Sportul te face mai fericit!

Nu, nu este o utopie, ci doar o consecinţă a eliberării unor hormoni responsabili cu starea de bine. Mișcarea este bună nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru cea mintală.  Una dintre consecințele efortului fizic prelungit este oprirea, cel puțin provizorie, a fluxului angoaselor și grijilor tale. După 30 de minute de sport, apar gândurile pozitive, chiar creative. Este vorba de efectul de bună dispoziție, care modifică circulația sângelui, cu ajutorul hormonilor care stimulează psihicul. Efortul duce la secreția de endorfine, iar orice activitate fizică stimulează dopamina, acest neuro-transmițător esențial al acțiunii și al plăcerii. Este adevăratul efect antidepresiv al exercițiului, cu efect mai durabil decât al endorfinelor. După asta, grijile tot acolo ră¬ân, numai că le vezi în alt mod, ai luat distanță. Să învingem sedentarismul tradițional, să ne convingem că, oricât ar fi de drastice dietele, corpului îi trebuie mișcare. Iar sportul modelează nu doar mușchii, ci și spiritul și starea de bună dispoziție. Apoi, dieta de zi cu zi trebuie să se adreseze sănătății și nu slăbirii, pentru că avem nevoie, trăind într-un mediu de stres și poluare, de antioxidanți, fibre, calciu, amnoacizi.

  Acesta este răspunsul pentru nevoia corpului nostru. Este răspunsul la întrebarea: cum de generațiile părinților noștri nu s-au lovit de durerile noastre de spate de la vârsta tinereții? Continuă să fii în mișcare pentru a-ți menține sănătatea trupului, dar și a minții, pentru a da o șansă spiritului tău să rămână tânăr cât mai mult timp cu putință. Ascultă vocea corpului tău și vino în întâmpinarea nevoilor lui.
  "Viața e ca o continuă cursă pe bicicletă" - mi-a plăcut această comparație citită undeva... Dacă te oprești din mișcare, nu te mai poți menține în echilibru. Ai toate șansele să cazi. Așa că nu uita: atâta timp cât ești în mișcare, ești în viață.

Bibliografie

1. Gavriluţă, N., Sociologia Sportului, Universitatea Alexandru I. Cuza Iaşi, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, 2004
2. Mull, R. F., Bayless, K., Jamieson, L., Recreational Sport Management, Human Kinetics, 2005
3. Văideanu, G., Conţinutul educaţiei fizice şi problematica lumii contemporane, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
 

Bănică Dana, Liceul  Tehnologic ,,Constantin Dobrescu”

           Metodele activ – participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăţarea este o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învaţă este considerat managerul propriei învăţări, al întregului proces de învăţare. Aceasta devine o activitate unică si diferită de la o persoană la alta, fiind determinată de istoria personală a subiectului, de mediul din care provine, dar și de relatiile sociale pe care acesta le dezvoltă.
          Ele presupun activism, curiozitate intriseca, dorinţa de a observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ – participative acele metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să își concentreze atenţia, să-i stârnească curiozitatea. Metodele activ – participative pun accent pe cunoașterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, aduc elevii în contact nemijlocit cu situaţiile de viaţă reală. Aceste metode au caracter educativ, exemplu: lectura independentă, dialogul euristic, învăţarea prin descoperire.
Metodele constituie elementul esenţial al strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie. În acest context, ea poate fi considerată ca instrumentul de realizare într-o cât mai mare măsură a obiectivelor prestabilite ale activităţii didactice de învăţare.
        Opţiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relaţie cu personalitatea profesorului şi gradul de pregătire, predispoziţie şi stilurile de învăţare ale grupului cu care lucrează.
Între noile orientări din domeniul practicilor educaţionale , se situează şi cea privind dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor şi tehnicilor activ – participative noi: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, jurnalul cu dublă intrare, cubul, cvintetul, pălăriile gânditoare, etc.
M.Zalte consideră gândirea critică un tip de gândire diferenţiată după finalitate. Ea presupune verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii.
       ,,A gândi critic” înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el.
      Gândirea critică îi învaţă pe elevi să emită şi să-şi susţină propriile idei. Satisfacţia noastră, a oamenilor de la catedră, nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau comentariul dictat ,,cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă ,,talentul” de a îşi realiza propriul rezumat, propria compunere.
      Soluţiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare şi cooperare. Este necesar să se înţeleagă că în cadrul dezbaterilor, al schimbului de opinii, nu se critică omul, ci ideea. Trebuie să se expună acordul sau dezacordul, indiferent de relaţiile existente între participanţii la situaţia de învăţare.

