iTeach: Blog Maria Trăistaru

Săptămâna educației emoționale

Maria Trăistaru — Mon, 06 Jun 2022 16:07:24 +0300

Activitatea nr.5
Starea de bine!💚
Grupa Fluturașilor isteți de la Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel Domnești Argeș
Starea de bine este strâns legată de învățare și motivație. Nimeni nu poate fi bun în ceea ce face dacă nu e într-o stare bună. Contextele în care trăim pot stimula sau, dimpotrivă, deteriora starea de bine. Este un lucru valabil și pentru locul în care un copil își petrece o foarte mare parte din timp.Calitatea mediului de învăţare, influenţează fundamental progresele lor şcolare.

Activitățile în aer liber

Maria Trăistaru — Mon, 06 Jun 2022 16:05:32 +0300

Grupă Fluturașilor isteți de la Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel Domnești
Activitățile în aer liber au un rol crucial în viața copiilor, dar și în cea a părinților, mai ales în prezent, când sedentarismul cauzat de folosirea în exces a televizorului, calculatorului, tabletei și telefonului le afectează dezvoltarea fizică și psihică. Din ce în ce mai puțini copii practica sporturi sau se joacă în parc, preferând să stea între cei patru pereți ai casei și să desfășoare alte tipuri de activități aici.

ROLURILE MANAGERIALE ALE EDUCATOAREI

Maria Trăistaru — Sun, 08 Aug 2021 12:04:56 +0300

O activitate eficientă cu copiii se poate desfăşura numai atunci când personalitatea educatoarei este caracterizată de receptivitate faţă de nou, spirit creator, inventivitate. Abordarea unui stil educaţional care să stimuleze interacţiunile dintre copii, crearea unei atmosfere permisive curiozităţii şi creativităţii spontane, caracteristică preşcolarilor, respectarea nevoii copilului de mişcare sunt condiţii ce ne permit un management eficient în relaţiile cu preşcolarii.
Că preşcolarul poate învăţa, dar nu oricum, este un fapt binecunoscut ce ţine de stilul de muncă al fiecărei educatoare, fără a ignora alţi factori. O activitate eficientă cu copiii se poate desfăşura numai atunci când personalitatea educatoarei este caracterizată de receptivitate faţă de nou, spirit creator, inventivitate. Abordarea unui stil educaţional care să stimuleze interacţiunile dintre copii, crearea unei atmosfere permisive curiozităţii şi creativităţii spontane, caracteristică preşcolarilor, respectarea nevoii copilului de mişcare sunt condiţii ce ne permit un management eficient în relaţiile cu preşcolarii
Comunicarea empatică- cu copilul se comunică nu doar prin mesaje verbale ci şi prin mesaje nonverbale, afectiv-emoţionale, gesturi vizibile sau abia perceptibile, reacţii impersonale complexe care contribuie la înţelegerea mesajului verbal. O privire absentă sau, dimpotrivă, plină de interes, un zâmbet cald sau unul ironic, un gest de tandreţe sau unul de nerăbdare,completează mesajul verbal, îl potenţează sau îl diminuează şi produc efecte diferite.Orice copil are nevoie de iubire, respect şi apreciere necondiţionate de anumiţi factori mai mult sau mai puţini obiectivi. A-l creşte pe copil arătându-i respect este o condiţie esenţială în relaţia educatoare-copil, dovadă incontestabilă a respectului de sine, a seriozităţii şi simţului de răspundere ele educatoarei. Când un copil se simte luat în seamă de adult, el va creşte cu respect faţă de sine, aceasta oferindu-i un anumit grad de maturitate care îi va permite înţelegerea şi manifestarea respectului faţă de alţii , iar cu timpul această trăsătură se va imprima caracterului său.
Oferirea libertăţii- copilul are nevoie nu numai de sprijin şi de îndrumare, ci şi de libertate şi manifestarea propriei lor iniţiative personale.Copiii vor să se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Copiii trebuie orientaţi discret şi indirect de către educatoare atât cât este necesar şi suficient, corespunzător cerinţelor şi intereselor lor de învăţare şi dezvoltare.În cadrul demersului educaţional, consider că relaţia educatoare-copil toate aceste aspecte pot fi perfectate şi eficientizate dacă educatoarea:
