Copilul cu deficiente de limbaj nu trebuie certat sau pus în situaţii de inferioritate faţă de ceilalţi copii. Dimpotrivă, trebuie valorizat prin laude în toate activităţile pe care le realizează bine. Este indicat să fie încurajate relaţiile cu alţi copii şi create situaţii de comunicare pentru joc. Este bine ca prin joc/cântec să se utilizeze o serie de exerciţii specifice corectării acestei deficienţe.

Cadrul didactic poate susţine şi ajuta copilul cu tulburări de pronunţie în efortul de depăşire a acestora atăt prin colaborarea cu logopedul şi părinţii dar şi prin utilizarea unor exerciţii specifice la orele desfăşurate în  clasa. Câteva dintre aceste exercitii sunt:

1. Exercitii pentru dezvoltarea motricitatii labiale  pornind de la rolul important pe care-l joaca buzele în  pronunţarea fiecărui sunet, silabă, cuvânt. Exerciţiile pentru dezvoltarea motricitătii labiale facilitează mişcările complexe de articulaţie a sunetelor, având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labio-lectură, mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta, ca pentru supt, retragerea buzelor, expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). Din aceasta poziţie se pronuntă sunetele: "i”, "s”, "z”. La revenirea buzelor la loc se pronuntă sunetele: "p”, "b”, "m”. Miscarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin intinderea unui elastic, plasat în faţa cavităţii bucale. Alternarea mişcărilor celor două buze, vibraţia buzelor, imitând forăitul cailor, mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor, precum şi pronunţia cât mai rapidă în serie, cu maxilarele strânse a silabelor ba, bi, bu.

2. Educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir  are un rol important şi în pronunţie. Exemple de exerciţii de respiraţie la şcolari: inspir scurt şi adânc, expir lung şi uniform pe gura şi apoi pe nas, inspir scurt şi expir lung întrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza, expir, pauza, expir etc. În continuare aceste exerciţii se realizeaza prin asocierea unor mişcări de braţe. Se ridică braţele rapid în sus si se inspiră adânc, apoi se coboară încet şi uniform, expirănd. În timpul pauzei expiratorii, braţele se opresc pe loc şi se coboară odata cu terminarea acesteia, concomitent cu reluarea expirului. În realizarea acestor exerciţii se va urmari să nu se facă pauze între inspir şi expir, şi, dimpotriva, între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. Indicaţia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiţi în timpul pauzei dintre inspir şi expir.

3. Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii mandibulare se folosesc, în special, la cei care au o muscatură deschisă, prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. Astfel de exerciţii sunt: coborarea şi ridicarea mandibulei, liber şi prin opunere de rezistentă, în direcţia opusă mişcării de coborare, cu mâna, coborarea în jos a mandibulei relaxate, mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte - revenire la loc, cu expirare pe gura - retragerea maxilarului îndărăt -revenire la loc.
Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte, urmata de retragerea ei îndărăt, ţinând între dinţi un creion, care se ridică spre nas şi se lasă în jos, urmănd mişcările mandibulare, precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta - revenire la loc, spre stanga - revenire la loc.

4.  Exercitiile pentru dezvoltarea motricităţii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunţie nazală. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciţii: căscatul disimulat, provocarea reflexului de sufocare, stimulând ridicarea automată a valului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriţă), pronunţarea prelungită a vocalei "a”.
Personal consider, că în calitate de profesor trebuie să respect şi să aplic următoarele reguli pentru a-i ajuta pe copii cu tulburări de pronunţie:
1. Întotdeauna vorbesc corect cu elevul, nu stâlcesc cuvintele şi nu le deformez pentru a fi mai amuzant sau pentru că este foarte mic şi oricum nu înţelege. Va învaţa să vorbească aşa şi apoi va fi mai greu să îl corectez;
2. Cănd nu ştie ce înseamnă un cuvânt, îi explic cât mai pe înţelesul său şi îi ofer exemple  variate, încurajându-l să folosească acel cuvânt în limbajul cotidian;
3. Folosesc ilustraţii, cărţi cu poveşti, atlase cu imagini, cartonaşe ilustrate, vederi, pentru a creea impreuna cu copilul povesti despre imaginile vizualizate, pentru a-l invata cuvinte noi, cu ajutorul imaginilor; astfel  cuvintele se fixează, prin asociere cu imaginea;
4. Întotdeauna încurajez socializarea cu alti copii, in cadrul jocului, învatând  unii de la altii, in colectivitate.
Multe persoane care se luptă cu această  problemă nu au permis ca ea să le răpească bucuria de a trăi. Unii chiar au devenit celebri. Între aceştia pot fi amintiţi fizicianul sir Isaac Newton, omul de stat britanic Winston Churchill şi actorii James Stewart, Bruce Willis, Anthony Hopkins, scriitorul Lewis Carroll.