BIBLIOGRAFIE
Barna, Andrei -  ,, Curs de pedagogie ”, Ed. Logos, Galaţi, 2001
Cerghit, Ioan  -  ,, Didactica “ , București, 1993
Nicola, Ioan  -  ,, Tratat de pedagogie școlară “ , E.D.P. , București, 1996
 

       Cei mai mulți dintre noi ne considerăm "buni ascultători" și chiar am putea fi, însă vizăm să fim și mai buni. Scopul ascultării active trebuie să fie o ascultarea atentă, care să ofere un răspuns empatic, astfel încât o persoană să se simtă auzită (Levitt, 2001). Ascultarea activă este o abilitate practică în care este implicată concentrare intelectuală și emoțională.
O comunicare eficientă este, desigur, necesară pentru toate tipurile de muncă. Însă, am putea argumenta că în educație, în cazul unei comunicări slabe există mai multe de pierdut.
      Ce este ascultarea activă?
Ascultarea activă este modalitatea prin care acordăm atenție completă la ceea ce spune o altă persoană. Ascultarea atentă implică să arătăm interes, să acordăm timp și, foarte important, să ne abținem de la întreruperi.
Ascultarea activă înseamnă a auzi mai mult decât spune ceea ce se spune vorbitorul. De aceea, ascultăm nu doar conținutul, ci și intenția și sentimentul vorbitorului (Jahromi și colab., 2016).
Există patru categorii principale de ascultători: non-ascultători; ascultător marginal; ascultător evaluativ; ascultător activ. Ascultarea activă este cea mai înaltă categorie de ascultare realizabilă. În esență, ascultarea activă are trei criterii principale: demonstrarea unui interes clar față de mesajul unui vorbitor prin semnale non-verbale; abținerea de la judecarea și reflectarea mesajului vorbitorului, evitând următoarea parafrazare verbală: "Corectează-mă dacă greșesc, dar ceea ce spui este..."; solicităm vorbitorului să elaboreze convingeri, sentimente și experiențe (Weger Jr. și colab., 2014).
   Cum să fii un ascultător activ?
Rolul pe care îl joacă ascultarea activă într-o comunicare eficientă este acela de a face o altă persoană să simtă că ceea ce spune este important. Acest lucru se realizează prin utilizarea unor indicii verbale și non-verbale.
Indicii verbale: încurajarea verbală; reflectarea conținutului și a sentimentelor vorbitorului; rezumând inteligent cuvintele și scopul vorbitorului. Sugestii de expresii verbale care conduc spre o ascultare activă:
•Spune-mi mai multe despre...
•Doar pentru a mă asigura că înțeleg ceea ce spui este...
•Mă bucur să ascult dacă vrei să vorbești despre...
•Cum te-ai simțit atunci când s-a întâmplat...
Indicii non-verbale: postură atentă; expresie facială; menținerea contactului vizual; tăcere atentă.

Care sunt dovezile ascultării active?
     Câțiva cercetători au studiat eficiența ascultării active. În acest sens, au folosit 115 pacienți pentru a testa impactul a trei tipuri de răspunsuri utilizate în conversație: ascultarea activă, sfatul sau simpla recunoștință. Rezultatele au indicat faptul că oamenii care au primit răspunsuri de ascultare activă s-au simțit mai înțeleși, decât cei cărora li s-au oferit sfaturi ori recunoștință. În plus, ratele de satisfacție privind comunicarea au fost considerate mai mari la persoanele care au primit ascultare activă sau sfaturi. Aceste rezultate sunt interconectate și cu o gamă largă de interacțiuni pozitive ca rezultat al relației.
    Puncte de luat în considerare
•Se estimează că, deși ascultarea reprezintă o cantitate semnificativă din comunciarea noastră, păstrăm mai puțin de 25% din informațiile pe care le auzim.
•Nu vă puteți concentra pe deplin atenția asupra vorbitorului, atunci când faceți mai multe lucruri în același timp.
•Încercați să nu vă dați aere de superioritate, ci intrați într-o conversație cu mentalitatea că aveți de învățat ceva nou.
•Mai degrabă folosiți întrebări deschise, decât să spuneți vorbitorului cum se simte.
•Concentrați-vă pe contextul vorbitorului, fără să vă referiți la propriile sentimente și experiențe.
•Dacă dați sfaturi, nu înseamnă că sunteți un ascultător mai puțin bun, ci așteptați o pauză în conversație pentru a da sfaturi.
          Concluzie:
    Ascultarea atentă și răspunsul empatic, astfel încât o persoană să se simtă auzită, este crucială în mediile de educație, deoarece elevii se află într-o poziție vulnerabilă și, prin urmare, ar putea avea dificultăți în exprimarea preocupărilor lor. Poate că fiecare dintre noi ar trebui să învățăm să ascultăm activ și cu siguranță actul de comunicare ar fi unul îmbunătățit, cu finalizarea pe care ne-o dorim.

Bibliografie
  1. www.oammrbuc.ro
  2. jenichiriac.ro
  3. www.romedic.ro