TIPURI DE EVALUARE LA CLASA PREGĂTITOARE

Mariana Băican — Mon, 01 Sep 2025 15:55:27 +0300

După modul în care se integrează în procesul didactic, evaluarea realizată la clasa pregătitoare este de trei tipuri:
- evaluare inițială (predictivă, diagnostică)
- evaluare continuă (formativă, permanentă, de progres)
- evaluare sumativă (cumulativă, globală, finală, de bilanț).
            În primele săptămâni de școală, pentru a cunoaște nivelul de achiziții al elevilor și pentru a proiecta un demers didactic eficient, în vederea formării competențelor , elevul este supus evaluării inițiale (predictivă sau diagnostică). Aceasta constituie premisa conceperii programului de instruire. Rezultatele evaluării inițiale devin și nivel de comparare a rezultatelor obținute pe parcurs, cu nivelul de plecare, comparând nivelul de realizare al acelorași obiective. Evaluarea iniţială se va face în lunile septembrie sau începutul lunii octombrie pentru a evidenţia nivelul de dezvoltare iniţială a elevilor. În primele două, trei săptămâni ale anului şcolar se vor desfăşura jocuri pentru evaluarea iniţială a elevilor, în scopul cunoaşterii psihopedagogice a acestora. O evaluare eficientă se realizează prin observarea sistematică a comportamentului copiilor. La începutul anului şcolar, printr-o organizare potrivită a lecţiilor, profesorul evaluează nivelul competenţei la care se află fiecare elev, fară a-i ierarhiza. Rezultatele reprezintă informaţii doar pentru profesor, pentru a şti de unde începe şi cum continuă procesul de formare.
            La momentul intrării în şcoală copilul trebuie să deţină un anumit volum de însuşiri exprimate prin „maturitate şcolară”, „stare de pregătire pentru şcoală”, „aptitudine de şcolaritate”. Acestea vizează, în principal, dezvoltarea limbajului, cultivarea inteligenţei, a spiritului de observaţie, independenţă în gândire şi acţiune, stimularea creativităţii, familiarizarea copiilor cu limbajul tehnic, artistic, literar, dezvoltarea perceptiv–motrică şi accentuarea pregătirii pentru scris, dezvoltarea deprinderilor de integrare în activitate, de adaptare la mediul înconjurător. La finalul perioadei destinate evaluării iniţiale, se completează fişa rezultatelor demersului de cunoaştere psiho-pedagogică, pentru fiecare elev. Informaţiile obţinute prin evaluarea iniţială trebuie valorificate în procesul de învăţare care urmează, astfel încât fiecare copil să poată progresa.
Evaluarea continuă sau formativă se desfășoară pe parcursul întregului an școlar, în fiecare oră de curs, permanent. Ea are rolul de a stimula elevii pentru învățare. Evaluarea continuă urmărește dacă obiectivele concrete au fost atinse. Permite continuarea demersului didactic spre alte obiective. Unicul scop al evaluării formative este “să identifice situații în care elevul întâmpină o dificultate, în ce constă aceasta și sa-l informeze” (De Landshere, 1975). Ea se va realiza în funcţie de competenţele specifice prevăzute de programele şcolare. Înregistrarea progresului elevului se va raporta la performanţele lui anterioare de realizare a indicatorilor de performanţă pentru fiecare competenţă şi nu la performanţele obţinute de alţi elevi sau de grup. Profesorii pentru învăţământ primar vor efectua evaluarea într-o atmosferă constructivă şi pozitivă, fără a-i stresa pe elevi. Evaluarea are caracter permanent, rezultatele ei fiind consemnate de cadrul didactic şi comunicate părinţilor, ele constituind punctul de plecare în organizarea activităţii de învăţare viitoare. Evaluările realizate pe parcursul anului şcolar se desfăşoară în lecţii, după parcurgerea unor teme, proiecte sau capitole prevăzute de programa şcolară.
Evaluarea sumativă se realizează de obicei la sfârșitul unei perioade mai lungi de învățare, la sfârșitul unei unități de învățare sau de semestru. Ea încheie procesul de învățământ. Înainte de sfârşitul fiecărui semestru, într-o etapă care să nu fie prea scurtă ca să nu solicite prea mult elevii, se desfăşoară evaluarea fiecărei competenţe. Învăţătorul va informa părinţii asupra nivelului de dezvoltare realizat de fiecare elev, precizând punctele forte şi pe cele slabe, aspectele care trebuie îmbunătăţite în dezvoltarea propriului copil. La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în baza unei metodologii elaborate de MEN, un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socio - emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare.
            Aceaste trei forme de evaluare se aplică în toate domeniile de dezvoltare ale clasei pregătitoare (dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală, dezvoltarea socio- emoțională, dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare), folosind diferite metode și instrumente de evaluare.
Noul elev, este ajutat prin demersuri de tip formativ să se autodescopere, sa-și construiască o imagine de sine, să dețină cunoștințe, sa-si formeze atitudini, deprinderi și capacități. Astfel evaluarea inițială, continuă și sumativă sunt procese definitorii de cunoaștere a individualității copiilor de 5-6/7 ani.