Balbaiala este o tulburare de vorbire care poate avea un impact semnificativ asupra psihicului uman. Şi dacă mulţi dintre bâlbăiti ar vrea să îşi atingă potentialul, însa se simt împiedicaţi de aceasta tulburare, exista alţii care reusesc să îi facă faţă şI să transforme bâlbâiala într-un atu. Alţii au cultivat unele abilităţi care nu presupun comunicare verbală. De pildă, au învăţat limbajul mimico-gestual sau au învăţat să cânte la un instrument ori să picteze. Cei care nu au această deficienţă de vorbire ar trebui să aprecieze eforturile uriaşe pe care le depun cei ce se bâlbâie.

Modalităţi concrete prin care îl putem ajuta pe cel ce se bâlbâie:
• Îl ajutăm  să se simtă relaxati şi nu-i zorim.
• Vorbim mai rar, ascultăm cu răbdare, nu întrerupem şi nu terminăm frazele în locul lui.
• Nu criticăm şi nu corectăm.
•       Arătăm  interes faţă de ceea ce spune prin privire, prin expresia feţei, prin limbajul corpului.
• Zâmbim  prietenos şi îl asigurăm că îl acceptăm aşa cum e.
Bibliografie:
• Burlea, G., (2007), Tulburările scris-cititului, Editura Polirom, Iași.
• Smith, C., Strick, L., (2011), Dizabilități legate de învățare, explicate de la A la Z, Editura Aramis Print, București.
• Weihs, Th., (1992), Să-i ajutăm iubindu-i, Editura Humanitas, București
• http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/tulburarile-de-scriscitit-disl345.php
• http://www.qedu.ro/system/files/cursPPCDI.pdf
• http://www.evz.ro/dislexia-boala-celor-destepti-903210.html.
• http://www.studentie.ro/campus/top_5_personalitati_balbaite/c-46-a-118456
 

Comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri.
Esenţiale pentru actul comunicării sunt:
1) relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii,
3) modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajati.
Elementele  comunicării didactice sunt:
• emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informaţie, de la o anumită distanţă;
• canalul prin care se transmite mesajul;
• receptarea mesajului de către elevi;
• stocarea şi prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de către elev, a corectărilor sau a completărilor de către profesor).
Expresivitatea comunicării didactice este influentată de tinuta fizică, expresivitatea fetei, gesturi, strălucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificația cuvintelor. De exemplu, un profesor care intră în clasă  și se asează la catedra sau se lipește de tablă și ramâne acolo toată ora, își diminuează mult din forța discursului. Limbajul nonverbal  are semnificații la fel de profunde ca și cel verbal.
Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicării interumane:
• se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală, paraverbală şi vizuală, dar mai ales forma combinată;
• mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de către profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele şcolare;
• stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a profesorului şi de structura lui psihică;
• mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativă şi este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora şi nivelului de cunoştinţe pentni a fi înţeles de elevi;
• comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutonil unor retroac¬ţiuni (feed-back şi feed-farward), înlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.