• Facilitează şi desfăşoară cu copilul activităţi cât mai variate;
• Interacţionează cât mai frecvent cu copilul în modalităţi cât mai diferite;
• Afişează interes faţă de tot ceea ce face şi ce spune copilul;
• Creează cât mai multe condiţii şi prilejuri copilului de a investiga şi experimenta asupra diferitelor lucruri din ambianţă;
• Permite şi încurajează copilul să desfăşoare cât mai multe lucruri independent, intervenind cât mai puţin posibil;
• Stabileşte limitele privin formele inacceptabile de comportament; explică raţiunile pentru aceasta având în vedere capacitatea copilului de a înţelege;
• Apreciază achiziţiile copilului în plan cognitiv, psihomotor şi socioafectiv;
• Nu judecă şi nu plasează copilul într-o poziţie de inferioritate;
• Nu impune copilului constrângeri inutile;
• Nu umileşte copilul cu comparaţii sterile;
Respectă copilul, oferindu-i acestuia dragoste şi afecţiune.
Socializarea
Deşi întregul proces de formare-educare a copilului urmăreşte şi este, în esenţa sa, un
proces de socializare, ne-am obişnuit să discutăm această latură a educaţiei în mod expres, pentru a releva mai pregnant anumite aspecte.Receptivă la solicitările dinamicii societăţii, educatoarea , ca principal modelator al competenţelor şi abilităţilor sociale ale „candidaţilor la umanitate”, trebuie să asigure cadrul corespunzător pentru valorificarea maximă a resurselor copilului în vederea realizării unor obiective ce vizează integrarea acestuia în realitatea socială:
• Acceptarea conştientă a celorlalţi în stabilirea unor relaţii integrate prin:
• Participarea la jocurile şi activităţile propuse de alţii;
• Înţelegerea faptului că viaţa într-un colectiv presupune respectarea anumitor reguli;
• Eliminarea manifestărilor de discriminare faţă de anumiţi colegi;
• Evitarea monopolizării atenţiei educatoarei şi evitarea tendinţei de a pârâ;
• Educarea unei atitudini deschise faţă de grup;
• Formarea pe cât posibil a capacităţii de a înţelege efectele actelor sale asupra celorlalţi.
Menţinerea rolului de lider formal
În această calitate, educatoarei îi revine şi trebuie să îndeplinească câteva funcţii care îi impun anumite calităţi.
Menţinerea controlului grupului:
• Capacitatea de a realiza o adevărată îndrumare individuală(sfaturi, discuţii);
• Capacitatea de a anticipa reacţiile grupului;
• Capacitatea de a stăpâni (ţine sub control) grupul, fără a apela la alţi educatori, la director;
• Capacitatea de a corela cerinţele formulate cu posibilităţile reale ale grupului;
• Capacitatea de ai ndividualiza intervenţiile, corelându-le cu nivelul fiecărui copil;
• Menţinerea obiectivităţii;
• Capacitatea de a intui şi înţelege stările sufleteşti ale copiilor;
• Supleţe şi tact în adoptarea unui comportament nici prea rigid, nici fluctuant;
• Adoptarea deciziilor anticipând evoluţia fenomenelor de grup.
Munca propriu-zisă de îndrumare.
• Posibilităţile de care dispune pentru a crea şi menţine o atmosferă plăcută;
• Sensibilitate la trebuinţele copiilor;
• Tehnica de a îndruma fiecare copil în parte;
• Capacitatea de a menţine relaţii cu grupul.
Interacţiunea grup-lider:
• Capacitatea de a conduce grupul în aşa fel încât să evite apariţia conflictelor interioare;
• Capacitatea de a stabili relaţii directe cu copiii, fiind implicată în mod activ în acţiunile şi deciziile grupului;
• Capacitatea de a organiza timpul liber antrenând copiii în diverse jocuri şi activităţi;
Pentru a fi un manager eficient în instituţiile preşcolare, cadrul didactic (educatorul) trebuie să aibă o concepţie largă asupra educaţiei şi instruirii, o înţelegere clară a funcţiei şi rolurilor manageriale derivate, a punerilor în aplicare pentru variatele situaţii educaţionale. Esenţa rolurilor manageriale ale cadrelor didactice din instituţia preşcolară constă în orientarea şi dirijarea resurselor umane şi materiale de care dispune în procesul educaţional la un moment dat, către realizarea obiectivelor proiectate, în condiţii de eficienţă maximă.

