O activitate eficientă cu copiii se poate desfăşura numai atunci când personalitatea educatoarei este caracterizată de receptivitate faţă de nou, spirit creator, inventivitate. Abordarea unui stil educaţional care să stimuleze interacţiunile dintre copii, crearea unei atmosfere permisive curiozităţii şi creativităţii spontane, caracteristică preşcolarilor, respectarea nevoii copilului de mişcare sunt condiţii ce ne permit un management eficient în relaţiile cu preşcolarii.
Că preşcolarul poate învăţa, dar nu oricum, este un fapt binecunoscut ce ţine de stilul de muncă al fiecărei educatoare, fără a ignora alţi factori. O activitate eficientă cu copiii se poate desfăşura numai atunci când personalitatea educatoarei este caracterizată de receptivitate faţă de nou, spirit creator, inventivitate. Abordarea unui stil educaţional care să stimuleze interacţiunile dintre copii, crearea unei atmosfere permisive curiozităţii şi creativităţii spontane, caracteristică preşcolarilor, respectarea nevoii copilului de mişcare sunt condiţii ce ne permit un management eficient în relaţiile cu preşcolarii
Comunicarea empatică- cu copilul se comunică nu doar prin mesaje verbale ci şi prin mesaje nonverbale, afectiv-emoţionale, gesturi vizibile sau abia perceptibile, reacţii impersonale complexe care contribuie la înţelegerea mesajului verbal. O privire absentă sau, dimpotrivă, plină de interes, un zâmbet cald sau unul ironic, un gest de tandreţe sau unul de nerăbdare,completează mesajul verbal, îl potenţează sau îl diminuează şi produc efecte diferite.Orice copil are nevoie de iubire, respect şi apreciere necondiţionate de anumiţi factori mai mult sau mai puţini obiectivi. A-l creşte pe copil arătându-i respect este o condiţie esenţială în relaţia educatoare-copil, dovadă incontestabilă a respectului de sine, a seriozităţii şi simţului de răspundere ele educatoarei. Când un copil se simte luat în seamă de adult, el va creşte cu respect faţă de sine, aceasta oferindu-i un anumit grad de maturitate care îi va permite înţelegerea şi manifestarea respectului faţă de alţii , iar cu timpul această trăsătură se va imprima caracterului său.
Oferirea libertăţii- copilul are nevoie nu numai de sprijin şi de îndrumare, ci şi de libertate şi manifestarea propriei lor iniţiative personale.Copiii vor să se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Copiii trebuie orientaţi discret şi indirect de către educatoare atât cât este necesar şi suficient, corespunzător cerinţelor şi intereselor lor de învăţare şi dezvoltare.În cadrul demersului educaţional, consider că relaţia educatoare-copil toate aceste aspecte pot fi perfectate şi eficientizate dacă educatoarea:
• Facilitează şi desfăşoară cu copilul activităţi cât mai variate;
• Interacţionează cât mai frecvent cu copilul în modalităţi cât mai diferite;
• Afişează interes faţă de tot ceea ce face şi ce spune copilul;
• Creează cât mai multe condiţii şi prilejuri copilului de a investiga şi experimenta asupra diferitelor lucruri din ambianţă;
• Permite şi încurajează copilul să desfăşoare cât mai multe lucruri independent, intervenind cât mai puţin posibil;
• Stabileşte limitele privin formele inacceptabile de comportament; explică raţiunile pentru aceasta având în vedere capacitatea copilului de a înţelege;
• Apreciază achiziţiile copilului în plan cognitiv, psihomotor şi socioafectiv;
• Nu judecă şi nu plasează copilul într-o poziţie de inferioritate;
• Nu impune copilului constrângeri inutile;
• Nu umileşte copilul cu comparaţii sterile;
Respectă copilul, oferindu-i acestuia dragoste şi afecţiune.
Socializarea
Deşi întregul proces de formare-educare a copilului urmăreşte şi este, în esenţa sa, un
proces de socializare, ne-am obişnuit să discutăm această latură a educaţiei în mod expres, pentru a releva mai pregnant anumite aspecte.Receptivă la solicitările dinamicii societăţii, educatoarea , ca principal modelator al competenţelor şi abilităţilor sociale ale „candidaţilor la umanitate”, trebuie să asigure cadrul corespunzător pentru valorificarea maximă a resurselor copilului în vederea realizării unor obiective ce vizează integrarea acestuia în realitatea socială:
• Acceptarea conştientă a celorlalţi în stabilirea  unor relaţii integrate prin:
• Participarea la jocurile şi activităţile propuse de alţii;
• Înţelegerea faptului că viaţa într-un colectiv presupune respectarea anumitor reguli;
• Eliminarea manifestărilor de discriminare faţă de anumiţi colegi;
• Evitarea monopolizării atenţiei educatoarei şi evitarea tendinţei de a pârâ;
• Educarea unei atitudini deschise faţă de grup;
• Formarea pe cât posibil a capacităţii de a înţelege efectele actelor sale asupra celorlalţi.
Menţinerea rolului de lider formal
În această calitate, educatoarei îi revine şi trebuie să îndeplinească câteva funcţii care îi impun anumite calităţi.
Menţinerea controlului grupului:
• Capacitatea de a realiza o adevărată îndrumare individuală(sfaturi, discuţii);
• Capacitatea de a anticipa reacţiile grupului;
• Capacitatea de a stăpâni (ţine sub control) grupul, fără a apela la alţi educatori, la director;
• Capacitatea de a corela cerinţele formulate cu posibilităţile reale ale grupului;
• Capacitatea de ai ndividualiza intervenţiile, corelându-le cu nivelul fiecărui copil;
• Menţinerea obiectivităţii;
• Capacitatea de a intui şi înţelege stările sufleteşti ale copiilor;
• Supleţe şi tact în adoptarea unui comportament nici prea rigid, nici fluctuant;
• Adoptarea deciziilor anticipând evoluţia fenomenelor de grup.
Munca propriu-zisă de îndrumare.
• Posibilităţile de care dispune pentru a crea şi menţine o atmosferă plăcută;
• Sensibilitate la trebuinţele copiilor;
• Tehnica de a îndruma fiecare copil în parte;
• Capacitatea de a menţine relaţii cu grupul.
Interacţiunea grup-lider:
• Capacitatea de a conduce grupul în aşa fel încât să evite apariţia conflictelor interioare;
• Capacitatea de a stabili relaţii directe cu copiii, fiind implicată în mod activ în acţiunile şi deciziile grupului;
• Capacitatea de a organiza timpul liber antrenând copiii în diverse jocuri şi activităţi;
Pentru a fi un manager eficient în instituţiile preşcolare, cadrul didactic (educatorul) trebuie să aibă o concepţie largă asupra educaţiei şi instruirii, o înţelegere clară a funcţiei şi rolurilor manageriale derivate, a punerilor în aplicare pentru variatele situaţii educaţionale. Esenţa rolurilor manageriale ale cadrelor didactice din instituţia preşcolară constă în orientarea şi dirijarea resurselor umane şi materiale de care dispune în procesul educaţional la un moment dat, către realizarea obiectivelor proiectate, în condiţii de eficienţă maximă.