Prof.înv.preșc.PRODAN  LUMINIȚA

Prezenta lucrare conține exemple de jocuri exercițiu  pentru dezvoltarea ceativității copiilor care se pot desfășura  atât la grădiniță cât și acasă de părinți împreună cu copiii.

       Jocurile - exercitiu sunt acele activităţi care îmbina armonios învăţarea cu jocul, care creează un climat destins, favorabil învăţării, transformând comunicarea dintre educatoare şi copii într-un proces afectiv-emoţional, motivant, creativ şi activ.
      Avantaje ale folosirii jocurilor-exerciţiu:
-educatoarea reuşeşte să transmită / să verifice / să consolideze cunoştinţe, să exerseze procesele cognitive într-o atmosferă relaxantă, atractivă;
-elementele distractive stimulează interesul, curiozitatea şi atenţia copiilor;
-asigură  largi posibilităţi de activism intelectual: stimularea operaţiilor gândirii, exersarea capacităţilor de simbolizare, de abstractizare, capacităţi ce nu se pot forma decât prin exerciţiu;
-stimulează şi modelează viaţa afectivă a copiilor, permit socializarea şi interrelaţionarea mai rapidă,  stimulează cooperarea şi comunicarea;
-copiii sunt deprinşi să  respecte reguli, să asimileze  modele de exprimare, de  comportamente sociale;
-creează o ambianţă de comunicare, de interacţiune informaţională extrem de stimulativă;
- fiecare joc-exerciţiu  este susceptibil la mai multe variante. Astfel copiii sunt atraşi, stimulaţi să imagineze jocuri similare, să stabilească ei înşişi reguli, să participe intens şi activ;
- au un accentuat caracter interdisciplinar, permiţând educatoarei să exploreze aproape toate categoriile de activităţi  şi să realizeze cele mai diverse obiective;
- pot fi folosite în orice moment al zilei sau al unei activităţi comune sau ca activităţi de sine-stătătoare;
- sensibilizează copilul faţă de cuvinte şi folosirea lor într-un mod plăcut, dezvoltând în timp aşa numitul „ simţ al limbii”;
- cultivă ordinea în gândire şi logica în exprimare, favorizează acumularea  experienţelor verbale şi a capacităţilor  de verbalizare;
- permit identificarea tulburărilor de limbaj şi ajută la corectarea sau ameliorarea unora dintre ele;
- au o importantă contribuţie la dezvoltarea auzului fonematic.
a) Exerciții al căror material este cuvântul
„Ce se potriveşte?”- se cere copiilor să împerecheaze cuvinte, imagini, jetoane, cartonaşe colorate, siluete. Copiii compară, stabilind asemănări, deosebiri, legătura dintre obiectele împerecheate. Este un mod simplu de a exersa operaţiile gândirii: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, selectarea.
,,Jocul sinonimelor,,- Se cere copiilor să găsească toate sinonimele unor cuvinte date și să formuleze propoziții. Se evidențiază păstrarea sau modificarea semnificațiilor. Într-o altă variantă a jocului, se cere înlocuirea în propoziții date a unor cuvinte cu sinonimele lor. Se cultivă flexibilitatea gândirii, gândirea analogică.
,,Ce titlu se potrivește?,,- Se cere copiilor să găsească cât mai multe titluri posibile pentru povestoare propuse de educatoare. În altă variantă se cere găsirea titlurilor unui desen, a unei imagini. Se dezvoltă gândirea logică șși divergentă.
Sesizarea greșelilor sau contradicțiilor dintr-un enunț - Educatoarea propune copiilor diferite enunțuri în care sunt strecurate greșeli:
Exemplu: Grădinarul seamănă în grădina lui vorbe.etc
       
