîntâmpinarea unor potenţiale pericole). Schimbarea urmărită, vizează achiziţia de informaţii, modificarea reprezentărilor asupra realităţii educaţionale, formarea şi refacerea unor percepţii asupra realităţii interne și externe a familiei/ grădiniţei, educaţionale, formarea şi refacerea unor percepţii asupra realităţii interne şi externe a familiei/ grădiniţei, procesele cognitive, atitudinile şi comportamentele noi. apud. E. Vrăsmaş, 2002, pag. 62 ).
Nevoia de consiliere preventivă este generată de schimbarea modelelor culturale tradiţionale româneşti (neimplicarea copilului în luarea deciziilor, impunerea necondiţionată a respectului acestuia faţă de adult, autoritatea exagerată a părinţilor, asigurarea unei supravegheri exagerate, păstrarea unor secrete ale părinţilor, pedepsele fizice şi manifestarea afecţiunii doar când copilul doarme, neimplicarea copilului în alegeri care ţin de activitatea lui), precum şi de tendinţa de a se prelua modele total străine, noi, pentru cultura românească (libertate exagerată acordată copilului indiferenţa faţă de modelele morale) la care copilul aderă, acceptarea unor comportamente nesănătoase atribuirea responsabilităţii creşterii şi educării copilului în exclusivitate, altor persone sau instituţii şi privarea acestuia de interacţiunea cu părinţii).
În privinţa nevoii de schimbare putem identifica în contextul românesc următoarele dimensiuni: participarea copiilor, în măsura posibilităţilor vârstei şi nivelului de dezvoltare, la luarea deciziilor care le influenţează viaţa, acordarea, cât mai de mai de timpuriu, a libertăţii copilului
de a alege, de a decide şi de a acţiona conform acesteia, pentru dezvoltarea responsabilităţii şi independenţei, dezvoltarea abilităţii copiilor de a-şi rezolva propriile probleme, realizarea conducerii indirecte a vieţii copiilor. Aceste schimbări sunt realizabile încă din copilăria timpurie prin eficientizarea relaţiilor care se stabilesc între copii şi adulţi.
Aceştia din urmă pot începe prin a le acorda copiilor alternative pentru alegerea propriilor opţiuni, explicându-le totodată consecinţele alegerilor făcute.
Astfel în loc să le impună frecventarea unor activităţi extraşcolare, să le lase copiilorlibertatea de alegere. Se pot prezenta activităţile desfăşurate la respectivele cercuri, orarul şi schimbările care intervin în programul zilnic, cerinţele şi normele ce trebuie respectate şi chiar se pot oferi copilului ocazii să observe secvenţe din activităţile fiecărui cerc.
Consilierea preventivă presupune potenţarea factorilor generali de protecţie şi estomparea,
până la anulare, a acţiunii factorilor de risc, şi anume:
• existenţa unei familii care să-i asigure copilului confortul fizic şi psihic optim, dezvoltarea fizică normală şi o stare de sănătate bună;
• achiziţionarea unui set de deprinderi şi abilităţi educaţionale de autoservire, de învăţare, de relaţionare, de autocontrol) şi performanţe intelectuale cel puţin de nivel mediu;
•identificarea şi sprijinirea dezvoltării unor aptitudini şi talente speciale;
• existenţa unui grup de prieteni acceptaţi de părinţi şi implicarea în activităţile formale şi în cele ale grupurilor de covârstnici.
Consilierea preventivă este circumscrisă educaţiei timpurii, deoarece procesul prin care familia îşi creşte, îngrijeşte şi educă copiii, este recunoscut ca formă de socializare primară şi de construire a nucleului personalităţii acestora.
