Violenţa în şcoală
Măsuri de combatere
Dicţionarul explicativ al limbii române explică termenul de VIOLÉNT, -Ă ,adj.
1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, intens, puternic, tare..
2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie usor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
3. Care se face cu forţa; brutal, silnic.
Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate. O găsim pe stradă, în familie, în şcoli , în mass media, în jocuri video, în sport .
30 ianuarie reprezintă Ziua Mondială pentru Non-Violenţă în Şcoli
Tipuri de violenţe la care sunt supuşi elevii :
-violenţă emoţională, vulgaritatea de limbaj.
-violenţă fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici
-agresivitatea părinţilor, fraţilor, bunicilor ca măsură de disciplinare a copiilor. -critica si sancţiunile exagerate ale profesorilor, care nu-şi cunosc suficient de bine elevii.
-violenţă stradală, escrocherii, şantaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier
-violuri, perversiuni sexuale, pornografie- între elevi sau provocate de persoane dinafara şcolii.
Cauzele violentei sunt foarte variate; nu sunt în măsură să fac eu o clasificare a acestora, sunt suficiente studii făcute pe marginea acestei teme.
Şcoala insăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruiesc, învaţă. Dar este si un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectiva şi morală a copilului.
Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membri depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educaţional.
Deoarece şcoala nu poate constitui singurul factor care trebuie să intervină în educaţia unui copil, e necesar să stabilească în permanenţă o legatură strânsă cu familia elevului, ca impreună cu aceasta să realizeze integrarea armonioasă a copilului în societate, formarea trăsăturilor de caracter pozitive.
Pentru a combate actele de violenţă de la nivelul şcolii, este necesară o opinie unitară a cadrelor didactice, o colaborare strânsă a cadrelor didactice cu psihologul şcolii, pentru a-i solicita acestuia sprijinul când este necesar, un deosebit tact pedagogic al tuturor cadrelor didactice, care trebuie să constituie modele de conduită pentru elevi şi care să ia întotdeauna măsurile cele mai adecvate şi aplicate la fel şi cu consecvenţă în toate cazurile.
Trebuie să conştientizăm elevii că fiecare om este bun la ceva, şi că nu numai cel care are rezultate bune la învăţătură este valoros, iar restul lumii nu mai contează.
În cadrul orelor de dirigenţie este necesar să se dezbată teme despre respectul pentru cei din jur, despre prietenie, despre ce înseamnă colegialitate şi să se combată de către diriginte ideea că fiecare poate să facă ce vrea ; elevilor trebuie să li se explice că ei trăiesc într-un colectiv şi că nu pot face orice în numele democraţiei, că democraţie înseamnă să te simţi tu bine, dar şi cei din jur şi că fericirea fiecăruia nu trebuie să se construiască pe nefericirea celor din jur. Ca diriginţi nu trebuie să uităm că educatie se face cu orice prilej şi nu numai la ora de dirigenţie ( şi numai la clasa la care este diriginte). Spiritul de echipă, respectul pentru cei din jur, manifestări opuse violenţei, pot fi cultivate prin activităţi extraşcolare ,de exemplu: vizite la copii fără familie, la bătrâni neputincioşi(azil), colectarea de alimente, haine, jucării pentru cei nevoiaşi şi distribuirea lor.
Foarte important după cum am mai spus, în combaterea violenţei este DIALOGUL; între elevi şi profesori, elevi şi părinţi, profesori şi părinţi; numai o bună comunicare între părţile enumerate pot depista anumite probleme din viaţa acestora .O legătură de suflet între elevi şi profesori consider că este imperios necesară pentru buna funcţionare a procesului educativ şi nu mă refer doar la diriginţi ci la toţi profesorii; consider că elevii trebuie trataţi în mod egal şi cu respect dând dovadă de tact şi înţelepciune, indiferent de provenienţă, etnie, stare materială, etc.
O altă metodă de combatere a violenţei în şcoală consider că poate fi cultivarea cultului pentru FRUMOS, cu tot ce implică asta : artă, teatru, cinema, excursii în natură. În acest mod elevii conştientizează că poate exista şi o altă lume în afară de cea pe care o văd zilnic (pe stradă, mijloace de transport, tv, mass media…); se pot realiza inclusiv concursuri tematice , incluzând expozitii de artă fotografică, desen, poezie, în acest fel promovând valorile artistice ale elevilor.