MICII ECOLOGISTI

Maria Trăistaru — Sun, 18 Jul 2021 18:07:27 +0300

https://youtu.be/GCuPhbPnA5c

Competențe-Manage de proiect

Maria Trăistaru — Sun, 18 Jul 2021 16:40:27 +0300

Competențe"clasice" − managementul termenelor (multa lume numeste asta, cu un zambet, "arta de a impiedica cat mai mult decalarea termenelor"). Este o competență care îmbină capacitatea de previziune cu spiritul practic şi abilitățile interpersonale. – competențele de management al resurselor umane. Pentru proiecte de amploare, se poate ajunge la efective însemnate, de nivelul unei firme mari. Managerul de proiect trebuie să fie atunci mai mult decat un administrator, ci şi un adevărat lider. − o competență obligatorie este managementul costurilor. Managerul de proiect este responsabil pentru un buget, la fel ca orice manager al unei firme. − expertiza în domeniul de referință al proiectului. Aceasta competenta nu trebuie insă să fie dezvoltată la nivel de expert. În majoritatea cazurilor, competențele enumerate, dublate de noțiuni de bază în domeniul de referință al proiectului pot fi suficiente. Competențe noi Printre acestea se afla la loc de cinste stăpanirea de instrumente informatice de management de proiect. Urmeaza abilitățile de comunicare, necesare în special în proiectele de interes public (de exemplu, proiectele din domeniul turismului anunŃate recent în Romania). Lista continuă cu managementul riscului, al calităŃii şi cu abilitatea de urmărire şi control al returului pe investiție.
3.Surse de finanțare nerambursabilă pentru o școală modernă de tip european
Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:
– fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;
– creditele bancare;
– emiterea de actiuni;
– emiterea de obligatiuni;
– finantarile din programe speciale;
– fondurile de capital de risc;
– leasingul;
– creditele de la furnizori si clienti;

Managementul proiectelor

Maria Trăistaru — Sun, 18 Jul 2021 16:38:37 +0300

Managementul proiectelor reprezintă utilizarea unui set de cunoştinţe, competenţe, deprinderi, instrumente şi tehnici specifice în vederea îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice ale unui proiect anume. Scopul managementului proiectelor îl reprezintă obţinerea unui anumit rezultat, respectând constrângerile financiare, de timp, de calitate şi cele de natură tehnică impuse proiectului. Întrebările cele mai frecvente la care managementul proiectelor trebuie să ofere răspuns sunt următoarele:
• Cât va dura proiectul?
• Întârzierea unei anumite activităţi/a unui set de activităţi va provoca întârzierea întregului proiect?
• Resursele puse la dispoziţie sunt suficiente pentru a putea respecta planificarea iniţială?
• Standardele de calitate şi cele de natură tehnică pot fi respectate în contextul constrângerilor financiare şi de timp? Programul reprezintă un grup de proiecte independente administrate în mod coordonat/concertat pentru a obţine rezultate care nu ar fi posibile prin derularea de sine stătătoare a fiecăruiproiect în parte. În mod frecvent, proiectele sunt împărţite în componente - subproiecte - pentru a putea fi mai uşor administrate. Subproiectele sunt de multe ori subcontractate către terţi -fie că este vorba despre o entitate exterioară organizaţiei sau despre un departament al organizaţiei respective care iniţial nu era planificat să participe în proiect.