Fomularea unor propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu același sunet
Sunt cultivate flexibilitatea și originalitatea. Exercițiul poate avea mai multe variante: propoziția este elaborată de un singur copil; la început se formulează propoziții simple, dar pe parcurs copiii ajung și la propoziții dezvoltate.
Exemplu: Soarele surâde.
Maria mănâncă.
Steaua strălucește.
În elaborarea răspunsului participă mai mulți copii, fiecare continuând propoziția.
Exemplu: Mama Mariei mănâncă.Mama Mariei mănîncă mere.
„ Recunoaşte personajul!”, „ Cine spune aşa?”, „ Recunoaşte cine spune”- se reproduc replicile anumitor personaje din poveştile cunoscute. Copiii pot dramatiza fragmente din poveşti.
,,Jocul numelor,,
Se cere copiilor să spună cât mai multe nume de persoane care să înceapă cu un sunet dat.
“Atenție la sunet”- în acest joc,  sarcina copiilor este  sã construiascã propoziţii în care toate cuvintele sã înceapã cu acelaşi sunet. La inceput copiii pot construi propozitii mai simple,  pe parcurs pot ajunge  şi la propozitii dezvoltate.
Exemple: Copilul citeşte.Copilul coloreazã.
     Copilul coloreazã cu creioane colorate.
     Ana are alune.Ana are alune .Ariciul are ace.    
,,Poveste colectivă,,
Se formează grupuri de cinci – șase copii. În fața fiecărui grup se prezintă pe un suport aceleași imagini. Grupul își alege trei imagini pe baza cărora creează o povestire. Câte un reprezentant al fiecărui grup reproduce, în numele grupei reunite, povestirea creată. Exercițiul cultivă flexibilitatea și fluiditatea verbală.
“Gãseşte greşeala din poveste” -  scopul acestui joc este de a evalua nivelul de dezvoltare a atenţiei, spiritului de observaţie, gãndirii, capacitãţii de a selecta informaţiile corecte de cele greşite. Educatoarea poate să prezinte copiilor anumite  texte; ca de exemplu: “Intr-o zi un lup s-a dus sã fure varzã ca s-o mãnânce. Ariciul, care era pe cãrare, vãzându-l pe lup se sperie şi o ia la fugã. Îepuraşul cu urechile scurte pãzea grãdina cu varzã. Vãzãndu-l pe lup şi-a scos ţepii. Din curte îi urmãrea elefantul. Deodatã apare cumãtra vulpe şi mãnâncã toatã varza.”
,,Construirea unei ghicitori,,-este un exercițiu și de logică și de creativitate. Are la bază analogia, asocierea și comparația și, evident, metafora. Exemplu: ,, Flulgerul pe un câmp cenușiu trasează o potecă de foc.Înstrăinarea este un moment esențial care face posibile asociații ai puțin banale și permite declanșarea metaforelor surprinzătoare. Copiilor le plac teribil de mult ghicitorile. Acestea reprezintă forma concentrată, aproape simbolică a experienței lor de cucerire a realității. Pentru copii, lumea este plină de obiecte misterioase, de evenimente de neînțeles.
              Jocurile-exercitiu care au ca sarcină crearea unei scurte povestioare sau continuarea uneia începute, sunt un eficient mijloc de activizare şi antrenare a comunicării, a exprimării libere, de manifestare a inițiativei şi spontaneitătii, fanteziei inepuizabile, capacităţii de elaborare. Oferă  informatii despre posibilitătile intelectuale ale copiilor, lingvistice şi afective. 
b) Exerciții creative cu obiecte sau evenimente
Cele mai utilizate sunt:
- Jocul soluțiilor;
- Reconstituirile;
- Careurile magice;
- Pătratul Tangram;
- Construcțiile din bete de chibrit;
- Regula comună;
- Cine găsește mai multe posibilitțti?
- Jocul corespondențelor
- Adevărat sau fals;
- Ghicește numărul!
                Compunerea de probleme , activitate care-i învață pe copii să selecteze date, să le combine, să formuleze întrebari, să descopere căi de rezolvare, să valideze rezultatele;