Las lista deschisă celor care doresc să vină cu completări…
Violenţa în şcoală
Măsuri de combatere
Dicţionarul explicativ al limbii române explică termenul de VIOLÉNT, -Ă ,adj.
1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, intens, puternic, tare..
2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie usor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
3. Care se face cu forţa; brutal, silnic.
Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate. O găsim pe stradă, în familie, în şcoli , în mass media, în jocuri video, în sport .
30 ianuarie reprezintă Ziua Mondială pentru Non-Violenţă în Şcoli
Tipuri de violenţe la care sunt supuşi elevii :
-violenţă emoţională, vulgaritatea de limbaj.
-violenţă fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici
-agresivitatea părinţilor, fraţilor, bunicilor ca măsură de disciplinare a copiilor. -critica si sancţiunile exagerate ale profesorilor, care nu-şi cunosc suficient de bine elevii.
-violenţă stradală, escrocherii, şantaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier
-violuri, perversiuni sexuale, pornografie- între elevi sau provocate de persoane dinafara şcolii.
Cauzele violentei sunt foarte variate; nu sunt în măsură să fac eu o clasificare a acestora, sunt suficiente studii făcute pe marginea acestei teme.
Şcoala insăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruiesc, învaţă. Dar este si un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectiva şi morală a copilului.
Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membri depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educaţional.
Deoarece şcoala nu poate constitui singurul factor care trebuie să intervină în educaţia unui copil, e necesar să stabilească în permanenţă o legatură strânsă cu familia elevului, ca impreună cu aceasta să realizeze integrarea armonioasă a copilului în societate, formarea trăsăturilor de caracter pozitive.
Pentru a combate actele de violenţă de la nivelul şcolii, este necesară o opinie unitară a cadrelor didactice, o colaborare strânsă a cadrelor didactice cu psihologul şcolii, pentru a-i solicita acestuia sprijinul când este necesar, un deosebit tact pedagogic al tuturor cadrelor didactice, care trebuie să constituie modele de conduită pentru elevi şi care să ia întotdeauna măsurile cele mai adecvate şi aplicate la fel şi cu consecvenţă în toate cazurile.
Trebuie să conştientizăm elevii că fiecare om este bun la ceva, şi că nu numai cel care are rezultate bune la învăţătură este valoros, iar restul lumii nu mai contează.
În cadrul orelor de dirigenţie este necesar să se dezbată teme despre respectul pentru cei din jur, despre prietenie, despre ce înseamnă colegialitate şi să se combată de către diriginte ideea că fiecare poate să facă ce vrea ; elevilor trebuie să li se explice că ei trăiesc într-un colectiv şi că nu pot face orice în numele democraţiei, că democraţie înseamnă să te simţi tu bine, dar şi cei din jur şi că fericirea fiecăruia nu trebuie să se construiască pe nefericirea celor din jur. Ca diriginţi nu trebuie să uităm că educatie se face cu orice prilej şi nu numai la ora de dirigenţie ( şi numai la clasa la care este diriginte). Spiritul de echipă, respectul pentru cei din jur, manifestări opuse violenţei, pot fi cultivate prin activităţi extraşcolare ,de exemplu: vizite la copii fără familie, la bătrâni neputincioşi(azil), colectarea de alimente, haine, jucării pentru cei nevoiaşi şi distribuirea lor.
Foarte important după cum am mai spus, în combaterea violenţei este DIALOGUL; între elevi şi profesori, elevi şi părinţi, profesori şi părinţi; numai o bună comunicare între părţile enumerate pot depista anumite probleme din viaţa acestora .O legătură de suflet între elevi şi profesori consider că este imperios necesară pentru buna funcţionare a procesului educativ şi nu mă refer doar la diriginţi ci la toţi profesorii; consider că elevii trebuie trataţi în mod egal şi cu respect dând dovadă de tact şi înţelepciune, indiferent de provenienţă, etnie, stare materială, etc.
O altă metodă de combatere a violenţei în şcoală consider că poate fi cultivarea cultului pentru FRUMOS, cu tot ce implică asta : artă, teatru, cinema, excursii în natură. În acest mod elevii conştientizează că poate exista şi o altă lume în afară de cea pe care o văd zilnic (pe stradă, mijloace de transport, tv, mass media…); se pot realiza inclusiv concursuri tematice , incluzând expozitii de artă fotografică, desen, poezie, în acest fel promovând valorile artistice ale elevilor.