REGULILE comunicării didactice eficiente sunt:
- sa asculți, adică să ții cont de părerea  și interesele celorlalți;
- să observi adică sa te intereseze ceea ce se întâmpla în cadrul situatiei de comunicare si sa întelegi starea receptorilor;
- să analizezi si sa cunosti  situatia receptorilor;
- să te exprimi adică sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
- să controlezi adică sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Competența comunicațională pentru profesor presupune achiziții de cunostințe și abilități din mai multe domenii:
- cunoasterea influentei  contextului comunicational asupra continuțului   și formei comunicării, precum  și adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
- cunoasterea regulilor comunicationale și a impactului comunicării paraverbale si nonverbale în cadrul comunicării didactice;
-   cunoasterea psihologiei umane și  scolare, abilitate de relaționare cu elevii;
-  cunoasterea  culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal diferă de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient în comunicare pentru o cultură  poate fi ineficient pentru o alta.
Pentru a fi eficace, comunicării didactice i se cer anumite caracteristici:
1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat (corect din punct de vedere științific)
- structurarea logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a conţinuțului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunicării
2. Ale elevilor:
- să aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepta şi inţelege  mesajul profesorului);
- să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării ce urmează;
- să fie motivaţi pentru a învăţa (in general şi la un anumit obiect de studiu, în particular);
- să cunoască limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta)
În comunicarea didactică profesorul trebuie să-i facă pe elevi să simtă că are o vocație în aceasta direcție, că este un  partener de încredere, care dorește un dialog autentic. Competența de comunicare se va manifesta    și prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciați profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici să se simtă judecați, nici manipulați, nici sfatuiți, ci cei care le oferă sentimentul de siguranță și libertatea comunicării.
Pentru perfectionarea comunicării didactice, este necesară cunoaşterea și respectarea unor reguli de către profesori, între care menţionăm:
–  vorbirea corectă, deschisă şi directă (care previne sau reduce  distorsiunea mesajelor);
– încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele transmise au fost corect recepţionate şi înţelese);
– ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;
– folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de  mesaje (de regulă, orală şi vizuală, concomitent);
–  repetarea mesajelor mai complexe
Este important să menționăm că dizabilitatea fizică nu afectează capacitatea intelectuală sau abilitatea procesului de informare. Dificultățile de vorbire si limitările fizice sunt în mod obișnuit un rezultat al pierderii controlului motor – prin procese care nu afectează.
Unele dizabilități fizice și deficienţele mintale pot afecta comunicarea. Spre exemplu, unui individ îi poate lua ceva timp să termine o frază sau o propoziție si trebuie să-i fie permis lucrul acesta. El/ea nu se pot simți confortabil la prezentările orale datorită dizabilității. Ca în toate situațiile, cel mai bine este să se discute modalitatea în care elevul se poate concentra asupra lucrului si cum se poate comunica mai bine.
După o zi de cursuri, elevul cu dizabilități e posibil să aibă nevoie de mai mult timp,
deoarece energia pentru activitățile zilnice este mai mică decât a altor elevi. Căile de acces pentru scaunele cu rotile sunt folosite pentru alte circuite decât pentru persoanele cu dizabilități – e posibil să le ia mult timp să se miște între clase sau să piardă pauzele deoarece le ia prea mult timp să meargă dintr-un loc în altul. Ca un rezultat, elevii cu dizabilități se pot simți mai obosiți.
Strategii de lucru:
- Oferiți timp suficient pentru a discuta nevoile elevului înainte / în timpul primei sesiuni.
- Oferiți-i timp suficient pentru a se mișca dintr-un loc în altul
- Verificați dacă clasele sunt accesibile. Verificați aranjamentul scaunelor pentru a permite accesul scaunului cu rotile – precum si o ruta în clasă.
- Verificați dacă ușile sunt grele. Cât durează până iese din clădire? E nevoie de timp extra când plouă?
-  Asigurați-vă că notițele sunt așezate acolo unde scaunul cu rotile poate ajunge
- Verificați ce echipamente sunt necesare, verificați dacă e nevoie de spațiu în clasă sau lângă clasă. E necesară o formă specială pentru a se așeza?
-  Aranjamente la examinări: va necesita timp mai mult sau un copist?
Cei mai mulți folosesc vederea ca sursă primară pentru obținerea informațiilor, nu numai pentru citire si scriere ci si pentru interacțiuni sociale si activități practice de zi cu zi. A fi orb poate pune un elev într-un dezavantaj educațional însă  mulți studenți si-au completat cu succes cursurile si au obținut slujbe.
Auzirea si ascultarea au un rol important în procesul de învățare a elevilor care sunt orbi sau parțiali orbi. Este important de reținut faptul că ei nu sunt capabili să citească limbajul corpului sau expresiile faciale, interpretarea atitudinilor lor se face ținând cont de tonul si volumul vocii. Pot fi absenți sau dezinteresați atunci când se vorbește deoarece nu au prins firul conversației.
Asigurați-vă ca lumina este bună, ajustările minore pot face o diferență imensă. Solicitările vor fi diferite de la o persoana la alta, lumina orbitoare poate fi la fel de problematică ca si întunericul. Discutați în particular cerințele elevului. Ajustările minore pot face o diferență mare si sunt în general necostisitoare; spre exemplu, schimbarea becului. Meditatorii / tutorii trebuie să stea în fața elevilor, nu cu spatele la fereastra deoarece fața lor va sta în umbră.
- Oferiți instrucțiuni si explicații clare. Elevii cu dizabilități de vedere e posibil să nu aibă experiența în realizarea de discursuri scurte si să facă rezumat la ceea ce s-a explicat
- Examinările, lucrul de baza si testele necesită aranjamente speciale. Elevii pot avea nevoie de scris mare, cititor, sau echipament special cum ar fi scanner, PC sau cameră separată. Ei au nevoie să repete înaintea examinărilor.
- Fiți pregătiți să acceptați alternativele orale dacă scrisul nu este esențial. Poate un elev să dea examen online?
- Citiți cu voce tare tot ceea ce este scris pe proiector sau în PowerPoint. Fiți siguri că, cursurile si materialele citibile sunt disponibile în avans – în scriere mare (mărire la xerox / creșterea fontului) pentru cei cu probleme de vedere. Oferirea de materiale în avans va permite elevului să facă o copie în Braille / înregistreze conținutul.
- Unii elevi/studenți cu vedere parțială pot adopta un limbaj al corpului / poziție a capului atunci când citesc sau scriu – așa lucrează ei cel mai bine.
- Oferiți o lista de cărți la începutul cursului pentru acei studenți ce au nevoie să le înregistreze sau să le scrie în Braille.
Elevii cu probleme de auz depind de informațiile pe care ei le văd. Elevii cu dificultăți de auz pot depinde de vederea lor pentru a comunica, de exemplu citirea vorbită, citirea pe buze, limbajul mimico-gestual. În unele cazuri pot folosi microfoane sau aparate auditive. Tineți cont că dificultățile elevilor surzi pot fi și culturale. Spre exemplu, în limbile străine fonetica și ortografia sunt diferite, deci dificil de învățat.
Mulți elevi surzi sau cu probleme auditive folosesc aparate auditive, chiar dacă ei folosesc si alte forme de comunicare. Aceste aparate amplifică sunetele, dar deși toate sunetele sunt amplificate în mod egal, zgomotul de fond poate fi o problemă pentru ei.

