iTeach: Blog Maria Trăistaru

Ziua păsărilor-GRUPA FLUTURAȘILOR ISTEȚI

Maria Trăistaru — Mon, 01 Apr 2024 09:13:46 +0300

ȘCOALA - O ȘANSĂ PENTRU TOȚI COPIII

Maria Trăistaru — Tue, 12 Mar 2024 16:47:35 +0200

Calitatea şi eficienţa sunt doi piloni importanţi ai reformelor educaţionale din toată lumea, care trebuie avute în vedere la construirea sistemelor naţionale de management şi de asigurare a calităţii şi în învăţământul românesc. Îmbunǎtǎţirea managementului resurselor umane în învǎtǎmânt printr-o planificare strategicǎ şi oferirea de stimulente pentru performanţǎ poate contribui semnificativ la îmbunǎtǎţirea rezultatelor în educaţie. Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor actorilor implicaţi în proces pentru a spori calitatea, accesibilitatea, relevanţa, eficienţa, echitatea educaţiei. Educaţia de calitate:
• Este centrată pe clienţii şi beneficiarii serviciilor educaţionale;
• Este oferită de instituţii responsabile;
• Este orientată pe rezultate;
• Respectă autonomia individuală şi are la bază autonomia instituţională;
• Este promovată de lideri educaţionali;
• Asigură participarea actorilor educaţionali şi valorizarea resursei umane;
• Se realizează în dialog şi prin parteneriat;
• Se bazează pe inovaţie şi pe diversificare;
• Abordează procesul educaţional unitar, în mod sistemic;
• Are ca obiectiv îmbunătăţirea continuă a performanţelor;
• Înţelege interdependenţa între furnizorii şi beneficiarii implicaţi în oferta de educaţie.
Calitatea în educaţie desemnează un complex de principii şi practici ce traversează întregul mediu educaţional, în totalitatea componentelor sale, orientat spre obţinerea de rezultate superioare, raportate la standarde şi spre satisfacerea nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor educaţiei. Pentru a defini o şcoală de calitate trebuie să parcurgem totul: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi comunitate etc.

EDUCAȚIA PENTRU VALORI

Maria Trăistaru — Sun, 11 Feb 2024 11:37:23 +0200

https://www.canva.com/design/DAFjCbcd3hM/WXVQ9ifeTTukxKYAOzHdKA/watch?utm_content=DAFjCbcd3hM&utm_campaign=designshare&utm_medium=link&utm_source=editor

EDUCAȚIA TIMPURIE

Maria Trăistaru — Sun, 04 Feb 2024 11:31:50 +0200

PĂRINTE POZITIV

Maria Trăistaru — Sat, 06 Jan 2024 12:54:51 +0200

BUNE PREACTICI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Maria Trăistaru — Sat, 06 Jan 2024 12:45:23 +0200

https://www.canva.com/design/DAF5BNRIzmM/TEUPgle-CcpbSj1MIb3XIQ/edit?utm_content=DAF5BNRIzmM&utm_campaign=designshare&utm_medium=link2&utm_source=sharebutton

Bune practici în educația parentală

Maria Trăistaru — Sat, 06 Jan 2024 12:28:33 +0200

Este important de menționat că succesul interacțiunii pedagogice dintre școală și familie depinde în mare măsură de poziția corect aleasă a profesorului, de stilul ales și de tonul relației sale cu părinții. Este important să se țină cont de interesele personale ale părinților, de capacitatea lor de a participa la întâlnirile părinți-profesori, profesorul trebuie să fie întotdeauna plin de tact și prietenos și capacitatea de a asculta comentariile critice ale părinților care le sunt adresate. Interacțiunea activă și creativă între profesori, copii și părinți îmbunătățește eficiența, calitatea învățământului primar și creșterea copiilor. Din interacțiunea de succes, școlarii mai mici dezvoltă motivația pentru a primi educație, relațiile cu părinții și adulții, se formează activități educaționale universale, iar școlarii capătă experiență socială de interacțiune în familie. Profesorii, la rândul lor, își cresc autoritatea în rândul părinților și copiilor, dobândesc oameni și asistenți similari în organizarea învățământului primar, își dezvoltă abilitățile creative și își îmbogățesc experiența profesională. Părinții încep să-și înțeleagă mai bine copiii și profesorii, să primească satisfacții din interacțiune, să se angajeze în autoeducație, să se familiarizeze cu programele de învățământ primar în care învață copiii, să își dea seama de importanța lor în creșterea copilului și să îmbunătățească comunicarea și relațiile în familie.

Târgul de toamnă

Maria Trăistaru — Tue, 31 Oct 2023 13:34:13 +0200

Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii (curriculum formal) în practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în practică cunoştinţele teoretice acumulate.

Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații in actul decizional în contextul respectării drepturilor omului si al asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala. În urma plimbărilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.

Poluarea apelor si efectele poluarii apelor

Maria Trăistaru — Tue, 17 Oct 2023 08:25:34 +0300

Multa vreme am crezut – sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani – in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente – pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.
O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.

ROLUL EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Maria Trăistaru — Tue, 17 Oct 2023 08:23:26 +0300

Educaţia ecologică se realizează nu numai în instituţiile şcolare ci şi în familie. Alături de şcoală şi de învăţământ, familia joacă un rol esenţial pentru a explica celor mici ce reprezintă natura, în ce constă respectul faţă de mediul înconjurător.
De aceea am considerat necesar şi firesc să acţionez şi asupra familiilor copiilor, pentru a-i face să înţeleagă faptul că de modul cum se comportă ei cu natura, de reacţiile lor asupra plantelor şi animalelor depinde în mare măsură succesul formării la copiii preşcolari a unor deprinderi ecologice corecte.
Preşcolarii îşi lărgesc şi îşi conturează cunoştinţele despre animalele domestice, cunosc unele animale sălbatice cu modul lor specific. Ei învaţă să deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele nemigratoare, animalele care aduc foloase omului de cele care pricinuiesc daune. Pentru realizarea acestui scop, copiii trebuie puşi în situaţia de a le observa.
Toate întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora manifestat în toate ocaziile cu multă insistenţă şi prin întrebări variate. În practică, în desfăşurarea activităţilor din grădiniţă am aplicat variate procedee şi modalităţi. Una dintre modalităţile la care am obţinut rezultate deosebite a fost observarea plantelor puse la germinat. Acest procedeu este pentru copii un mijloc palpabil, concret. Observând plantele în dezvoltarea lor, ei îşi însuşesc anumite cunoştinţe care apoi le stimulează curiozitatea şi de aici dorinţa de cunoaştere, care la ei se transformă prin întrebări, ceea ce dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre om – plante – apă – lumină, iar ceea ce n-au înţeles devine curiozitate.