Las lista deschisă celor care doresc să vină cu completări…
Violenţa în şcoală
Măsuri de combatere
Dicţionarul explicativ al limbii române explică termenul de VIOLÉNT, -Ă ,adj.
1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, intens, puternic, tare..
2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie usor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
3. Care se face cu forţa; brutal, silnic.
Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate. O găsim pe stradă, în familie, în şcoli , în mass media, în jocuri video, în sport .
30 ianuarie reprezintă Ziua Mondială pentru Non-Violenţă în Şcoli
Tipuri de violenţe la care sunt supuşi elevii :
-violenţă emoţională, vulgaritatea de limbaj.
-violenţă fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici
-agresivitatea părinţilor, fraţilor, bunicilor ca măsură de disciplinare a copiilor. -critica si sancţiunile exagerate ale profesorilor, care nu-şi cunosc suficient de bine elevii.
-violenţă stradală, escrocherii, şantaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier
-violuri, perversiuni sexuale, pornografie- între elevi sau provocate de persoane dinafara şcolii.
Cauzele violentei sunt foarte variate; nu sunt în măsură să fac eu o clasificare a acestora, sunt suficiente studii făcute pe marginea acestei teme.
Şcoala insăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruiesc, învaţă. Dar este si un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectiva şi morală a copilului.
Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membri depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educaţional.
Deoarece şcoala nu poate constitui singurul factor care trebuie să intervină în educaţia unui copil, e necesar să stabilească în permanenţă o legatură strânsă cu familia elevului, ca impreună cu aceasta să realizeze integrarea armonioasă a copilului în societate, formarea trăsăturilor de caracter pozitive.
Pentru a combate actele de violenţă de la nivelul şcolii, este necesară o opinie unitară a cadrelor didactice, o colaborare strânsă a cadrelor didactice cu psihologul şcolii, pentru a-i solicita acestuia sprijinul când este necesar, un deosebit tact pedagogic al tuturor cadrelor didactice, care trebuie să constituie modele de conduită pentru elevi şi care să ia întotdeauna măsurile cele mai adecvate şi aplicate la fel şi cu consecvenţă în toate cazurile.
Trebuie să conştientizăm elevii că fiecare om este bun la ceva, şi că nu numai cel care are rezultate bune la învăţătură este valoros, iar restul lumii nu mai contează.
În cadrul orelor de dirigenţie este necesar să se dezbată teme despre respectul pentru cei din jur, despre prietenie, despre ce înseamnă colegialitate şi să se combată de către diriginte ideea că fiecare poate să facă ce vrea ; elevilor trebuie să li se explice că ei trăiesc într-un colectiv şi că nu pot face orice în numele democraţiei, că democraţie înseamnă să te simţi tu bine, dar şi cei din jur şi că fericirea fiecăruia nu trebuie să se construiască pe nefericirea celor din jur. Ca diriginţi nu trebuie să uităm că educatie se face cu orice prilej şi nu numai la ora de dirigenţie ( şi numai la clasa la care este diriginte). Spiritul de echipă, respectul pentru cei din jur, manifestări opuse violenţei, pot fi cultivate prin activităţi extraşcolare ,de exemplu: vizite la copii fără familie, la bătrâni neputincioşi(azil), colectarea de alimente, haine, jucării pentru cei nevoiaşi şi distribuirea lor.
Foarte important după cum am mai spus, în combaterea violenţei este DIALOGUL; între elevi şi profesori, elevi şi părinţi, profesori şi părinţi; numai o bună comunicare între părţile enumerate pot depista anumite probleme din viaţa acestora .O legătură de suflet între elevi şi profesori consider că este imperios necesară pentru buna funcţionare a procesului educativ şi nu mă refer doar la diriginţi ci la toţi profesorii; consider că elevii trebuie trataţi în mod egal şi cu respect dând dovadă de tact şi înţelepciune, indiferent de provenienţă, etnie, stare materială, etc.
O altă metodă de combatere a violenţei în şcoală consider că poate fi cultivarea cultului pentru FRUMOS, cu tot ce implică asta : artă, teatru, cinema, excursii în natură. În acest mod elevii conştientizează că poate exista şi o altă lume în afară de cea pe care o văd zilnic (pe stradă, mijloace de transport, tv, mass media…); se pot realiza inclusiv concursuri tematice , incluzând expozitii de artă fotografică, desen, poezie, în acest fel promovând valorile artistice ale elevilor.
