Profesorul- promotor al cinstei și al încrederii
Publicat în 23. 11. 2015 de Maria Burunov
O poveste populară chineză dă o pildă extraordinară despre cinste și încredere, pe care mulți dintre noi ar trebui să o adoptăm ca părinți și profesori și, mai ales, să o transmitem copiilor și elevilor noștri.
Un împărat chinez fără urmași hotărăște să-și aleagă succesorul la tron și cheamă toți băieții din împărăție cărora le oferă niște semințe, promițându-le că, peste un an, va alege ca urmaș pe cel care va face să crească cea mai frumoasă plantă. Unul dintre băieți îngrijește planta lui cu toată dragostea, însă ghiveciul rămâne sterp… Ceilalți se laudă cu rodul muncii lor, doar băiatul, amărât, constată că nu va avea sorți de izbândă.
Cu toate acestea, peste un an, e îndemnat de mama lui să se prezinte în fața împăratului, să-și facă datoria pe care și- a asumat-o, indiferent de consecințe.
Împovărat de rușine, flăcăul a mers la palat, unde aștepta sfios într-un cotlon alegerea succesorului. Fără să stea pe gânduri, împăratul l-a ales pe el, spunând că semințele oferite tuturor erau fierte, vrând astfel să probeze cinstea viitorului împărat, singurul care nu a mințit era eroul nostru…căci- CINE SEAMĂNĂ CINSTE, CULEGE ÎNCREDERE !
Misiunea profesorului român este, înainte de toate, în societatea actuală, să semene cinste, să arate încredere mlădițelor pe care le îngrijește, pentru că el este, involuntar, un model pentru tinerii uneori debusolați de vreme și de vremuri. Și profesorii sunt tentați de aceleași vremuri să semene alte semințe decât cele ale cinstei, dar atunci, vor crește plante sterpe, nu oameni cinstiți. "Cinstea este invers proporţională cu tentaţia" spune George Bernard Shaw, așadar, ea poate fi învinsă. Misiunea unui dascăl este, înainte de toate, morală, deoarece cunoștințe, informații, poți culege și din alte surse, un mod sănătos de a gândi și de a simți nu deprinzi decât din comportamentul celor din jurul tău.
Cum facem să rămânem oameni cinstiți și să privim indiferenți la tot ce se întâmplă în jurul nostru? Cum facem să păstrăm nealterate valorile în care prea puțini mai cred? E o întrebare grea, la care răspunsul pare de multe ori inutil, dar pe care orice profesor trebuie să o aibă permanent în suflet. Cel care e profesor din vocație, nu din conjunctură, știe că asta e misiunea lui și că răul pe care îl face prin necinste nu doar unui număr mai mare sau mai mic de copii, ci intregii societăți, nu va fi reparat de nicio politică de stat, de nicio intervenție externă,de nicio investiție ..
N.Stănescu spunea că- ,,Cinstea nu este o vocație , cinstea este o opțiune!” , a fi profesor însă nu poate fi opțiune, trebuie neapărat să fie vocație! Căci a fi profesor nu e o meserie, e datoria omului ales să dea mai departe tot ceea ce simte, tot ceea ce gândește. Nu cred că vreun profesor își propune să fie cinstit sau nu, el acționează din instinct, așa cum și el a fost format, având mereu în minte simțul măsurii, al echității față de sine și de ceilalți. Ceea ce ni se cere este să stăpânim conținutul științific, ceea ce ne cer copiii este înțelegere, alinare, răbdare și să fim o insulă a liniștii în haotica lume pe care sunt pe cale să o descopere, deci, fiți cinstiți și astfel semințele semănate de voi vor încolți într-o lume mai bună!
Accept bucuroasa misiunea de a fi profesor care ramane cinstit si care incearca sa pastreze valorile!
Nicoleta-Marilena Militaru acum 3127 zile