Managementul proiectelor

Maria Trăistaru — Mon, 28 Jun 2021 20:12:58 +0300

Programul reprezintă un grup de proiecte independente administrate în mod coordonat/concertat pentru a obţine rezultate care nu ar fi posibile prin derularea de sine stătătoare a fiecărui proiect în parte. În mod frecvent, proiectele sunt împărţite în componente - subproiecte - pentru a putea fi mai uşor administrate. Subproiectele sunt de multe ori subcontractate către terţi -fie că este vorba despre o entitate exterioară organizaţiei sau despre un departament al organizaţiei respective care iniţial nu era planificat să participe în proiect.

Cultivarea inteligenței emoționale a copiilor

Maria Trăistaru — Sun, 27 Jun 2021 22:23:08 +0300

https://drive.google.com/file/d/11iWSE2nbgkmJKF0LUW_PqbphSOMt3arO/view?usp=sharing

Emotiile sunt esentiale in viata copiilor. Ele se manifesta de la o varsta frageda si au o influenta decisiva asupra intregii vieti. In primii ani, starile emotionale experimentate de cel mic se manifesta intr-o forma preponderent haotica, iar dezvoltarea emotionala a copilului are rolul de a conferi claritate si de a creiona unui profil emotional sanatos.

INSTRUMENTE DIGITALE FOLOSITE ÎN ÎNVĂTAREA ONLINE ÎN ACTVITĂȚILE ONLINE CU PREȘCOLARII

Maria Trăistaru — Sun, 27 Jun 2021 17:31:13 +0300

Jocuri didactice - instrumente care facilitează munca în sincron în cadrul conferințelor on-line. Dintre instrumente recomandate puteti utiliza: Worldwall sau Learningapps. Worldwall - este o aplicație utilă pentru cadrele didactice deoarece se pot crea jocuri interactive pentru susținerea învățării, fiind posibile de la 1 la 8 modele. ( De exemplu: Cuvântul lipsă, Anagrame, Puzzle, Rebus, Adevărat sau Fals, Sortează, Chestionare, Deschide cutia et c); Este un instrument digital ușor de utilizat şi plăcut de copii datorită elementelor ludice inserate.Jocuri on-line – sunt aplicaţii plăcute de către copii şi de cadrele didactice doarece îşi păstrează simţul ludic. Cele mai utilizate la vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line.
Jingsawplanet- este o aplicaţie care permite încărcarea unui fişier de tip text sau fotografie şi decuparea sub forme de piese în funcţie de complexitatea dorită( de la 3 la câteva sute de bucaţi). Este o aplicaţie gratuită şi nu necesită crearea de cont de utilizator.

Ce este educaţia incluzivă?

Maria Trăistaru — Sat, 26 Jun 2021 20:35:07 +0300

Incluziunea este un proces care poate creşte practic la nesfârşit nivelul învăţării şi al participării pentru toţi elevii. De fapt incluziunea are loc concomitent cu creşterea gradului de participare. O şcoală incluzivă este o şcoală în mişcare.

Educaţia incluzivă presupune:

• Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului
• Creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorile comunităţii promovate prin şcoala de masă
• Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversităţii elevilor din localitate
• Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi elevii, nu doar pentru cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi educaţionale speciale”
• Însușirea învăţămintelor rezultate din încercările de depăşire a barierelor de accesare a şcolii şi de participare din partea unor elevi
• Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită
• Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria lor localitate
• Evoluţia gradului de incluziune în şcoli, atât în privinţa personalului, cât şi în privinţa elevilor
• Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităţilor şi a valorilor lor, precum şi în creşterea performanţelor
• Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între şcoli şi comunităţi
• Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un aspect al incluziunii în societate

Participarea şcolară înseamnă învăţarea alături de ceilalţi copii şi colaborarea cu ei, prin împărtăşirea experienţelor de învăţare. Ea presupune implicarea activă în învăţare şi dreptul la opinie în ceea ce priveşte modul în care educaţia este trăită de către fiecare copil. Mai mult, participarea înseamnă recunoaşterea, acceptarea şi valorizarea ca personalitate.