În opinia mea, păstrarea valorilor naționale reprezintă o necesitate pentru fiecare popor ce își prețuiește propria identitate. În primul rând, valorile naționale sunt parte din ființa noastră socio-culturală, acestea contribuind la formarea noastră ca cetățeni apartenenți ai unei națiuni. Prin cunoașterea elementelor ce ne definesc putem să aflăm mai multe informații cu privire la trecutul nostru istoric, la originile noastre latine. În al doilea rând, prin cunoașterea valorilor naționale precum obiceiurile, tradițiile, portul popular, izvoarele istorice, suntem capabili de a ne cunoaște specificul național. De asemenea, putem descoperi diferențele dintre poporul român și celelalte popoare romanice și prețui mult mai mult propriile “comori” ale țării.

În trecut tradiţiile populare erau părţi importante ale vieţii, dar din păcate aceste obiceiuri trăiesc numai în amintirile oamenilor în vârstă. Cultura satului şi în zile noastre este destul de bogată, dar din păcate tinerii de azi nu le mai practică. De aceea este important ca educaţia să preia funcţia de transmitere între tineri şi cultură. Astfel, elevii în copilărie fac cunoştinţă cu obiceiurile şi odata cu trecerea anilor isi mai îmbogăţesc aceste cunoştinţe.

Educația are în vedere viața personală a omului, relația lui cu Dumnezeu.
Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural, acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște sau dragostea pentru frumos,  creând punți între generații.