este o modalitate de a  activiza vocabularul, de a spori nivelul de cunoștințe, de a stimula activitatea intelectuală. Educatoarea poate  propune copiilor crearea unor probleme de tipul:
• probleme de acțiune sau punere în scenă;
• creare de probleme dupa imagini;
• probleme după model prezentat anterior;
• probleme cu indicarea operației ce trebuie efectuată;
• probleme create după un plan stabilit;
• probleme cu întrebări posibile;
• probleme cu intrebare probabilistica;
• probleme dupa exercitiu simplu sau compus;
• probleme cu inceput dat;
• probleme cu marimi/ valori numerice date;
• crearea libera de exercitii si probleme;
Ce putem face cu aceste obiecte?
Se aleg obiecte familiare copiilor, astfel încât aceștia să cunoască funcția obișnuită a obiectelor, și se cere copiilor să indice cât mai multe și diferite utilități.
Exemple: Ce putem face cu un ziar?
  Dar cu un scaun?
  Dar cu o pălărie?
  Dar cu un pahar?
Ce s-ar întâmpla dacă?
Se cere copiilor să indice multiple și variate consecințe ale unor întâmplări neobișnuite:
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi soare?
Ce s-ar întampla dacă nu s-ar mai face noapte?
Ce s-ar întâmpla dacă ar fi permanent vară?
Ce s-ar întâmpla dacă ar ploua mereu?
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi grădinițe?
Se dezvoltă gândirea logică, dar și capacitatea predictivă.
Ce aș face dacă aș fi?
Se cere copiilor să descrie evenimentele și stările prin care ar trece dacă ar fi un obiect (portocală, nor, rachetă, leu). Se dezvoltă capacitatea empatică.
Invitații sau anunțuri – colaje
Se lucrează pe grupuri mici. Se distribuie materiale diverse: plante presate, resturi rămase de la ascuțirea creioanelor colorate, imagini decupate etc. Se cere copiilor să realizeze o invitație pentru colegii de la celelalte grupe care să-i convingă să participe la o anumită activitate.
  c)Exerciții creative al căror material este elementul plastic
,,Forme geometrice ,,
Se cere copiilor să realizeze cât mai multe și diferite desene sau să construiască cu ajutorul formelor gometrice) pe baza unei forme geometrice: cerc, triunghi, pătrat, dreptunghi. Apoi, exercițiul se complică, propunându-se copiilor două, trei sau patru forme. Într-o a treia variantă, se complică exercițiul prin cerința de a combina concomitent acesta forme geometrice exercițiul cultivă flexibilitatea, fluiditatea și originalitatea.
,,Spune ce poate fi,,
Se prezintă copiilor diferite forme plastice.  Se cere să indice cât mai multe obiecte cu care se aseamănă. Se apreciază de fiecare dată răspunsurile originale. Se folosește analogia.
Exemplu:
  minge, soare, cerc, inel, balon etc.
,,Desenul colectiv succesiv,,
Copiii sunt distribuiți în grupuri formate din 3-4 membri. Fiecărui grup i se repartizează creioane colorate, foi și i se precizează cerințele. Fiecare copil va desena câte un element compozițional, subordonându-se temei date de educatoare și continuând ceea ce au desenat colegii de grup. Membrii grupului pot comunica între ei. După ce fiecare grup își finalizează lucrarea, desenele se afișează pe același panou. Reprezentanții grupului explică ce au vrut să deseneze. Pentru a favoriza concentrarea, precum și comunicarea intragrupală, grupurile vor fi așezate la oarecare distanță unele de altele. Se stimulează fluiditatea plastică și empatia.

BIBLIOGRAFIE:

1. Taiban, M., Petre,M., Nistor,V., Berescu ,A.,(1976)Jocuri didactice pentru grădiniţa de copii, Ed.Didactică si pedagogică, Bucuresti
2. Taiban, Maria, Gheorghian, Elena,(1977) Metodica  jocurilor și a programului distractiv în grădinița de copii, Manuale pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura didactică și pedagogică, București