Acest proces este tributar modelului sociocultural al familiei şi are la bază premisele biologice şi fizice ale eredităţii individuale şi sociale. Raportându-ne la copil, putem identifica situaţii care pot pot interveni ca bariere în calea dezvoltării sale. Ele pot fi prestabilite (dizabilităţi pe care copilul le manifestă de la naştere, traume, deficienţe senzoriale, organice, neurologice, mentale severe), biologice (copii născuţi prematur, cu greutate mai mică sau cu probleme fizice) care pot fi remediate, sau determinate de mediul de dezvoltare (copii care cresc
în sărăci în grupuri marginalizate social, în condiţii de violenţă, abuz, departe de familia biologică, în instituții. Dezvoltarea copilului în aceste condiţii se prezintă ca o situaţie de risc. Consilierea de tip preventiv asigură suport părinţilor şi copiilor pentru compensarea diferitelor deficienţe, astfel încât să nu se ajungă la situaţii dificile şi inadaptare. Din această perspectivă, aducem în discuţie situaţiile în care se solicită înscrierea la grădiniţă a copiilor cu CES şi, de cele mai multe ori părinţii acestora sunt întâmpinaţi cu refuz. Deşi ar trebui depăşite, motive există
• lipsa de disponibilitate sau de pregătire profesională a educatoarelor în a lucra cu copiii care prezintă deficienţe/ dizabilităţi;
• teama şi lipsa de informare a celorlalţi părinţi, că astfel de copii reprezintă un risc pentru dezvoltarea propriului copil, deoarece prin imitaţie ar prelua modele de comportare inadecvată;
• temerile legate de asigurarea securităţii unui astfel de copil, deoarece un astfel de copil are comportamente indezirabile, greu de stăpânit;
• prejudecăţile adulţilor că astfel de copii trebuie formaţi şi educaţi în instituţii speciale sau chiar izolaţi, pentru că oricum nu ajung la un nivel de dezvoltare normal şi nu oferă satisfacţii.
Potrivit politicilor educaţionale care promovează includerea copiilor cu CES, pentru ca situaţiile anterior enumerate să nu se întâmple sau să fie ameliorate, consilierul poate să intervină pentru ca un astfel de copil să nu fie exclus sau marginalizat, prin propunerea şi derularea unor activităţi, cum ar fi:
• informarea despre ceea ce înseamnă copil cu cerinţe educaţionale speciale şi dezvoltarea lui la nivel biologic, psihic, social;
• informarea despre drepturile copilului;
• abilitarea cu în tehnici de lucru specifice a părinţilor, educatoarelor, voluntarilor;
• conştientizarea şi sensibilizarea faţă de copiii cu CES;
• consilierea părinţilor copilului aflat în dificultate cu privire la atitudinile şi comportamentele lor faţă de copil şi faţă de propria dificultate;
• consilierea celorlalţi „actori” din grădiniţă care să asigure suport copiilor cu CES;
• dezvoltarea unor practici concrete pentru includerea copiilor cu CES (curriculum personalizat, metode de lucru adaptate, persoană de sprijin, mediu de învăţare pozitiv, atitudine deschisă etc.).
În demersul său, pe lângă copii, părinţi, educatoare, personal administrativ, echipa managerială a grădiniţei, comunitate, consilierul mai poate antrena reprezentanţi ai serviciilor de îngrijire socio–medicală, de reabilitare şi adaptare a ambientului, servicii conexe celor socio-medicale (fizioterapie,kinetoterapie, logopedie, psihoterapie) în vederea formării şi dezvoltării unei echipe pluridisciplinare care să sprijine copilul în procesul de integrare socială.