Gestionarea emoțiilor prin Art Terapie

Mariana Băican — Sun, 31 Aug 2025 10:09:47 +0300

Art Terapia este o formă de psihoterapie prin artă care încurajează copiii să se exprime liber, fiind folosită ca instrument de eliberare a emoțiilor negative și restabilire a calmului și echilibrului interior. Prin Art Terapie, copilul își exprimă liber stările, emoțiile, sentimentele și dorințele, reușind să se elibereze de o mulțime de frustrări.Potrivit psihologului american Paul Ekman, există șapte emoții fundamentale: uimire, supărare, fericire, frică, furie, dezgust și dispreț. Dezgustul și disprețul sunt mai rar întâlnite în rândul copiilor, acestea fiind cel mai adesea înlocuite cu gelozia și îngrijorarea. De fiecare dată când copilul se confruntă cu o emoție copleșitoare, e bine să o manifeste prin desen.
Un exercițiu care are beneficii multiple este pictura pe obiecte naturale. Pe lângă eliberarea emoțiilor prin culoare, tehnica susține atenția și concentrarea copilului, în timp ce ajută la creșterea stimei de sine, la vindecarea anxietății, a sentimentului de inferioritate. Pictura pe pietre, pe lemn, pe sticlă, este o tehnică folosită de art terapie pentru a conduce copilul anxios într-o stare de prezență, dar și pentru a-i oferi sentimentul de realizare a ceva ieșit din comun.
Un alt exercițiu terapeutic extraordinar este mandala. În art terapia aplicată copiilor, mandala este o metodă excelentă de a calma agresivitatea infantilă, furia, de a stimula creativitatea și a orienta copilul către un țel constructiv. La final, mandala, în formă definitivă, va fi reprezentarea a exact ceea ce simte, conștient sau inconștient, copilul în acel moment. Exercițiul este recomandat să fie reluat lunar, chiar săptămânal, mai ales în cazul copiilor care se confruntă cu tulburări comportamentale accentuate: deficit de atenție, furie, agresivitate, frustrare.
Beneficiile terapiei prin artă asupra dezvoltării personale a preșcolarului/elevului sunt: stimularea funcției cognitive și a gândirii critice, dezvoltarea creativității, relaxează și permite concentrarea asupra trăirilor pozitive, permite explorarea și înțelegerea problemelor sau a blocajelor psihice, permite gestionarea comportamentelor specifice și procesarea emoțiilor, îl învață pe copil răbdarea și îl motivează, îl învață ce este empatia și munca în echipă, dezvoltă inteligența emoțională, ajută copilul să fie implicat, să fie responsabil, reduce anxietatea și crește stima de sine, permite regăsirea de sine și exprimarea emoțională.

iTeach: blogul Mariana Băican

TIPURI DE EVALUARE LA CLASA PREGĂTITOARE

Gestionarea emoțiilor prin Art Terapie