Exemplele de bune practici – măsuri ce trebuie luate pentru a ajuta copiii cu deficienţe de auz  să avanseze în dezvoltare.
Explicația succintă a măsurilor Impactul lor asupra personalității  elevului
Compensarea auzului – realizată în planul individual prin diverse proteze auditive (la cei cu hipoacuzie) este potenţată prin afişarea a variate imagini în sala de clasa, ca o condiţie pentru a facilita mai buna cunoaştere a realităţii - fotografii, hărţi, desene şi reproduceri diverse • Prin aceasta actiune copilul conștientizează cu mai multă usurință deficient pe care o are și nu va simti niciun discomfort când parintii, cadrele didactice ii vor acorda ajutorul necesar
Organizarea sălii de clasa  se face în aşa fel, încat fiecare copil să poată vedea atat profesorul, cât
şi pe ceilalţi copii, ceea ce presupune un număr mai mic de copii în clasa.
Urmărind răspunsurile date de ceilalţi colegi, pot să înveţe mai bine. De aceea mobilierul poate fi aranjat în aşa fel, încât copilul să stea cu faţa către ceilalţi copii şi profesor. • Are efectul de a-i ușura munca de adaptare la condițiile de mediu facilitând interacțiunea cu ceilalți colegi și cu cadrul didactic
Copiii cu deficienţe de auz ar trebui să stea langă cadrul didactic/specialist, cu faţa la acesta. Este
important însă să-i vadă şi pe ceilalţi copii.
Maniera optimă de organizare spaţială a mediului educațional (mese şi scaune, activităţile comune)
este în formă de cerc sau semicerc.
Pentru a facilita citirea labială (de pe buze), este recomandabil sa stam cu fata spre el.
Dacă un copil aude mai bine cu o ureche, aşezaţi-vă în partea corespunzătoare aceleia • Cadrul didactic trebuie să cunoască modul de organizarii salii de clasă in  situația existenței in colectivul de elevi a unui cu deficient de auz si să dovedească disponibilitate de a-l ajuta să se integreze cu usurință in colectiv.
• Altfel, copilul va obosi rapid și nu va reuși să meargă pana la capat intr-un ritm sustinut al invatarii.
• Rămânerea in urmă poate fi sesizată de acesta și că replica se va inhiba, enerva etc.
Iluminarea trebuie să fie cat mai adecvată, atat spre copii, cât şi spre profesor/pedagog. Lumina trebuie să fie cat mai bună pentru ca faţa, mâinile şi buzele profesorului să fie cat mai vizibile.
Cel  mai bun loc pentru un interpret e să stea astfel încât să nu fie distras de restul grupului. • Asigurarea condițiilor optime unei activități va induce copilului sentimentul că nu este abandonat ci asupra lui se execită o atenție sporită pentu a-l ajuta să depașească deficientul de auz.
Uitați-vă la el si mențineți ritmul vorbirii normal, dar mai rar.
Folosiți expresii faciale, limbajul corpului si gesturi, dacă este necesar
Tineți capul drept atunci când vorbiți
Asigurați-vă că este destulă lumină pe fața dv. voastră atunci când vorbiți.
Cand vă adresaţi copilului cu deficienţe auditive nu staţi cu spatele în fereastră, deoarece chipul
dumneavoastră va fi umbrit, iar cititul pe buze va deveni dificil.
Este imperios necesară reducerea la minimum a zgomotelor din clasă; se va folosi o sală de
clasa amplasată într-o zonă mai liniştită a școlii.
Staţi pe cat de mult posibil cu faţa către copilul cu deficienţe de auz; nu vă acoperiţi faţa cu cartea, atunci cînd citiţi şi nu vorbiţi când sunteţi întoarsă cu spatele, nu vorbiţi în timp ce scrieţi la tablă/pe hîrtie sau desenaţi/modelaţi etc. - copilul hipoacuzic sau cu surditate nu vă va putea  citi pe buze sau vedea mimica feţei. • Aceste interventii de stopare a unor factori de mediu vor contribui la o comunicare mai bună cu copilul respectiv, ajutandu-l  să conştientizeze mereu cine este persoana care comunică în clipa respectivă.