Un profil al profesorului mentor

Maria Trăistaru — Mon, 04 Sep 2023 19:34:47 +0300

Un profil al profesorului mentor este conturat de Muresan V(2009,pag.34).. în lucrarea Managementul eticii în organizaţii. În continuare prezentăm din această lucrare principiile Codului etic al mentorului :
1.Libertatea in comunitatea de mentorat
Relaţia de mentorat este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de putere economica, exceptând constrângerile de natură organizaţională legală şi etică. Mentorul şi mentee-ul sunt protejaţi fată de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor organizaţiei şi a responsabilităţilor profesionale.
Orice membru al comunităţii de mentorat trebuie sa evite lezarea libertăţii celorlalţi, pe baza respectului pentru diferenţe. În cadrul relaţiei de mentorat sunt încurajate parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de credinţele religioase.
2.Autonomia personală
Mentorul promovează un mediu propice exercitării autonomiei personale. În acest scop, în cadrul planului de învăţare, mentee-ul este incurajat să devină independent; să poata lua şi aplica decizii în privinţa propriei dezvoltări personale şi cariere profesionale. Mentorul trebuie să ajute mentee-ul să-şi formeze abilităţi de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziei pentru a deveni tot mai independent şi autonom.
3.Dreptatea si echitatea
Ucenicul vor fi trataţi drept, corect şi echitabil. Mentorului nu îi este permisă discriminarea sau exploatarea, indiferent că acestea sunt directe sau indirecte, mai mult acesta trebuie să işi însuşească ideea de dreptate care se bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a drepturilor şi prevenirea abuzului.
4. Meritul
Mentorul trebuie sa asigure recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea valorilor personale care conduc la implinirea obiectivelor stabilite în cadrul relaţiei de mentorat. Printre acestea se numară conştiinţa de sine, voinţa de a învăţa şi a se dezvolta, flexibilitate şi adaptabilitate, creativitatea şi talentul, eficienţa şi performanţa.
5.Profesionalismul
Mentorul se angajează sa cultive un mediu propice pentru cunoastere de sine şi dezvoltarea personală. In acest scop, mentee-ul progresează prin stabilirea impreună cu mentorul a unui program de invăţare personalizat, capabil să conducă la cunoasterea de sine, la formarea de noi abilitaţi/ competenţe si la atingerea obiectivelor propuse in cadrul relaţiei de mentorat.
Mentorul încurajează orientarea spre progresul personal prin sprijinirea directă a mentee-ului în a lua iniţiativa şi a-şi satisface curiozitatea. Mentorul susţine eficienţa, calitatea şi voinţa exercitate la nivel personal şi profesional. Mentorul luptă împotriva amatorismului, superficialităţii, dezinteresului şi plafonării.
6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală
Mentorul apără dreptul la proprietate intelectuală. Toţi cei care vor participa la cercetarea efectuată în domeniul mentoring-ului ale caror rezultate devin publice trebuie mentionaţi, în spiritul onestităţii personale şi profesionale, al recunoaşterii .Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul total sau parţial, inventarea/ modificarea rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau mentee, ca şi tentativele de corupere spre fraudă.
7. Confidenţialitatea
Mentorul respectă principiul confidenţialităţii tuturor categoriilor de informaţii care îi sunt dezvăluite de către ucenic în cadrul relaţiei de mentorat, în acest fel, asumându-şi pe deplin angajamentul şi devotamentul faţă de acesta.
Mentorul nu trebuie să faciliteze transparenţa sau denaturarea de informaţii personale sau să le dezvăluie publicului larg.
8. Responsabilitatea
Mentee-ul trebuie să demonstreze doriţa şi voiţa implicarii în dezvoltarea sa personală şi să devină responsabil.
Relaţia de mentorat trebuie să respecte standardele etice si profesionale.Mentee-ul are dreptul de a critica public, intemeiat şi argumentat încălcările standardelor profesionale şi de calitate, ale drepturilor acestuia. Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a programelor şi persoanelor implicate în relaţii de mentorat.
9. Respectul şi toleranţa
Mentorul aderă la valoarea toleranţei faţă de diferenţele intre oameni, intre opinii, credinţe si preferinţe intelectuale. Nu sunt permise manifestările misogine, rasiste, şovine, xenofobe, homofobe si harţuirea sexuală.
10.Bunăvoinţa şi grija
Mentorul consideră dezirabile bunavoinţa şi grija. În acest sens, incurajează aprecierea, mandria si recunoştinţa, empatia, compasiunea, sprijinul faţă de cei aflaţi in nevoie, amabilitatea, politeţea, altruismul, inţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea si optimismul faţă de toţi ucenicii din cadrul relaţiilor sale de mentorat.
Totodată descurajează si consideră indezirabile comportamentele care denotă invidie, cinism, vanitate, lipsa de amabilitate, dezinteres.
11. Profesionalismul
Mentorul trebuie să aibă o pregatire psihologică pentru a putea recunoaste o eventuală problemă personală gravă (psihică) a mentee-ului.
În acest caz, mentorul trebuie sa îndrume mentee-ul sa apeleze la un terapeut.
"Mentorul face consiliere dar nu poate face terapie’’. Consilierea este menită să dezvolte încrederea în sine, să caute resurse, să optimizeze comportamentul şi funcţionarea socială a ucenicului. Terapia "sapă" în adâncimi, caută cauzele problemelor, pe care încearcă să le rezolve. Este un "teren minat" unde este periculos să te aventurezi dacă nu ai cunostinţe si abilităţi de specialitate." (Muresan V. 2009).Codul etic al mentorului, reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei în care profesorul mentor îşi desfăşoară activitatea şi a funcţiei pe care o ocupă, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între profesorul mentor şi profesorul/cadrul didactic stagiar.