Las lista deschisă celor care doresc să vină cu completări…
Violenţa în şcoală
Măsuri de combatere
Dicţionarul explicativ al limbii române explică termenul de VIOLÉNT, -Ă ,adj.
1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, intens, puternic, tare..
2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie usor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
3. Care se face cu forţa; brutal, silnic.
Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate. O găsim pe stradă, în familie, în şcoli , în mass media, în jocuri video, în sport .
30 ianuarie reprezintă Ziua Mondială pentru Non-Violenţă în Şcoli
Tipuri de violenţe la care sunt supuşi elevii :
-violenţă emoţională, vulgaritatea de limbaj.
-violenţă fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici
-agresivitatea părinţilor, fraţilor, bunicilor ca măsură de disciplinare a copiilor. -critica si sancţiunile exagerate ale profesorilor, care nu-şi cunosc suficient de bine elevii.
-violenţă stradală, escrocherii, şantaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier
-violuri, perversiuni sexuale, pornografie- între elevi sau provocate de persoane dinafara şcolii.
Cauzele violentei sunt foarte variate; nu sunt în măsură să fac eu o clasificare a acestora, sunt suficiente studii făcute pe marginea acestei teme.
Şcoala insăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruiesc, învaţă. Dar este si un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectiva şi morală a copilului.
Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membri depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educaţional.
Deoarece şcoala nu poate constitui singurul factor care trebuie să intervină în educaţia unui copil, e necesar să stabilească în permanenţă o legatură strânsă cu familia elevului, ca impreună cu aceasta să realizeze integrarea armonioasă a copilului în societate, formarea trăsăturilor de caracter pozitive.
Pentru a combate actele de violenţă de la nivelul şcolii, este necesară o opinie unitară a cadrelor didactice, o colaborare strânsă a cadrelor didactice cu psihologul şcolii, pentru a-i solicita acestuia sprijinul când este necesar, un deosebit tact pedagogic al tuturor cadrelor didactice, care trebuie să constituie modele de conduită pentru elevi şi care să ia întotdeauna măsurile cele mai adecvate şi aplicate la fel şi cu consecvenţă în toate cazurile.
Trebuie să conştientizăm elevii că fiecare om este bun la ceva, şi că nu numai cel care are rezultate bune la învăţătură este valoros, iar restul lumii nu mai contează.
În cadrul orelor de dirigenţie este necesar să se dezbată teme despre respectul pentru cei din jur, despre prietenie, despre ce înseamnă colegialitate şi să se combată de către diriginte ideea că fiecare poate să facă ce vrea ; elevilor trebuie să li se explice că ei trăiesc într-un colectiv şi că nu pot face orice în numele democraţiei, că democraţie înseamnă să te simţi tu bine, dar şi cei din jur şi că fericirea fiecăruia nu trebuie să se construiască pe nefericirea celor din jur. Ca diriginţi nu trebuie să uităm că educatie se face cu orice prilej şi nu numai la ora de dirigenţie ( şi numai la clasa la care este diriginte). Spiritul de echipă, respectul pentru cei din jur, manifestări opuse violenţei, pot fi cultivate prin activităţi extraşcolare ,de exemplu: vizite la copii fără familie, la bătrâni neputincioşi(azil), colectarea de alimente, haine, jucării pentru cei nevoiaşi şi distribuirea lor.
Foarte important după cum am mai spus, în combaterea violenţei este DIALOGUL; între elevi şi profesori, elevi şi părinţi, profesori şi părinţi; numai o bună comunicare între părţile enumerate pot depista anumite probleme din viaţa acestora .O legătură de suflet între elevi şi profesori consider că este imperios necesară pentru buna funcţionare a procesului educativ şi nu mă refer doar la diriginţi ci la toţi profesorii; consider că elevii trebuie trataţi în mod egal şi cu respect dând dovadă de tact şi înţelepciune, indiferent de provenienţă, etnie, stare materială, etc.
O altă metodă de combatere a violenţei în şcoală consider că poate fi cultivarea cultului pentru FRUMOS, cu tot ce implică asta : artă, teatru, cinema, excursii în natură. În acest mod elevii conştientizează că poate exista şi o altă lume în afară de cea pe care o văd zilnic (pe stradă, mijloace de transport, tv, mass media…); se pot realiza inclusiv concursuri tematice , incluzând expozitii de artă fotografică, desen, poezie, în acest fel promovând valorile artistice ale elevilor.
Las lista deschisă celor care doresc să vină cu completări…