Tabla, flip-chart-ul, retroproiectorul sau alte mijloace de învăţămînt similare sunt mai utile în
grupele cu copii cu deficienţe auditive, pentru a fi vizualizate diverse informaţii, scheme etc. Anunțurile importante, conceptele cheie si cuvintele tehnice ar trebui scrise pe tablă sau date ca rezumat. • Utilizarea unor material didactice adaptate cerintelor copiilor cu deficiente de auz au rolul de a sprijini invățarea-evaluarea elevilor, de a-l incuraja prin mesajul că se pot găsi metode diverse pt a-i  sprijini.
Dacă vă deplasaţi prin clasă în timp ce vorbiţi, un copil cu deficienţe de auz poate să nu urmărească ce spuneţi. Identificaţi cîteva locuri cheie ale sălii de clasă unde puteţi sta şi de unde ei vă pot vedea clar. • Prin aplicarea unor metode adaptate necesitatii copiilor cu deficient de auz, copilul este incurajat să participe la comunicare daca i se acordă timp in concordanță cu deficiență pe care o are.
În timpul discuţiilor sau sesiunilor de întrebări şi răspunsuri, alocaţi timp suplimentar copilului să se întoarcă şi să vadă cine vorbeşte.
Este de ajutor să menţionaţi numele vorbitorului, pentru a-i indica copilului direcţia în care să privească. • Prin informarea permanentă a copilului se realizeaza o  incurajare a copilului in participarea lui la activitatea didactică.
• Crește stima de sinei
Familia trebuie sa sprijine copilul cu deficiente de auz de la o varsta cât mai fragedă pentru a reusi sa-l facă sa simtă că este integrat in activitățile  de la clasă. • Cu cat se i-au mai devreme măsuri de ajutorare a copilului, cu atât mai ușor se poate remedia defecțiuneai
Derularea de activități interactive de grup.
Elevii care depind de ochii lor pentru a „auzi” nu vor fi capabili să-și ia notițe atunci când citesc pe buze sau se uită la un interpret, așa că este folositor să le dați niște notițe sau să rugați un alt elev să îi dea copii după notițe. • Va duce la integrarea cu usurință in coletiv,  la realizarea sarcinilor de lucru.
Elevii cu astfel de dificultăți pot găsi meditatori/ tutori individuali sau un alt grup care lucrează mai mult provocând si vor avea nevoie de timp pentru a câștiga încredere. Meditatorii/ tutorii pot ajuta prin punerea unor întrebări ușoare care să necesite răspunsuri scurte. • Elevul va fi încurajat să participe la activități, va rezolva cu mai multă ușurință sarcinile de lucru, primind ajutor suplimentar.