Creativitatea managerială – premisă a implementării inovației în învățământul preșcolar

Maria Trăistaru — Tue, 29 Aug 2023 15:53:10 +0300

Creativitatea este necesară ori de câte ori trebuie inovat ceva ori trebuie introdusă o schimbare originală într-o situaţie. Nevoia de a crea poate fi determinată de existenţa unei disfuncţionalităţi, dar şi de dorinţa de a progresa. Stimularea creativităţii devine astfel soluţia de rezolvare a crizelor şi de implementare a schimbărilor.Directorul din învăţământul preşcolar este coordonatorul întregii activităţi din unitate, activitatea instructiv-educativă ocupând locul central, la care se adaugă activităţile administrativ gospodăreşti, relaţiile cu autorităţile locale, relaţiile de parteneriat etc.Prin acceptarea acestei funcţii, directorul este pus dintr-odată în faţa multor probleme noi, diferite de cele pentru care a fost pregătit profesional. În acest context, se impune o grabnică autoformare managerială, fiind nevoie ca acesta să dea dovadă de obiectivitate şi onestitate în toate activităţile sale, să fie capabil să ia decizii, să-şi formeze echipe de lucru competente în cadrul colectivului, să dea dovadă de fermitate, să folosească tot talentul educaţional acumulat lacatedră la un nivel superior.

De la joc la educația financiară

Maria Trăistaru — Tue, 29 Aug 2023 15:51:38 +0300

Activitatea opțională de educație financiară a fost gândită în așa fel încât să aducă un plus de entuziasm, curiozitate, seriozitate ....fiind mai bine zis un arhitect al vieții, așa cum o casă are nevoie de o fundație solidă, de pereți trainici pe care să se poată pune un acoperiș rezistent, așa și educația financiară este necesară încă din grădiniță deoarece acum la această vârstă fragedă punem bazele unei educații solide, construim fundația individului, peste care școala va ridica pereți trainici cu un acoperiș rezistent. Programa școlară pentru disciplina De la joc..la educație financiară reprezintă o ofertă curriculară centrată pe disciplina opţională pentru învăţământul preșcolar.
Prin elaborarea acestei programe se urmăreşte formarea în rândul preșcolarilor a unor competenţe cu privire la gestionarea banilor şi de pregătire în vederea adoptării unor decizii cu consecinţe financiare, precum şi conturarea unei imagini a modului în care banii sunt percepuţi, cheltuiţi, economisiţi în societatea de azi.

Activitățile de tip outdoor în învățământul preșcolar

Maria Trăistaru — Sat, 26 Aug 2023 10:50:41 +0300

Educaţia outdoor este o formă de educaţie care se bazează pe învățarea în aer liber. Realizând o sinteză a lucrărilor şi studiilor de specialitate, am identificat câteva caracteristici cheie ale acestui tip de educaţie.

• oferă posibilitatea contactului direct cu natura în acelaşi timp fiind şi o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;

• reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – în cadrul unui mediu relexant, liber, procesul de educare devine puternic şi de natură să schimbe comportamente sociale;
• facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – unii elevi care au un nivel scăzut de performanţă şcolară pot deveni mai motivaţi;
• dezvoltă spiritul de echipă;
• oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea elevului.
Există o serie de programe de educaţie outdoor care pot fi utile: programe axate pe sănătate şi pe educaţie fizică, pe ştiinţa mediului, etc. Spre exemplu un program de educaţie outdoor axat pe educaţie fizică şi sport ar putea duce la scăderea numărului de elevi cu obezitate (programul ar include exerciţii fizice, plimbări în aer liber, discuţii cu elevi, specialişti, organizarea şi desfăşurarea unor activităţi practic-gospodăreşti – stabilirea unor meniuri sănătoase, etc.).
Un program de educaţie outdoor axat pe ştiinţa mediului va avea ca efect informarea elevilor cu privire la problemele de mediu din comunitatea lor, conştientizarea cu privire la impactul pe care acţiunile lor le au asupra mediului (se pot organiza diferite activităţi relevante în abordarea problemei identificate în funcţie de creativitatea cadrului didactic).
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului de bunăstare al copilului. Pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie de nevoi la care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, de a fi inclus social, de a fi activ şi responsabil, de a se simţi în siguranţă.
Toate nevoile precizate mai sus îşi au rolul şi locul lor în dezvoltarea personală a copilului, dar aş situa pe prim plan nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor, ea fiind o modalitate de succes, de a depăşi unele dificultăţi ale copilului (psihice, fizice, sociale, emoţionale), copilul să fie inclus social, să simtă că aparţine unei comunităţi. Mediul din interiorul celor 4 pereţi ai clasei este mai degrabă unul competitiv, în timp ce, acel din afara clasei este unul care permite copiilor să se exprime, să relaţioneze cu ceilalţi, să colaboreze.

EDUCAȚIA PREȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR NAȚIONALE

Maria Trăistaru — Sat, 26 Aug 2023 10:46:46 +0300

În opinia mea, păstrarea valorilor naționale reprezintă o necesitate pentru fiecare popor ce își prețuiește propria identitate. În primul rând, valorile naționale sunt parte din ființa noastră socio-culturală, acestea contribuind la formarea noastră ca cetățeni apartenenți ai unei națiuni. Prin cunoașterea elementelor ce ne definesc putem să aflăm mai multe informații cu privire la trecutul nostru istoric, la originile noastre latine. În al doilea rând, prin cunoașterea valorilor naționale precum obiceiurile, tradițiile, portul popular, izvoarele istorice, suntem capabili de a ne cunoaște specificul național. De asemenea, putem descoperi diferențele dintre poporul român și celelalte popoare romanice și prețui mult mai mult propriile “comori” ale țării.

În trecut tradiţiile populare erau părţi importante ale vieţii, dar din păcate aceste obiceiuri trăiesc numai în amintirile oamenilor în vârstă. Cultura satului şi în zile noastre este destul de bogată, dar din păcate tinerii de azi nu le mai practică. De aceea este important ca educaţia să preia funcţia de transmitere între tineri şi cultură. Astfel, elevii în copilărie fac cunoştinţă cu obiceiurile şi odata cu trecerea anilor isi mai îmbogăţesc aceste cunoştinţe.

Educația are în vedere viața personală a omului, relația lui cu Dumnezeu.
Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural, acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște sau dragostea pentru frumos, creând punți între generații.

ROLUL ACTIVITĂȚILOR STEAM ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Maria Trăistaru — Sat, 26 Aug 2023 10:44:03 +0300

De la grădiniță până la clasa a 12-a, marea majoritate a instituțiilor se concentrează pe predarea științei și a matematicii, cu puțină atenție la tehnologia care reflectă produsele și sisteamele de care au nevoie majoritatea ființelor umane și mai puțin la inginerie care reflectă procesul de proiectare și inovare al fiecărui sisteam. În plus, aceste discipline sunt predate separat sau în același calup de materii.STEAM este o disciplină educațională care își propune să trezească interesul și dragostea pe tot parcursul vieții pentru arte și științe la copii de la o vârstă fragedă. Știința, Tehnologia, Ingineria, Artele și Matematica sunt domenii similare de studiu, în sensul că toate implică procese creative și niciunul nu folosește o singură metodă de investigare. Predarea competențelor relevante, solicitate, care îi va pregăti pe studenți să devină inovatori într-o lume în continuă evoluție, este esențială, nu numai pentru viitorul studenților înșiși, ci și pentru viitorul țării.

Atelier de vară -Sotron

Maria Trăistaru — Mon, 17 Jul 2023 15:07:33 +0300

Proiect etwinning-preserving traditions

Maria Trăistaru — Fri, 14 Jul 2023 14:06:22 +0300

https://school-education.ec.europa.eu/ro/etwinning/projects/education-values/twinspace/edit?destination=/en/etwinning/projects/education-values/twinspace