Concluzii
Este foarte important ca un copil cu dificultate de auz să fie depistat şi să-i fie acordat
ajutor la o vîrstă mică – nici o vîrstă nu poate fi prea mică. Majoritatea persoanelor cu deficienţe de auz reuşesc să se integreze bine şi eficient în viaţa şcolară, socială şi, mai apoi, în cea profesională, exercitînd “profesiunile celor care aud”. Nu vor fi orientaţi spre profesiuni care solicită auzul (în general, nu pot lucra într-un mediu cu zgomote foarte puternice).
 

STRATEGII  la care cadrele didactice, care au elevi cu sindrom Down în clasă, pot să recurgă în vederea susţinerii lor în procesul didactic:
• Folosesc  metode de predare care valorifică suporturi vizuale precum: poze, imagini, postere, proiecţii, scris sau desen la tablă etc., pentru că elevul cu sindrom Down are  mai degrabă un stil vizual de învăţare;
• Ofer  instrucţiuni simple în propoziţii sau fraze clare şi scurte, utilizand un limbaj nonverbal adecvat pentru a putea fi inteleasă, urmarită și pentru ca elevul cu sindrom Down să poata realiza sarcinile de lucru propuse;
• Comunic  faţă în faţă, păstrând contactul vizual cu elevul, astfel elevul poate ințelege mai ușor ce i se cere să facă;
• Verific înţelegerea sarcinilor de lucru, cerându-i elevului să repete instrucţiunile, informaţiile; așa imi  pot da seama dacă sarcinile de lucru au fost ințelese de către elevul cu sindrom Down;
• Aloc timp suplimentar pentru răspuns sau pentru a realiza sarcinile de învăţare, deoarece ritmul de lucru este mai lent la elevul cu sindrom Down;
• Impart sarcinile de lucru pe paşi mici pentru ca elevul sa le poata intelege; In cazul în care nu înţelege, repet, reformulez;  il încurajez să întrebe dacă nu a înţeles;
•  Ii ofera libertatea de a-si alege sarcinile de lucru, acest lucru ajutandu-l in luarea deciziilor și asumarea responsabilitatilor, atat cat reuseste sa inteleaga termenul de responsabilitate, pe viitor, precum și dorința de a participa pe mai departe la realizarea individuală a sarcinilor de lucru propuse – toate acestea vor conduce catre  sporirea increderii in sine;
• Pentru ca are nevoie de un mediu în care să se simtă acceptat, în care se poate manifesta liber în încercarea de a deveni independent, il  susţin  pentru a putea trăi succesul, il  încurajez şi  ii ofer feedback pozitiv pentru a-şi canaliza energia spre evitarea insucceselor şi prevenirea unui comportament pasiv, absent sau agresiv.
 

Resurse umane:  Elevi 14-18 ani, cadre didactice, părinţi, comunitate locală.
Resurse materiale: Calculatoare, tablete, imprimante, aparate foto digitale, camere video.
Resurse de timp: Decembrie 2012-Iunie 2013
Instrumente utilizate: chat-ul eTwinning, e-mail-ul, blogul proiectului, înregistrari video, fotografii, desene, prezentari  Prezy si Powerpoint, video,
Rezultate aşteptate:
• Consolidarea cunoştinţelor matematice si aplicabilitatea lor in alte domenii ale stiintei, fizica, chimie, biologie, desen;
• Utilizarea matematicii in viata cotidiana;
• Dezvoltarea  abilitatilor de comunicare intr-o limba straina si de lucru in echipa;
• Dezvoltarea competentelor digitale;
• Dezvoltarea capacitatii de investigare a fiecarui elev si punerea in valoare a abilitatilor fiecaruia;
• Stimularea interesului pentru stiinta si arta.

Evaluare : Realizarea unui articol in presa locala prin care sa se popularizeze activitatile proiectului, expozitii de fotografie, vizionarea unor înregistrări video,utilizarea unei pagini Facebook cu activititatile proiectului.
Cancelaria virtuală : blog, forum, chat, arhivă de fişiere, galerie de imagini, wiki;
Colţul elevilor :blog, forum, chat, arhivă de fişiere, galerie de imagini, wiki;
Invitaţi(Vizitatori): Alti elevi, profesori, director, consilier educativ, parinti, jurnalisti.
Activităţile proiectului vor fi publice.

https://live.etwinning.net/projects/project/98135